TEMEȘAN c. ROUMANIE

Comunicat la 12 septembrie 2019 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 60457/16 Razvan-Liviu TEMEȘAN împotriva României, introdusă la 12 octombrie 2016 Cererea se referă la o procedură penală împotriva reclamantului, fost director general al Bancorex Bank, finalizat printr-o ordonanță de clasificare fără întârziere din motive de prescripție, confirmată, în urma cererii reclamantului de a continua procedura (fostul articol 13 din Codul de procedură penală), printr-o decizie definitivă din 14 aprilie 2011 aprilie 2016 al judecătorului camerei preliminare la Tribunalul de la București. Reclamantul invocă în special o încălcare a articolelor 6 alineatul (1) și 2 și 13 din convenție.

El susține că termenii utilizați de judecătorul camerei preliminare în motivarea deciziei sale din 14 aprilie 2016 au adus atingere dreptului său la prezumția de nevinovăție, pe care nu l-a recurs efectiv în această privință și pe care nu a beneficiat de acces la o instanță care se pronunță asupra temeiniciei acuzațiilor aduse împotriva sa. A beneficiat reclamantul de dreptul de a respecta prezumția de nevinovăție în sensul articolului 6 alineatul (2) din convenție, având în vedere motivarea deciziei din 14 aprilie 2016 a judecătorului camerei preliminare a Tribunalului de la București de clasificare fără a fi urmat de plângerea penală împotriva sa?

13 din Convenție pentru a se plânge de încălcarea în temeiul art. 6 alin. (2) din Convenție, reclamantul a avut, în sensul art. 6 din Convenție, acces la o instanță care se pronunță asupra temeiniciei acuzațiilor aduse împotriva sa (a se vedea, mutatis mutandis Kart c. Turcia [GC], n 8917/05, § 68, 70 și 113, CEDH 2009 (extracții)

Communiquée le 12 septembre 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 60457/16 Răzvan-Liviu TEMEȘAN contre la Roumanie introduite le 12 octobre 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure pénale à l’encontre du requérant, ancien directeur général de la banque Bancorex, finalisée par une ordonnance de classement sans suite pour cause de prescription, confirmée, suite à la demande du requérant de poursuite de la procédure (ancien article 13 du code de procédure pénale), par une décision définitive du 14 avril 2016 du juge de la chambre préliminaire auprès du tribunal de Bucarest. Le requérant allègue en particulier une violation des articles 6 §§ 1 et 2 et 13 de la Convention. Il allègue que les termes employés par le juge de la chambre préliminaire dans la motivation de sa décision du 14 avril 2016 ont porté atteinte à son droit à sa présomption d’innocence, qu’il n’a pas eu un recours effectif à cet égard et qu’il n’a pas bénéficié d’accès à un tribunal qui se prononce sur le bien-fondé des accusations portées à son encontre.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il bénéficié du droit au respect de la présomption d’innocence au sens de l’article 6 § 2 de la Convention, eu égard à la motivation de la décision du 14 avril 2016 du juge de la chambre préliminaire du tribunal de Bucarest de classement sans suite de la plainte pénale à son encontre ? 2. Le requérant disposait-il d’un recours effectif garanti par l’article 13 de la Convention pour se plaindre de la violation alléguée de l’article 6 § 2 de la Convention ? 3. Le requérant a-t-il eu, au sens de l’article 6 de la Convention, accès à un tribunal qui statue sur le bien-fondé des accusations portées à son encontre (voir, mutatis mutandis , Kart c. Turquie [GC], n o 8917/05, §§ 68, 70 et 113, CEDH 2009 (extraits) ?