Comunicat la 12 septembrie 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere n 56558/16 Georgeta BARBÃLATA împotriva României introdusă la 22 septembrie 2016 CU PRIVIRE LA L În iunie 2015, în urma unei cereri din partea a cinci judecători ai Înaltei Curți, a fost condamnată la o pedeapsă de patru ani de închisoare fermă pentru încălcarea acțiunii justiției, în special pe baza înregistrării conversațiilor pe care reclamanta le-a avut cu P. În particular, Înalta Curte a statuat că colegul său de birou era sesizat cu privire la o cerere din partea Parchetului care viza autorizarea percheziției vamale a unei părți terțe și că aceasta îl informase pe acesta din urmă prin intermediul unui P., care era cunoașterea lor comună. a efectuat înregistrarea cu dispozitive tehnice puse la dispoziția sa de către autoritățile de anchetă. Hotărârea definitivă a fost pusă la dispoziția publicului la 30 martie 2016. din Convenție, recurenta se plânge de lipsa de independență și de imparțialitate a judecătorilor care au fost pronunțate atât în primă instanță, cât și în recurs. În special, aceasta declară că formarea instanței în primă instanță nu a fost constituită în mod aleatoriu, ci că cei trei membri ai acesteia au fost numiți prin decizia viciului președintele Curții Supreme și că cererea de abținere făcută de unul dintre acești trei judecători a fost respinsă. În al doilea rând, formarea de judecată a cinci judecători în recurs nu a fost, în opinia sa, independentă și imparțială, aceasta fiind compusă, printre altele, din vicepreședintele Curții Supreme și din judecătorul care a examinat cererea de abținere formulată în primă instanță. La art. 6 din Convenție, recurenta susține că condamnarea sa se bazează în principal pe înregistrarea conversațiilor sale cu P., în timp ce această dovadă a fost obținută în mod ilegal. Invocând art. 8 din Convenție, aceasta face trimitere la o interferență nejustificată în dreptul său la respectarea vieții sale private, din cauza faptului că, la data la care și-a înregistrat conversațiile cu P. realizate de acesta din urmă, aceasta arată că înregistrarea efectuată de P. nu avea un temei legal, deoarece legea internă nu permitea utilizarea unor astfel de metode de către angajații poliției. Aceasta susține, de asemenea, că măsura era disproporționată în măsura în care autoritățile interne au acționat în mod neloial, permițându-le să vorbească cu P. în scopul de a o înscena. În cele din urmă, aceasta se plânge că înregistrarea conversațiilor a făcut obiectul unei manipulări tehnice frauduloase. Acuzațiile în materie penală aduse reclamantei au fost examinate de o instanță independentă și imparțială în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție În special, având în vedere că judecătorii au fost pronunțați în primă instanță, au fost independenți și obiectivi, ținând cont de desemnarea lor prin decizie a vicepreședintelui Înaltei Curți și de cererea de abținere făcută de unul dintre aceștia? Au fost judecătorii pronunțați în apel independenți și obiectivi? ? În această privință, decizia vicepreședintelui Înaltei Curți de a desemna formarea de judecată în primă instanță și decizia judecătorului care a examinat cererea de abținere formulată în primă instanță au afectat în mod direct caracterul personal al acestor doi judecători Procedura penală împotriva recurentei, luată în ansamblul său, a fost echitabilă în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție? În special, condamnarea recurentei s-a bazat pe înregistrarea conversațiilor sale private efectuate de P. A beneficiat reclamanta de garanții adecvate în cursul procedurii împotriva acesteia? A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție? În special, înregistrarea conversațiilor sale private de către P. cu dispozitivele puse la dispoziția autorităților de investigație a fost o măsură prevăzută de lege? În acest caz, această măsură era necesară într-o societate democratică În scopul prevăzut la alineatul (2) al articolului? În special, suspiciunile recurentei cu privire la manipularea tehnică a înregistrării au fost examinate în mod corespunzător
Communiquée le 12 septembre 2019
Requête n
o
56558/16
Georgeta BARBĂLATĂ
contre la Roumanie
introduite le 22 septembre 2016
La requête concerne
l’équité de la procédure pénale menée à l’encontre de la requérante qui siégeait au moment des faits comme juge à la Haute Cour de cassation et de justice («
la Haute Cour
»). Par un arrêt définitif du 22
juin 2015, rendu en appel par la formation de cinq juges de la Haute Cour, elle a été condamnée à une peine de quatre ans de prison ferme pour atteinte à l’action de la justice. Se fondant notamment sur l’enregistrement des conversations que la requérante a eues avec P. en privé, la Haute Cour a jugé qu’elle s’était rendue compte que son collègue de bureau était saisi d’une demande du parquet visant l’autorisation de la perquisition domiciliaire d’un tiers et qu’elle en avait prévenu ce dernier par l’intermédiaire de P., qui était leur connaissance commune. La requérante indique que P. avait effectué l’enregistrement avec des dispositifs techniques mis à sa disposition par les autorités de l’enquête. L’arrêt définitif a été mis au net le 30 mars 2016.
Invoquant
l’article 6
de la Convention, la requérante se plaint du défaut d’indépendance et d’impartialité des juges s’étant prononcés tant en première instance qu’en appel. Elle allègue notamment que la formation de jugement en première instance n’a pas été constituée de manière aléatoire, mais que ses trois membres ont été désignés par décision du vice
‑
président de la Haute Cour et que la demande d’abstention faite par l’un de ces trois juges a été rejetée. Ensuite, la formation de jugement de cinq juges en appel n’était pas, à son avis, indépendante et impartiale, celle
‑
ci étant composée, entre autres, du vice
‑
président de la Haute Cour et du juge ayant examiné la demande d’abstention formée en première instance.
Toujours sous l’angle de
l’article 6
de la Convention, la requérante fait valoir que sa condamnation était essentiellement fondée sur l’enregistrement de ses conversations avec P., alors que cette preuve avait été obtenue illégalement.
Invoquant
l’article 8
de la Convention, elle allègue une ingérence injustifiée dans son droit au respect de sa vie privée, en raison de l’interception et de l’enregistrement de ses conversations avec P. réalisés par ce dernier. Elle expose que l’enregistrement effectué par P. n’avait pas de base légale parce que la loi interne n’autorisait pas le recours à de telles méthodes par des collaborateurs de la police. Elle fait également valoir que la mesure était disproportionnée dans la mesure où les autorités internes ont procédé de manière déloyale, en autorisant l’interception des conversations de P. dans le but de la piéger. Enfin, elle se plaint que l’enregistrement des conversations a fait l’objet d’une manipulation technique frauduleuse.
1.
L’accusation en matière pénale portée à l’encontre de la requérante a
‑
t-elle été examinée par un tribunal indépendant et impartial au sens de l’article
6 § 1 de la Convention
? En particulier, les juges s’étant prononcés en première instance ont-ils été indépendants et impartiaux, compte tenu de leur désignation par décision du vice-président de la Haute Cour et de la demande d’abstention faite par l’un d’entre eux
? Les juges s’étant prononcés en appel ont-ils été indépendants et impartiaux
? À cet égard, la décision du vice-président de la Haute Cour de désigner la formation de jugement en première instance et la décision du juge ayant examiné la demande d’abstention formée en première instance ont-elles affecté l’impartialité personnelle de ces deux juges
?
2.
La procédure pénale menée à l’encontre de la requérante, prise dans sa globalité, a-t-elle été équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, la condamnation de la requérante était-elle fondée sur l’enregistrement de ses conversations privées effectué par P.
? La requérante a-t-elle bénéficié de garanties adéquates au cours de la procédure menée à son encontre
?
3.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie privée, au sens de l’article
8 §
1 de la Convention
? En particulier, l’enregistrement de ses conversations privées par P. avec des dispositifs mis à sa disposition par les autorités d’enquête était
‑
elle une mesure «
prévue par la loi
»
? Dans l’affirmative, cette mesure était-elle «
nécessaire dans une société démocratique
» aux fins prévues par le paragraphe
2 de l’article
8
? En particulier, les suspicions de la requérante quant à la manipulation technique de l’enregistrement ont-elles été dûment examinées
?