Comunicat la 16 septembrie 2019 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 32625/15 Gheorghe COPOS împotriva României introdusă la 1 iulie 2015 Cererea se referă la acuzațiile reclamantului de neprevizibilitate a temeiului juridic al condamnării sale și de lipsă de motivare a hotărârii definitive din 25 august 2014 pronunțată de tribunalul departamental din București în urma căruia Õ a fost condamnat la o pedeapsă de patru ani de închisoare a șefului evaziunii fiscale. Aceasta se referă, de asemenea, la o presupusă lipsă de temei juridic a condamnării reclamantului la plata obligațiilor fiscale (taxe și dobânzi) în favoarea statului, ca urmare a condamnării sale pentru evaziune fiscală. . În special, motivele invocate de reclamant în apelul său, în special cele întemeiate pe calificarea juridică a faptelor și pe previzibilitatea temeiului juridic al condamnării sale, au fost examinate în mod corespunzător de tribunalul județ din București în hotărârea pronunțată la 25 august 2014, în sensul jurisprudenței Curții (a se vedea, de exemplu, Perez c. Franța [GC], n 47287/99, § 81, CEDO 2004 I, și Boldea c. România, n 19997/02, § 30, 15 februarie 2007) Condamnarea reclamantului de evaziune fiscală a fost prevăzută printr-o lege care îndeplinește cerința de previzibilitate în sensul articolului 7 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Achour c. France [GC], n 67335/01, § 41, CEDH 2006 IV și Cantoni c. Franța, 15 noiembrie 1996, § 29, § 29, În special, condamnarea reclamantului în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (b) din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale era previzibilă, având în vedere hotărârea definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3907 din 28 noiembrie 2012? 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și a jurisprudenței menționate anterior a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul a beneficiat în speță de aplicarea celei mai favorabile legi penale (a se vedea Scoppola c. Italia (n [GC], n 10249/03, § 109, 17 septembrie 2009) A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1, din cauza condamnării sale la plata obligațiilor fiscale în favoarea statului? În special, reclamantul a fost privat de bunurile sale în condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea, de exemplu, latridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 58, CEDO 1999 II și, mutatis mutandis Varvara c. Italia, n 17475/09, § 84-85, 29 octombrie 2013)
Communiquée le 16 septembre 2019
Requête n
o
32625/15
Gheorghe COPOS
contre la Roumanie
introduite le 1er juillet 2015
La requête concerne les allégations du requérant de défaut de prévisibilité de la base légale de sa condamnation et de défaut de motivation de l’arrêt définitif du 25 août 2014 rendu par le tribunal départemental de Bucarest à la suite duquel l’intéressé a été condamné à une peine de quatre ans de prison du chef d’évasion fiscale. Elle porte également sur un défaut allégué de base légale de la condamnation du requérant au versement des obligations fiscales (taxes et intérêts) en faveur de l’État, conséquence de sa condamnation pour évasion fiscale.
1.
Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, les motifs invoqués par le requérant dans son appel, et notamment ceux tirés de la qualification juridique des faits et de la prévisibilité de la base légale de sa condamnation, ont-ils été dûment examinés par le tribunal départemental de Bucarest dans l’arrêt rendu le 25
août 2014, au sens de la jurisprudence de la Cour (voir, par exemple,
Perez c. France
[GC], n
o
‑
I, et
Boldea c.
Roumanie
, n
o
19997/02, § 30, 15 février 2007)
?
2.
La condamnation du requérant du chef d’évasion fiscale était-elle prévue par une loi qui satisfaisait à l’exigence de prévisibilité au sens de l’article 7 de la Convention (voir, par exemple,
Achour c. France
[GC], n
o
67335/01, §
‑
IV, et
Cantoni c. France
, 15 novembre 1996, § 29,
Recueil des arrêts et décisions
1996
‑
V)
? Plus particulièrement, la condamnation du requérant fondée sur l’article 11
o
87/1994 sur la lutte contre l’évasion fiscale étaient-elle prévisible, compte tenu de l’arrêt définitif de la Haute Cour de cassation et de justice n
o
3907 du 28 novembre 2012
? Enfin, compte tenu du changement législatif opéré par la loi n
o
241/2005 sur la prévention et la lutte contre l’évasion fiscale et de la jurisprudence susmentionnée de la Haute Cour de cassation et de justice, le requérant a-t-il bénéficié en l’espèce de l’application de la loi pénale la plus favorable (voir
Scoppola c. Italie (n
o
2)
[GC], n
o
10249/03, § 109, 17 septembre 2009)
?
3.
Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1, en raison de sa condamnation au versement des obligations fiscales en faveur de l’État
? Plus particulièrement, le requérant a-t-il été privé de ses biens dans les conditions prévues par la loi, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1 (voir, par exemple,
Iatridis c. Grèce
[GC], n
o
‑
II, et,
mutatis mutandis
,
Varvara c.
Italie
, n
o
17475/09, §§ 84-85, 29
octobre 2013)
?