Bastianelli și alții împotriva Italiei

Publicat la 16 iunie 2025 Prima secțiune Cerere n 72/45/14 Paola BASTIANELLI și altele împotriva Italiei introduse la 7 noiembrie 2014 raportate la 26 mai 2025 În august 2000, pe lângă art. 7 1 din Decretul-lege nr. 384/1992, reclamanții au sesizat instanța administrativă regională ( TAR latiu pentru a obține recunoașterea dreptului de a percepe o creștere a salariului de serviciu (îndeplinită până la 31 decembrie 1993, în conformitate cu textul decretului președintelui Republicii nr. 44/1990). Mai târziu, legea finanțelor 2001, nr 388/2000, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2001, a acordat art. 7 menționat anterior. 1 interpretarea autentică conform căreia data limită care trebuie luată în considerare în scopul stabilirii dreptului de a percepe majorarea în litigiu a fost cea din 31 decembrie 1990. Hotărârea TAR favorabilă reclamanților a fost infirmată la 8 mai 2014 de către Consiliul de Stat.

La 11 ianuarie 2024, Curtea Constituțională a declarat că este vorba de o dispoziție contestată. În plus, pe teren, articolele 6 1 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng de posibilitatea de a obține despăgubiri în cadrul remeditării. Din cauza existenței unei condiții de admisibilitate (inclusiv a unei proceduri judiciare a căror durată a fost excesivă) aplicabilă procedurilor judiciare. 3, în cadrul procedurii judiciare inițiate de solicitanți, a adus atingere preeminenței dreptului sau echității procedurii, astfel cum sunt garantate prin art. 6 1 din convenție (Vegotex International S.A. c. Belgia [GC], nr 49812/09, § 92, 3 noiembrie 2022, cu jurisprudența citată anterior) În special, intervenția legislativă a fost justificată de motive imperative de interes general și a fost suficient de proporțională cu obiectivele urmărite de legislator (Vegotex International S.A., menționat anterior, §§ 102-123)?

Aplicarea retroactivă a Legii nr. 388/2000 a adus atingere dreptului reclamanților la respectarea proprietăților lor în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (Agrati și altele c. Italia , n 43549/08 și alte 2 § 75, 7 iunie 2011, OGIS-Institut Stanislas, OGEC Saint-Pie X și Blanche de Castilla și altele c. Franța , n 42219/98 și 5363/00, § 81, 27 mai 2004)? Durata procedurii administrative urmate în speță a fost compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil În sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, CEDH 2006-V, Olivieri și alții c. Italia, nr. 17708/12 și alte trei, 25 februarie 2016)? Având în vedere în special hotărârea Olivieri și altele (precedeu ), reclamanții au avut sunt la dispoziția lor, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut formula opoziția de necunoaștere a articolului 6 1 din convenție Anexă Prenume Nume Anul nașterii Data nașterii Locul de reședință Paola BASTIANELLI 1948 Italiană Roma Paola BELLI 1947 Italiană Roma Ferdinando BERTUCCI 1949 Italiană Roma Elena CITRO 1948 Italiana Roma Vincenzo D'AQUILIO 1944,

Italiana Roma Giuseppina DELL Italiana Roma 15. Antonella RENGUCCI 1954 Italiana Roma 16. Stefania RENGUCCI 1960 Italiana Fimicino Fregene (RM) 17. Matilde ROMANO 19552 Italiana Pomezia (RM) 18. Roberto TRANCUILLI 1959 Italiana Roma 19. Rita VALENTINI 1962 Italiana Roma 20. Barbara ZARA 1951 Roma

Publié le 16 juin 2025

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 72245/14 Paola BASTIANELLI et autres contre l’Italie introduite le 7 novembre 2014 communiquée le 26 mai 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’application avec effet rétroactif d’une disposition de loi d’interprétation authentique à la procédure judiciaire en cours entamée par les requérants, des fonctionnaires des ministères du Développement économique et de l’Économie et des Finances. En août 2000, s’appuyant sur l’article 7 § 1 du décret-loi n o 384/1992, les requérants saisirent le tribunal administratif régional (« le TAR ») du Latium afin d’obtenir la reconnaissance du droit à percevoir une augmentation salariale d’ancienneté de service (acquise jusqu’au 31 décembre 1993, conformément au texte du décret du Président de la République n o 44/1990).

Par la suite, la loi de finances 2001, n o 388/2000, entrée en vigueur le 1 er janvier 2001, donna audit article 7 § 1 l’interprétation authentique selon laquelle la date butoir à considérer aux fins de la détermination du droit à percevoir l’augmentation litigieuse était celle du 31 décembre 1990. Le jugement du TAR favorable aux requérants fut infirmé le 8 mai 2014 par le Conseil d’État. Le 11 janvier 2024, la Cour constitutionnelle déclara l’illégitimité constitutionnelle de la disposition contestée. Les requérants estiment que l’application à leur procédure de l’article 51, alinéa 3, de la loi de finances 2001 a entraîné la violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

En outre, sur le terrain des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, les requérants se plaignent de l’impossibilité d’obtenir une indemnisation dans le cadre du remède « Pinto » en raison de l’existence d’une condition de recevabilité (« istanza di prelievo ») applicable aux procédures juridictionnelles administratives dont la durée a été excessive.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’application de la loi n o 388/2000, en particulier son article 51, alinéa 3, à la procédure judiciaire entamée par les requérants, a-t-elle porté atteinte à la prééminence du droit ou à l’équité de la procédure telles que garanties par l’article 6 § 1 de la Convention ( Vegotex International S.A. c. Belgique [GC], n o 49812/09, § 92, 3 novembre 2022, avec la jurisprudence y citée) ?