CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A MIHĂILSCU v. ROMANIA (Documentul nr. 72608/14) HOTĂRÂREA STASBOURG 24 septembrie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Mihăilescu v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Péter Paczolay, judecători, și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 3 septembrie 2019, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 72608/14) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național român, dl Gabi-Ainald Mihăilescu („reclamantul”), la 2 octombrie 2014. Guvernul român (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 13 octombrie 2015 a fost notificat Guvernului. Guvernul s-a opus examinării cererii de către un comitet. După luarea în considerare obiecția guvernului, Curtea îl respinge. FACTE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1971. În 2012, Curtea județului Bacău a condamnat reclamantul traficului de persoane și l-a condamnat la zece ani de închisoare. Reclamantul a fost eliberat în noiembrie 2018 după ce a îndeplinit condamnarea la închisoarea Iași, Bacău și Vaslui. A trecut prin alte închisoare pentru a participa la proceduri judiciare și pentru motive medicale. Condițiile de detenție a reclamantului în închisoarea Jilava Reclamantul a fost ținut într-o celulă de tranzit la închisoarea Jilava între 6 și 9 iunie 2014 și între 15 și 17 iulie 2014. Contul reclamantului Se plângea că a fost deținut într-o celulă mică, neventilată, fumătoare. Contul Guvernului Guvernul a susținut că reclamantul a fost deținut într-o celulă de până la 27,24 de metri pătrați, unde a fost permis fumatul. Celulă a fost echipată cu opt paturi, dar a fost ocupată permanent de patru până la șaisprezece deținuți. Condițiile de detenției reclamantului în închisoarea Tulcea 11. contul reclamantului 12. Reclamantul se plângea că a fost ținut într-o celulă mică, neventilată, fumată cu alte zece deținuți, în condiții de igienă slabă, în timp ce a fost forțat să doarmă pe saltele vechi și putrezite. 13. El a depus mai multe plângeri la judecătorul post-sentificator pe baza Legii nr. 254/2013 privind executarea condamnărilor, susținând că la închisoarea Tulcea a fost ținut într-o celulă în stare sănătoasă de la etajul trei, în ciuda handicapului său permanent. El a adăugat, de asemenea, că el nu a primit alimente adecvate pentru nevoile sale medicale. 14. Toate plângerile sale au fost respinse de către judecătorul post-sensibilizator ca fiind fără timp. Contul Guvernului Guvernul a susținut că reclamantul a fost reținut în două celule diferite de până la 25,39 de metri pătrați, unde a fost permis fumatul. Celulele au fost dotate cu 15 paturi, dar au fost ocupate în permanență de zece deținuți. 16. În ceea ce privește alimentele primite de solicitant, standardul stabilit de Ordinul Ministerului Justiției (OMJ) a fost respectat, iar deținuții au primit un meni diversificat. În plus, sanitarul camerelor a fost ocupat, fie periodic, fie la cererea deținuților. Condițiile de detenție a reclamantului în închisoarea Vaslui 17. La 22 iulie 2014, reclamantul a fost transferat la închisoarea Vaslui. Contul reclamantului 18. Reclamantul a depus mai multe plângeri la judecătorul atașat la închisoarea Vaslui plângându-se despre condițiile de detenție și că nu a avut dreptul la un asistent personal. Prima lui plângere a fost respinsă ca fiind nesubstanțiată. În ceea ce privește dreptul la un asistent personal, reclamația reclamantului a fost susținută de o decizie a Curții de județ Vaslui din 22 aprilie 2015 și închisoarea Vaslui a fost obligată să atribuie un deținut pentru a furniza asistență reclamantului. Cu toate acestea, având în vedere că instanța avea competențe teritoriale limitate, o astfel de măsură ar putea fi luată numai pentru teritoriul care intră sub jurisdicția sa. Contul Guvernului Guvernul a susținut că între 22 iulie și 18 septembrie 2014, reclamantul a fost ținut într-o celulă în care fumatul a fost permis, care a fost echipat cu zece paturi și care a fost ocupat de deținuți care suferă de boli cronice. 21. La 18 septembrie 2014, reclamantul a fost transferat într-o altă celulă echipată cu patru paturi pentru că nu se înțelegea cu ceilalți deținuți. În acea celulă, deținuții aveau în mod constant apă curentă rece, iar apa caldă era disponibilă de două ori pe săptămână, care era suficientă pentru nevoile lor de sănătate. În plus, toate mobila erau noi, inclusiv saltelele și accesorii pentru pat. Reclamantul a primit alimente în conformitate cu cerințele sale dietetice. Guvernul a remarcat, de asemenea, că reclamantul a fost deținut în celule în care avea peste 3 metri pătrați de spațiu personal; singura excepție a fost perioada între 12 iunie și 29 iunie. Iulie 2015, când celula unde a fost reținut i-a oferit doar 2,2 metri pătrați de spațiu personal. 23. În ceea ce privește plângerile sale privind fumatul pasiv, Guvernul a indicat că în conformitate cu documentele care au fost depuse de Administrația Națională a Penitenciarelor (Administrația Națională a Penitenciarelor) „ANP”, reclamantul s-a declarat fie un fumător, fie un nefumător, în funcție de tipul de celulă în care a fost plasat. El nu a plâns la personalul închisorii de orice potențial de fumat pasiv și a cumpărat chiar țigări de la magazinul de închisoare. Cu toate acestea, în octombrie 2015, odată ce a fost mutat într-o celulă în care fumatul a fost interzis, el a încetat să cumpere produse de tutun. Condițiile de detenție a reclamantului în închisoarea Bacău Reclamantul a fost ținut într-o celulă de tranzit la închisoarea Bacău între 24 și 26 septembrie 2014. Contul reclamantului 25. Reclamantul a susținut că a fost deținut într-o celulă excesiv de aglomerată fără unelte sanitare adecvate. 26. El a depus o plângere la judecătorul post-sensibil atașat la închisoarea Bacău, protestând în legătură cu condițiile în care a fost reținut. Guvernul a susținut că condițiile materiale ale detenției reclamantului în închisoarea Bacău au fost aceleași ca cele descrise în cererea nr. 46546/12, care au fost depuse de către solicitant (a se vedea Mihăilescu c. România , nr. 46546/12, §§ 13-21, 1 iulie 2014). Asistența reclamantului în timp ce era în închisoare de tranzit La 29 octombrie 2013 o comisie medicală, înființată în temeiul Legii nr. 448/2006 în ceea ce privește protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a emis un certificat care atestă că reclamantul a fost clasificat ca o persoană cu handicap fizic sever permanent din cauza insuficienței vizuale severe. Panoul medical care a examinat reclamantul i-a acordat dreptul de a avea un asistent medical personal. Contul reclamantului 29. Reclamantul a susținut că, în timp ce în tranzit în Slobozia, Jilava și Iași Prizoni, nu avea asistent personal. El a susținut că a fost dependent de alți deținuți pentru asistență cu activitățile sale zilnice, adesea suferind de tratamente degradante și dezhumanizante. Reclamantul a depus o plângere la judecătorul post-sensibil atașat la închisoarea Jilava, protestând că nu a avut ajutorul unui asistent personal, că a fost forțat să împărtășească o celulă suprapopulată cu fumatori și că condițiile în care a fost transportat au fost inadecvate. Plânsul său a fost respins ca fiind nespins, judecătorul a considerat că scurta perioadă de timp pe care a petrecut-o la închisoarea Jilava nu a fost suficient de mult pentru a justifica afirmațiile sale de maltratare. Guvernul a admis că, în iunie și iulie 2014, în timp ce reclamantul a fost ținut în tranzit în închisoarea Slobozia și Jilava pentru perioade de timp între două și patru zile în fiecare ocazie, el nu avea nici un asistent personal, deoarece un alt deținut (care fusese desemnat pentru a ajuta reclamantul) nu putea fi transferat cu el. 33. În ceea ce privește închisoarea Iași, Guvernul a susținut că reclamantul nu a fost reținut în tranzit, dar a servit acolo o parte din sentința care a fost acoperită de hotărârea din cererea nr. 11220/14 (a se vedea Mihailescu v. România , nr. 11220/14, 14 februarie 2017). Condițiile transportului reclamantului între închisoare Contul reclamantului 34. Reclamantul a susținut că condițiile transportului său între centrele închisoare erau inumane și degradante, furgoneta era suprapopulată și fără ventilație. În plus, unii dintre deținuți fumaseră în dubițe. 35. El a depus o plângere la judecătorul post-sensibil. Judecătorul și-a respins reclamația ca fiind neconvențiată, susținând că reclamantul nu a depus un certificat medical pentru a susține cererea sa. Contul guvernului 36. Guvernul a remarcat că vehiculele folosite pentru transport au susținut numărul de deținuți fără să depășească capacitatea lor, și au avut ventilație adecvată și scaune anatomice. În plus, fumatul a fost interzis în dubări. II. LEI DOMESTICĂ RELEVANTĂ 37. Extractele relevante din Legea nr. 254/2013 privind drepturile deținuților și a Ministerului Justiției Ordinea nr. 433/2010 privind normele obligatorii pentru îndeplinirea condamnărilor la închisoare sunt prevăzute în Rezmiveș și alții c. România (n. 61467/12 și altele 3 §§§ 27 și 34, 25 aprilie 2017). Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție la Vaslui, Jilava, Tulcea și Băcău. S-a plâns de suprapopulare, de slabă calitate a alimentelor și de nesegregare a fumatorilor din nefumători. 39. De asemenea, el se plângea că, în ciuda faptului că starea sa medicală necesită asistență directă și constantă de la o altă persoană în activitățile sale zilnice, el nu a avut ajutorul unui asistent de îngrijire personală în timp ce era în tranzit în Slobozia și în închisoarea Jilava. 40. În cele din urmă s-a plâns de condițiile de transport între centrele de detenție. 41. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care se spune după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Admisibilitate Pe caracterul repetitiv al cererilor referitoare la închisoarea Bacău 42. Guvernul a susținut că cazul ar trebui declarat parțial inadmisibil, având în vedere că termenul în care se presupune că evenimentele au avut loc a fost același ca cel care a fost acoperit de hotărârea din 1 iulie 2014 în cererea nr. 46546/12 ( Mihăilescu c. România ), în care Curtea a constatat deja o încălcare a articolului 3 din Convenția privind condițiile materiale de detenție pe care le-a experimentat reclamantul la închisoarea Bacău. 43. Reclamantul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 44. Curtea remarcă că perioada în care reclamantul a fost în tranzit la închisoarea Bacău (între 24 și 26 septembrie 2014 – a se vedea punctul 24 de mai sus) nu coincide cu perioadele de timp menționate în cererea nr. 46546/12 (denumită între 6 martie și 6 noiembrie 2012 și între 13 noiembrie 2012 și 2 aprilie 2013 – a se vedea Mihăilescu c. România , nr. 46546/12, § 13, 1 iulie 2014). 45. Curtea constată că, în ceea ce privește această plângere, cererea nu este inadmisibilă în sensul articolului 35 § 2 litera (b) din Convenție. 46. Prin urmare, Guvernul a respins obiecția preliminară a Guvernului în acest sens. Nerespectarea termenului de șase luni 47. Guvernul a susținut că toate transferurile dintre unitățile de încarcerare sunt incidente separate care nu ar putea fi considerate ca da naștere la o situație continuă. 48. Prin urmare, numai transferurile care au avut loc în cele șase Luni înainte de depunerea cererii (care este, după 2 aprilie 2014) ar putea fi luată în considerare, făcând astfel inadmisibilă cererea în ceea ce privește art. 35 § 1 din Convenție. 49. Reclamantul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 50. Curtea constată că reclamantul s-a plâns în legătură cu transferurile care au avut loc începând cu 6 iunie 2014 (a se vedea punctul 8 mai sus). 51. Prin urmare, aceasta respinge obiecția preliminară a Guvernului în acest sens. Neepușirea tuturor remediilor interne disponibile 52. Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat toate căile de recurs interne disponibile în ceea ce privește lipsa unui asistent personal, deoarece ar fi putut solicita un astfel de ajutor de la începutul deținerii sale. 53. Reclamantul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct 54. Curtea remarcă că, ținând cont de sănătatea generală a reclamantului și având în vedere situația vulnerabilă și dificilă în care se găsește din cauza handicapului său permanent, astfel cum atestat un certificat medical (a se vedea punctul 28 de mai sus), el ar fi trebuit să aibă dreptul la ajutorul unui asistent de asistență medicală personală, fără a fi obligat să facă o cerere specială. 55. În plus, Curtea constată că reclamantul a depus o plângere la judecătorul care a fost atașat la închisoarea Jilava și că reclamația a fost respinsă (a se vedea punctele 30 și 31 de mai sus). 56. Prin urmare, Curtea respinge motivul guvernului de neepuizare a măsurilor interne. Concluzia 57. Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție. De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Guvernul a susținut că reclamantul a fost reținut în celule în cazul în care capacitatea a fost îndeplinită și nu a fost depășită; că el a primit alimente adecvate în conformitate cu starea medicală, a fost furnizat cu mijloacele de a menține igiena adecvată; el a primit asistența medicală necesară; iar personalul instalațiilor și-a monitorizat cu atenție starea. 59. În ceea ce privește condițiile de transport și absența unui asistent personal, Guvernul a susținut că toate măsurile așteptate în mod rezonabil au fost luate. 60. În plus, au susținut că după decizia Curții de județ Vaslui din 22 aprilie 2015, reclamantul a fost asistat de un asistent personal ales de la deținuții din închisoarea Vaslui (a se vedea punctul 19 de mai sus). 61. În ceea ce privește lipsa unui asistent personal în timp ce se află în închisoare de tranzit, Guvernul a susținut că reclamantul a avut asistența colegilor deținuți. 62. Reclamantul a menținut plângerea. Evaluarea (a) Principiile generale 63 ale Curții. Curtea reiterează că art. 3 din Convenție impune statului să se asigure că deținuții sunt reținuți în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitatea și metoda în care deținerea este executată nu le supune dezgustării sau dificultăților de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și că, având în vedere cererile practice de încarcerare, sănătatea și bunăstarea acestora sunt asigurate în mod adecvat (a se vedea Cudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 92-94, CEDH 2000-XI și Melnītis c. Letonia nr. 30779/05, § 69, 28 februarie 2012). 64. Având în vedere rolul important jucat de spațiul personal minim per deținut într-un ambalaj multiocupant în evaluarea condițiilor de detenție, Curtea se referă, de asemenea, la principiile sale privind suprapopularea închisorii prevăzute în jurisprudența sa (a se vedea, printre altele, Muršić c. Croația [GC], nr. 7334/13, §§ 96-101, 20 octombrie 2016). 65. Curtea a susținut, de asemenea, că deținerea unei persoane cu handicap într-o închisoare în care nu s-a putut muta și, în special, nu a putut părăsi celulă în mod independent, a constituit tratament degradant (a se vedea Vincent c. Franța , nr. 6253/03, § 103, 24 octombrie 2006). În mod similar, Curtea a constatat că părăsirea unei persoane cu handicap fizic grav să se bazeze pe colegii de celulă în vederea utilizării toaletei, a baiei și a îmbrăcate sau dezbrăcate a contribuit la concluzia că condițiile de detenție constituie un tratament degradant (a se vedea Engel c. Ungaria nr. 46857/06, §§§ 27 și 30 mai 2010; Prețul v. Regatul Unit nr. 33394/96, § 30, ECHR 2001-VII; Mircea Dumitrescu v. România , nr. 14609/10, § 56-65, 30 iulie 2013; și Semikhvostov v. Rusia , nr. 2689/12, §§ 84-85, 6 februarie 2014). 66. Curtea a susținut, de asemenea, că suprapopularea, igiena slabă, calitatea slabă a alimentelor și asistenței medicale sunt caracteristici generale ale închisorii române (a se vedea Iacov Stanciu v. România, nr. 35972/05, § 175, 24 iulie 2012). 67. Lipsa separației dintre fumatori și nefumatori a fost, de asemenea, identificată în jurisprudența Curții ca una dintre problemele existente în închisoarea română (a se vedea Elefteriadis c. România nr. 38427/05, § 54, 25 ianuarie 2011, și Florea c. România nr. 37186/03, § 61, 14 septembrie 2010). 68. Condițiile în care deținuții sunt transportați între închisoare au fost, de asemenea, recunoscute ca o problemă recurentă în România (a se vedea Retunscaia c. România nr. 25251/04, §§ 78-80, 8 ianuarie 2013, și Viorel Burzo c. România nr. 75109/01 și 12639/02, §§§ 48-49 și 102, 30 iunie 2009). (b) Aplicarea acestor principii la cazul în cauză. În ceea ce privește condițiile de detenție și spațiul personal minim 69. Curtea observă din materialul de la dispoziția sa că spațiul personal acordat reclamantului din Vaslui, Tulcea, Jilava și Bacău erau mai puțin de 3 metri pătrați. În plus, majoritatea zonelor celulare au fost preluate de paturi (vezi punctele 10, 15 și 22). În plus, în Miheilescu v. România (n. 46546/12, § 56, 1 iulie 2014) Curtea a constatat că spațiul de viață al reclamantului din închisoarea Bacău a fost cu regularitate sub 4 metri pătrați și, uneori, la fel de scăzut la 1,8 metri pătrați. 70. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că o presupunere puternică de încălcare a articolului 3 din Convenție apare în acest caz din cauza faptului că reclamantul a fost reținut în celule în care era disponibilă mai puțin de 3 metri pătrați de spațiu personal (a se vedea Muršić , citat mai sus § 137). 71. Având în vedere deficitul vizual permanent al reclamantului, a existat o restricție severă asupra posibilității de a avea suficientă libertate de circulație și activități în afara celulelor, care ar fi putut atenua situația creată de alocarea redusă a spațiului personal (a se vedea Muršić) , citat mai sus, § 160. În special, reclamantul nu a putut să se deplaseze liber în cadrul instituției de detenție, chiar dacă aranjamentele sale de detenție au permis acest lucru, iar închiderea sa în celula sa a dus la o agravare gravă a condițiilor sale de detenție. 72. În plus, Curtea observă că starea medicală a reclamantului a fost adesea ignorată sau ignorată, deoarece el a fost deținut în celule neadecvate persoanelor cu handicap. 73. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că, în ceea ce privește problema condițiilor materiale de detenție și spațiul personal oferit reclamantului, s-a constatat o încălcare a articolului 3 din Convenție. ii. Cu privire la absența unui asistent personal 74. Din documentele furnizate de Guvern, Curtea constată că reclamantul nu a avut dreptul oficial la ajutorul unui asistent personal în timp ce este în tranzit în închisoarea Slobozia și Jilava (a se vedea punctul 32 de mai sus). 75. Curtea remarcă că, în timp ce reclamantul era în tranzit acolo, el nu a fost ajutat, în ciuda certificatului medical care atestă condiția sa (a se vedea punctul 28 de mai sus), ceea ce duce la o presupunere puternică de încălcare a articolului 76. Chiar și presupunând că reclamantul a avut asistența colegilor deținuți, Curtea este îngrijorat în special de calitatea asistenței lor, deoarece nu au fost instruite și nu au avut calificările necesare pentru a oferi o astfel de asistență. 77. Curtea a constatat deja o încălcare a articolului 3 din Convenție în condițiile în care personalul penitenciar a considerat că a fost eliberat de datoria lor de a asigura securitatea și îngrijirea deținuților mai vulnerabili, al căror colegi de celulă au fost responsabili pentru a le oferi asistență zilnică sau, dacă este necesar, cu primul ajutor (a se vedea Semikhvostov citat mai sus, §§ 84-85; Mircea Dumitrescu citat mai sus, §§ 59-65 și Kaprykowski c. Polonia nr. 23052/05, § 74, 3 februarie 2009). 78. Este clar că în acest caz ajutorul oferit de colegii de deținuți ai reclamantului nu a făcut parte din asistența organizată de către stat pentru a se asigura că reclamantul a fost reținut în condiții compatibile cu respectarea demnității sale umane. Prin urmare, acest ajutor nu poate fi considerat adecvat sau suficient. 79. Având în vedere toate circumstanțele menționate mai sus, Curtea este convinsă că neglijarea reclamantului în timp ce este în tranzit în închisoarea Slobozia și Jilava, agravată de deficiența vizuală severă, a constituit „tratament inhuman și degradant” în sensul art. 3 din Convenție. 80. În consecință, a existat o încălcare a acestei dispoziții în acest sens. iii. Condițiile transportului reclamantului între închisoare 81. Luând în considerare concluziile Curții cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului, precum și lipsa unui asistent personal în timpul perioadei de tranzit, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze condițiile transportului reclamantului între centrele de închisoare. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 82. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar părții vătămate.” 83. Reclamantul nu a depus nici o cerere pentru o justă satisfacție. Prin urmare, Curtea nu este solicitată să facă nicio atribuire în temeiul articolului 41 din Convenție. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; Deține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție a reclamantului în închisoarea Vaslui, Jilava, Tulcea și Bacău și a lipsei unui asistent personal în timp ce este în tranzit în închisoarea Slobozia și Jilava; că nu este necesar să se examineze plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile transportului reclamantului între centrele de închisoare. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 24 septembrie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Andrea Tamietti Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
CASE OF MIHĂILESCU v. ROMANIA
(Application no. 72608/14)
JUDGMENT
24 September 2019
This judgment is final but it may be subject to editorial revision.
In the case of Mihăilescu v. Romania,
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:
Faris Vehabović,
President,
Iulia Antoanella Motoc,
Péter Paczolay,
judges,
and Andrea Tamietti,
Deputy Section Registrar,
Having deliberated in private on 3 September 2019,
Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
1.
The case originated in an application (no. 72608/14) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Romanian national, Mr Gabi-Ainăld Mihăilescu (“the applicant”), on 2
October 2014.
2.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.
3.
On 13 October 2015 notice of the application was given to the Government.
4.
The Government objected to the examination of the application by a Committee. After having considered the Government’s objection, the Court rejects it.
I.
5.
The applicant was born in 1971.
6.
In 2012 the Bacău County Court convicted the applicant of human trafficking and sentenced him to ten years’ imprisonment.
7.
The applicant was released in November 2018 after he had served the prison sentence in Iași, Bacău and Vaslui Prison. He had transited through several other prisons in order to take part in judicial proceedings and for medical reasons.
A.
The conditions of the applicant’s detention in Jilava Prison
8
.
The applicant was held in a transit cell at Jilava Prison between 6
and 9 June 2014 and between 15 and 17 July 2014.
1.
The applicant’s account
9.
The applicant complained that he had been held in a small, unventilated, smoking cell.
2.
The Government’s account
10
.
The Government submitted that the applicant had been held in a cell measuring up to 27.24 square meters, where smoking had been allowed. The cell had been fitted with eighteen beds but had been permanently occupied by four to sixteen detainees.
B.
The conditions of the applicant’s detention in Tulcea Prison
11.
The applicant was held in a transit cell at Tulcea Prison between 10
and 26 June 2014 and between 17 and 21 July 2014.
1.
The applicant’s account
12.
The applicant complained that he had been held in a small, unventilated, smoking cell with ten other detainees, in conditions of poor hygiene, while being forced to sleep on old and rotten mattresses.
13.
He had lodged several complaints with the post-sentencing judge on the basis of Law no. 254/2013 on the execution of sentences, alleging that at Tulcea Prison he had been held in a cell in poor sanitary condition on the third floor, despite his permanent disability. He also added that he had not received food suited to his medical needs.
14.
All his complaints had been dismissed by the post-sentencing judge as being out of time.
2.
The Government’s account
15
.
The Government submitted that the applicant had been held in two
different cells measuring up to 25.39 square meters, where smoking had been allowed. The cells had been fitted with fifteen beds but had been permanently occupied by ten detainees.
16.
Concerning the food the applicant had received, the standard established by an Order of the Ministry of Justice (OMJ) had been respected, with the detainees having been given a diversified menu. Moreover, the sanitation of the rooms had been taken care of, either periodically or at the inmates’ request.
C.
The conditions of the applicant’s detention in Vaslui Prison
17.
On 22 July 2014 the applicant was transferred to Vaslui Prison.
1.
The applicant’s account
18.
The applicant had filed several complaints with the post-sentencing judge attached to Vaslui Prison complaining about the conditions of detention and that he had not been entitled to a personal assistant.
19
.
His first complaint had been dismissed as unsubstantiated. In relation to the right to a personal assistant, the applicant’s complaint had been upheld by a decision of Vaslui County Court of 22 April 2015 and Vaslui Prison had been compelled to assign an inmate to provide the applicant with assistance. Nonetheless, as the court had limited territorial competence, such a measure could only be taken for the territory falling within its jurisdiction.
2.
The Government’s account
20
.
The Government submitted that between 22 July and 18 September 2014, the applicant had been held in a cell where smoking had been allowed, which had been fitted with ten beds and which had been occupied by inmates suffering from chronic diseases.
21.
On 18 September 2014 the applicant had been transferred to another cell fitted with four beds because he had not got along with the other detainees. In that cell the inmates had constantly had cold running water available to them and hot water had been available twice a week, which had been sufficient for their sanitary needs. Furthermore, all furniture had been new, including the mattresses and bed accessories. The applicant had received food in accordance with his dietary requirements.
22
.
The Government also noted that the applicant had been held in cells where he had had over 3 square meters of personal space; the sole exception was the period between 12 June and 29
July 2015, when the cell where he had been held had afforded him only 2.2 square meters of personal space.
23.
As regards his complaints concerning passive smoking, the Government indicated that according to documents that had been submitted by the National Prison Administration (
Administrația Națională a Penitenciarelor –
“ANP”), the applicant had declared himself to be either a smoker or a non-smoker, depending on the type of cell in which he had been placed. He had not complained to the prison staff of any potential for passive smoking and had even bought cigarettes from the prison store. Nonetheless, in October 2015, once he had been moved to a cell where smoking was forbidden, he had ceased buying tobacco products.
D.
The conditions of the applicant’s detention in Bacău Prison
24
.
The applicant was held in a transit cell at Bacău Prison from 24 to 26
September 2014.
1.
The applicant’s account
25.
The applicant claimed to have been held in an overly crowded cell without adequate sanitary facilities.
26.
He had lodged a complaint with the post-sentencing judge attached to Bacău Prison, protesting about the conditions in which he had been detained. His complaint had been rejected by the judge as unsubstantiated.
2.
The Government’s account
27.
The Government submitted that the material conditions of the applicant’s detention in Bacău Prison were the same as those described in the application no. 46546/12 which had been lodged by the applicant (see
Mihăilescu v. Romania
, no. 46546/12, §§ 13-21, 1 July 2014).
E.
Assistance for the applicant while in transit prisons
28
.
On 29 October 2013 a medical commission, set up under Law
no.
448/2006 regarding the protection and the promotion of the rights of disabled persons, issued a certificate attesting that the applicant had been classified as a person with a permanent severe physical disability on account of his severe visual impairment. The medical panel which had examined the applicant had granted him the right to have a personal care assistant.
1.
The applicant’s account
29.
The applicant submitted that while in transit in Slobozia, Jilava and Iași Prisons he had had no personal assistant. He claimed that he had been dependent on other inmates for assistance with his daily activities, often suffering from degrading and dehumanising treatment.
30
.
The applicant had lodged a complaint with the post-sentencing judge attached to Jilava Prison, protesting that he had not had the help of a personal assistant, that he had been forced to share an overcrowded cell with smokers and that the conditions in which he had been transported had been inadequate.
31
.
His complaint had been dismissed as unsubstantiated, the judge having considered that the short period of time that he had spent at Jilava Prison had not been long enough to justify his claims of mistreatment.
2.
The Government’s account
32
.
The Government admitted that in June and July 2014, while the applicant had been held in transit in Slobozia and Jilava Prisons for periods of time lasting between two and four days on each occasion, he had had no personal assistant, as another inmate (who had been appointed to assist the applicant) could not be transferred with him.
33.
Concerning Iași Prison, the Government submitted that the applicant had not been held in transit but he had served there a part of the sentence which had been covered by the judgment given in application no. 11220/14 (see
Mihăilescu v. Romania
, no. 11220/14, 14
February 2017).
F.
The conditions of the applicant’s transportation between prisons
1.
The applicant’s account
34.
The applicant claimed that the conditions of his transportation between prison facilities had been inhuman and degrading. The vans had been severely overcrowded and without ventilation. Moreover, some of the detainees had smoked in the vans.
35.
He had lodged a complaint with the post-sentencing judge. The judge had rejected his claim as unsubstantiated, arguing that the applicant had not submitted a medical certificate to support his claim.
2.
The Government’s account
36.
The Government noted that the vehicles used for transport had supported the number of detainees without exceeding their capacity, and had had proper ventilation and anatomical chairs. Additionally, smoking had been forbidden in the vans.
II.
37.
Relevant excerpts from Law no. 254/2013 on the rights of detainees and Ministry of Justice Order no. 433/2010 on mandatory rules for serving of prison sentences are set out in
Rezmiveș and Others v.
Romania
, (nos.
61467/12 and 3 others, §§ 27 and 34, 25 April 2017).
I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION
38.
The applicant complained about the conditions of his detention in Vaslui, Jilava, Tulcea and Bacău Prisons. He complained of overcrowding, poor quality of food and the non-segregation of smokers from non-smokers.
39.
He also complained that despite the fact that his medical condition required direct and constant assistance from another person in his daily activities, he had not had the help of a personal care assistant while in transit in Slobozia and Jilava Prisons.
40.
He finally complained about the conditions of his transportation between detention facilities.
41.
He relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows:
“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
A.
Admissibility
1.
On the repetitive nature of the claims regarding Bacău Prison
42.
The Government submitted that the case should be declared partially inadmissible, considering that the time-frame in which the events had allegedly taken place had been the same as that which had been covered by the judgment given on 1 July 2014 in application no.
46546/12 (
Mihăilescu v.
Romania
), in which the Court had already found a violation of Article
3 of the Convention regarding the material conditions of detention which the applicant experienced at Bacău Prison.
43.
The applicant did not comment on this point.
44.
The Court notes that the period of time in which the applicant was in transit at Bacău Prison (between 24 and 26
September 2014 – see paragraph
24 above) does not coincide with the periods of time referred to in application no. 46546/12 (namely from 6 March to 6 November 2012 and from 13 November 2012 to 2 April 2013 – see
Mihăilescu v. Romania
, no.
46546/12, § 13, 1 July 2014).
45.
The Court finds that as regards this complaint, the application is not inadmissible within the meaning of Article 35 § 2 (b) of the Convention.
46.
It therefore dismisses the Government’s preliminary objection in this regard.
2.
Non-compliance with the six-month time limit
47.
The Government submitted that all the transfers between incarceration units were separate incidents which could not be regarded as giving rise to a continuous situation.
48.
Accordingly, only the transfers that had taken place in the six
months before the application had been submitted (that is, after 2 April 2014) could be taken into consideration, therefore making the request inadmissible in respect of Article 35 § 1 of the Convention.
49.
The applicant did not comment on this point.
50.
The Court observes that the applicant complained about the transfers that had taken place from 6 June 2014 onwards (see paragraph 8 above).
51.
Therefore, it dismisses the Government’s preliminary objection in this regard.
3.
Non-exhaustion of all available domestic remedies
52.
The Government submitted that the applicant had not exhausted all available domestic remedies pertaining to the lack of a personal assistant, as he could have sought such help from the beginning of his detention.
53.
The applicant did not comment on this point.
54.
The Court notes that, keeping in mind the applicant’s general health and given the vulnerable and difficult situation in which he finds himself because of his permanent disability, as attested by a medical certificate (see paragraph 28 above), he should have been entitled to the help of a personal care assistant, without having to make a special request.
55.
Additionally, the Court notes that the applicant lodged a complaint with the post-sentencing judge attached to Jilava Prison, and that the complaint was dismissed (see paragraphs 30 and 31 above).
56.
The Court therefore dismisses the Government’s plea of non
‑
exhaustion of domestic remedies.
4.
Conclusion
57.
The Court notes that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
B.
Merits
1.
The parties’ submissions
58.
The Government submitted that the applicant had been detained in cells where the capacity had been complied with and not exceeded; he had received appropriate food as required by his medical condition; he had been provided with the means to maintain proper hygiene; he had received the necessary medical care; and the facilities’ personnel had monitored his condition closely.
59.
Regarding the conditions of transportation and the absence of a personal assistant, the Government submitted that all reasonably expected measures had been taken.
60.
Moreover, they argued that after the decision of Vaslui County Court of 22 April 2015, the applicant had been attended by a personal assistant picked from among the inmates of Vaslui Prison (see paragraph 19 above).
61.
In relation to the lack of a personal assistant while in transit prisons, the Government submitted that the applicant had had the assistance of fellow inmates.
62.
The applicant maintained his complaint.
2.
The Court’s assessment
(a)
General principles
63.
The Court reiterates that Article 3 of the Convention requires the State to ensure that prisoners are detained in conditions which are compatible with respect for human dignity, that the manner and method in which the detention is executed do not subject them to distress or hardship of an intensity exceeding the unavoidable level of suffering inherent in detention and that, given the practical demands of imprisonment, their health and well-being are adequately secured (see
Kudła v. Poland
[GC], no. 30210/96, §§ 92-94, ECHR 2000‑XI,
and
Melnītis v. Latvia
,
no.
30779/05, § 69, 28 February 2012).
64.
Taking into account the important role played by the minimum personal space per detainee in a multi-occupancy setting in the assessment of conditions of detention, the Court also refers to its principles concerning prison overcrowding set out in its case-law (see, amongst other authorities,
Muršić v. Croatia
[GC], no 7334/13, §§ 96-101, 20 October 2016).
65.
The Court has also held that detaining a disabled person in a prison where he could not move around and, in particular, could not leave his cell independently, amounted to degrading treatment (see
Vincent v. France
, no.
6253/03, § 103, 24 October 2006). Similarly, the Court has found that leaving a person with a serious physical disability to rely on his cellmates for assistance with using the toilet, bathing and getting dressed or undressed contributed to a finding that the conditions of detention amounted to degrading treatment (see
Engel v. Hungary
,
no. 46857/06, §§ 27 and 30, 20
May 2010;
Price v. the United Kingdom
,
no. 33394/96, § 30, ECHR 2001-VII;
Mircea Dumitrescu v. Romania
, no. 14609/10, §§ 56-65, 30 July 2013;
and
Semikhvostov v. Russia
, no. 2689/12, §§ 84-85, 6 February 2014).
66.
The Court has also held that overcrowding, poor hygiene, poor quality of food and medical care are general characteristics of Romanian prisons (see
Iacov Stanciu v. Romania,
no. 35972/05, § 175, 24 July 2012).
67.
The lack of separation between smokers and non-smokers has also been identified in the Court’s case law as one of the existing problems in Romanian prisons (see
Elefteriadis v. Romania
,
no. 38427/05, § 54, 25
January 2011, and
Florea v.
Romania
,
no. 37186/03, § 61, 14 September 2010).
68.
The conditions in which detainees are transported between prisons have also been recognised as a recurrent issue in Romania (see
Retunscaia v. Romania
,
no. 25251/04, §§ 78-80, 8 January 2013, and
Viorel Burzo v.
Romania
,
nos. 75109/01 and 12639/02, §§ 48-49 and 102, 30 June 2009).
(b)
Application of these principles to the present case
i.
On the issues of conditions of detention and minimum personal space
69.
The Court observes from the material at its disposal that the personal space afforded to the applicant in Vaslui, Tulcea, Jilava and Bacău Prisons was less than 3 square meters. Moreover, much of the cell areas were taken up by beds (see paragraphs 10, 15 and 22 above). Additionally, in
Mihăilescu v. Romania
(no. 46546/12, § 56, 1
July 2014) the Court found that the applicant’s living space in Bacău Prison have been regularly below 4
square meters and sometimes even as low as 1.8 square meters.
70.
In the light of the above considerations, the Court finds that a strong presumption of a violation of Article 3 of the Convention arises in the present case on account of the fact that the applicant was detained in cells in which less than 3 square meters of personal space was available to him (see
Muršić
, cited above, § 137).
71.
Considering the applicant’s permanent visual impairment, there was a severe restriction on the possibility of his having sufficient freedom of movement and out-of-cell activities which could have alleviated the situation created by the scarce allocation of personal space (see
Muršić
, cited above, § 160). In particular, the applicant was not able to move freely within the detention facility, even if his detention arrangements had allowed for this, and his confinement to his cell led to a serious aggravation of his detention conditions.
72.
Additionally, the Court observes that the applicant’s medical condition was often overlooked or disregarded, as he was held in cells unsuited to disabled persons.
73.
The foregoing considerations are sufficient to enable the Court to conclude that with regard to the issue of material conditions of detention and the personal space provided to the applicant, there has been a violation of Article 3 of the Convention.
ii.
On the absence of a personal assistant
74.
From documents provided by the Government, the Court notes that the applicant was not officially entitled to the help of a personal assistant while in transit in Slobozia and Jilava Prisons (see paragraph 32 above).
75.
The Court notes that while the applicant was in transit there, he was left unaided, despite the medical certificate attesting his condition (see paragraph 28 above). This leads to a strong presumption of a violation of Article
3.
76.
Even assuming that the applicant had the assistance of fellow inmates, the Court is particularly concerned about the quality of their assistance, as they had neither been trained nor had the necessary qualifications to provide such assistance.
77.
The Court has already found a violation of Article 3 of the Convention in circumstances where prison staff felt that they had been relieved of their duty to provide security and care to more vulnerable detainees, whose cellmates had been made responsible for providing them with daily assistance or, if necessary, with first aid (see
Semikhvostov
,
cited above, §§ 84-85;
Mircea Dumitrescu
,
cited above, §§ 59-65
and
Kaprykowski v. Poland
,
no.
23052/05, § 74, 3 February 2009).
78.
It is clear that in the present case the help offered by the applicant’s fellow inmates did not form part of any organised assistance by the State to ensure that the applicant was detained in conditions compatible with respect for his human dignity. Such help cannot therefore be considered suitable or sufficient.
79.
In the light of all circumstances mentioned above, the Court is convinced that the neglect of the applicant while in transit in Slobozia and Jilava Prisons, aggravated by his severe visual impairment, amounted to “inhuman and degrading treatment” within the meaning of Article 3 of the Convention.
80.
There has accordingly been a violation of this provision in this respect.
iii.
The conditions of the applicant’s transport between prisons
81.
Taking into account the Court’s findings concerning the applicant’s conditions of detention as well as his lack of a personal assistant while in transit prisons, the Court considers that it is not necessary to examine the conditions of the applicant’s transport between prison facilities.
II.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
82.
Article 41 of the Convention provides:
“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
83.
The applicant did not submit any claim for just satisfaction. The Court is therefore not called upon to make any award under Article 41 of the Convention.
1.
Declares
the application admissible;
2.
Holds
that there has been a violation of Article 3 of the Convention on account of the conditions of the applicant’s detention in Vaslui, Jilava, Tulcea and Bacău Prisons and the lack of a personal assistant while in transit in Slobozia and Jilava Prisons;
3.
Holds
that there is no need to examine the complaint under Article 3 of the Convention concerning the conditions of the applicant’s transportation between prison facilities.
Done in English, and notified in writing on 24 September 2019, pursuant to Rule
77
§§
2 and 3 of the Rules of Court.
Andrea Tamietti
Faris Vehabović
Deputy Registrar
President