CtEDO 01.10.2019 Auto

AFFAIRE ARAMAZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
01.10.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ARAMAZ c. TURQUIE (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA ARAMAZ c. TURCIA (Cercetarea nr. 62928/12) HOTĂRÂREA STRASBURG octombrie 2019 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Aramaz c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Valeriu Gritco, președinte, Egidijus Kūris, Darian Pavli, judecători, și Hasan Bakkarc După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 10 septembrie 2019, hotărârea a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 62928/12) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Veli Aramaz, a sesizat Curtea la 4 august 2012 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 17 decembrie 2014, Tribunalul a declarat inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Reclamantul s-a născut în 1968 și își are reședința în Kocaeli. Pe vremea faptelor denunțate, a fost un reprezentant local al DEHAP (Partea Democrată a Poporului) din districtul Gebze din Istanbul. La 30 aprilie 2005, reclamantul a participat prin telefon la o emisiune televizată numită Ceviz Kabu și transmis în direct. În timpul discuției pe care a avut-o cu prezentatorul emisiunii și un invitat care se aflau pe platoul național Flash TV , el și-a exprimat opiniile cu privire la întrebarea kurdă și a răspuns la întrebările care i-au fost adresate. Printr-un act de punere sub acuzare din 20 iunie 2005, procurorul Republicii Gebze, care a aplicat art. 7 alineatul (2) din Legea 3713 privind combaterea terorismului, l-a acuzat pe reclamant de propagandă în favoarea unei organizații teroriste pe baza declarațiilor pe care le-a făcut în timpul emisiunii în cauză. La 19 decembrie 2008, tribunalul de judecată al statului de drept al statului de drept al statului de drept al statului a condamnat reclamantul la 10 luni de închisoare și la 416 de lire turce (TRY) de către șeful de propagandă în favoarea PKK (parte a lucrătorilor din Kurdistan, organizație armată ilegală) în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. În hotărârea sa, tribunalul din Massachusetts arăta că reclamantul participase prin telefon la o emisiune televizată difuzată în direct și pe care o declarase că nu considera PKK drept o organizație teroristă, că regiunea Mesopotamia era o regiune kurdă, că steagurile purtate la sărbătorile din Newroz erau culorile și steagurile poporului kurd și că a existat un război în țară de aproape 30 de ani. Aceasta a considerat că el a avut ocazia să folosească un mijloc de comunicare în masă pentru a se face auzit de către publicul larg și de către el pentru a face propagandă în favoarea PKK. Aceasta a arătat, de asemenea, că nu a fost convinsă de mijlocul de apărare al reclamantului că a vorbit în limitele dreptului său la libertatea de exprimare și a considerat că cuvintele pe care le-a ținut nu puteau fi considerate acoperite de art. 10 din convenție. La 20 februarie 2012, Curtea de Casație a respins recursul recurentului și a confirmat decizia de primă instanță. La 18 aprilie 2012, reclamantul și-a exprimat punctul de vedere cu privire la valoarea taxei judiciare. II. JUSTIȚIA INTERNE PERTINENT 10. La art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, intrată în vigoare la 12 aprilie 1991, a fost formulată după cum urmează: Oricine acordă asistență organizațiilor menționate mai sus și face propagandă în favoarea lor va fi condamnat la o pedeapsă de la un an la cinci ani de închisoare, precum și la o pedeapsă de la 50 milioane la 100 milioane de lire sterline (...) 11. După ce a fost modificat prin Legea nr. 5532, intrată în vigoare la 18 iulie 2006, la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 3713 dispunea de următoarele: oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste va fi condamnat la o pedeapsă de la un an la cinci ani de închisoare (...) 12. De la modificarea legii nr. 6459, care a intrat în vigoare la 30 aprilie 2013, această dispoziție se citește astfel: Oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste prin legitimarea metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a acestui tip de organizații, făcând apologie sau invocând utilizarea lor, va fi condamnat la o pedeapsă de un an până la cinci ani de închisoare (...) PE VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE 13. În condamnarea sa penală, recurentul consideră că o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. Reclamantul susține că condamnarea sa penală și-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare. 16. Guvernul susține că, în circumstanțele cauzei, ingerința adusă la îndeplinire de către reclamant dreptului său la libertatea de exprimare era prevăzută de art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713, care a avut astfel o bază legală și a urmărit obiective legitime, și anume protecția securității naționale, apărarea ordinii și prevenirea criminalității. De asemenea, acesta arată că PKK este o organizație teroristă care, în opinia sa, recurge la violență pentru a-și atinge scopurile și consideră că este necesar să se intervină într-o societate democratică și proporțională cu obiectivele legitime urmărite. 17. Curtea constată că nu este controversat între părți că condamnarea penală a reclamantului constituie o interferență în exercitarea de către acesta din urmă a dreptului său la libertatea de exprimare, că această ingerință era prevăzută de lege, mai exact de art. 7 alineatul (2) din Legea 3713, și că aceasta urmărea obiective legitime în temeiul articolului 10 § 2 din Convenție, și anume protecția securității naționale, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunii. 18. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe, Curtea reamintește principiile care decurg din jurisprudența sa în materie de libertate de exprimare, care sunt rezumate în special în Hotărârile Bedat c. Elveția ([GC], n 56925/08, § 48, 29 martie 2016) și Belge c. Turcia 50171/09, § 31, 34 și 35, 6 decembrie 2016 19. Aceasta remarcă faptul că, în speță, reclamantul a fost condamnat la penal pentru propagandă în favoarea unei organizații teroriste pe baza conținutului declarațiilor pe care le deținea în fața unei emisiuni de știri difuzate în direct. Examinând pasajele incriminate ale acestor declarații, care indicau în principal că autorul lor nu considera PKK drept o organizație teroristă, că regiunea Mesopotamiei era o regiune kurdă, că steagurile purtate la sărbătorile de la Newroz erau culorile și steagurile poporului kurd și că a existat un război în țară de aproape 30 de ani, consideră că, luate în ansamblu, aceste pasaje nu pot fi considerate și că acolo este elementul esențial pentru el, cum ar fi un apel la violență, la rezistență armată sau la revoltă, nici ca un discurs de ură ( Sürek c. Turcia 4) [GC], nr. 24762/94, § 58, 8 iulie 1999, și Belek și Velioatorulu c. Turcia, nr. 44227/04, § 25, 6 octombrie 2015). 20. În ceea ce privește în special cuvintele reclamantului potrivit cărora PKK nu era o organizație teroristă, Curtea constată că acestea au fost ținute oral ca răspuns la întrebările adresate de prezentatorul emisiunii și de oaspetele său, ceea ce i-a luat posibilitatea de a le reformula, de a le perfecționa sau de a le retrage înainte de a fi făcute publice ( Fuentes Bobo c. Spania, n 392/93/98, § 46, 29 februarie 2000 și Birol c. Turcia, n 44104/98, § 30, 1 martie 2005). Ea consideră că, în circumstanțele cauzei, aceste cuvinte nu pot fi considerate drept o aprobare a actelor de violență ale PKK. 21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că măsura luată de autoritățile interne în privința reclamantului nu răspundea unei nevoi sociale impetuoase, pe care, în orice caz, aceasta nu era proporțională cu scopurile legitime vizate și, prin urmare, nu era necesară într-o societate democratică. 22. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. Reclamantul solicită 416 de lire turcești (TRY) (aproximativ 179 EUR (EUR) la data plății) pentru prejudicii materiale, suma respectivă corespunde sumei de la data la care a trebuit să plătească (punctul 9 de mai sus). În acest sens, acesta a prezentat un ordin de plată (înseamnă că a plătit suma indicată. În plus, acesta solicită 20 De asemenea, solicită 5 022 TRY pentru cheltuielile aferente reprezentării sale și, în sprijinul acestei cereri, a depus baremul tarifar al Uniunii Naționale a Barourilor din Turcia și a solicitat 600 TRY pentru cheltuieli diverse și nu a furnizat nicio dovadă justificativă în sprijinul acestei din urmă cereri. 24. Guvernul susține că cererea de daune materiale nu prezintă o legătură de cauzalitate cu presupusa încălcare. În ceea ce privește cererea de daune morale, el susține că aceaceasta este excesivă și că nu corespunde sumelor acordate în jurisprudența Curții. În ceea ce privește cererea pentru cheltuieli de reprezentare și cheltuieli diverse, acesta arată că reclamantul nu a furnizat niciun document sau justificare în sprijinul acestor pretenii. 25. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 179 EUR pentru daune materiale și 2 500 EUR pentru prejudiciu moral. În ceea ce privește cererea referitoare la cheltuielile aferente reprezentării la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în lire turce la rata aplicabilă la data Regulamentului 179 EUR (o sută șaptezeci și nouă de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune materiale ii. 500 EUR (două mii cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale pe care le-a cauzat de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în limba franceză și apoi comunicat în scris la 1 octombrie 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2019-07-02
0,96
AFFAIRE KOK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KOK c. TURQUIE (Requête n o 32954/12) ARRÊT STRASBOURG 2 juillet 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kok c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième se
CtEDO 2019-12-17
0,96
AFFAIRE ATAÇ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ATAÇ c. TURQUIE (Requête n o 70607/12) ARRÊT STRASBOURG 17 décembre 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ataç c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxièm
CtEDO 2019-05-28
0,96
AFFAIRE DAĞTEKİN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DAĞTEKİN c. TURQUIE (Requête n o 69448/10) ARRÊT STRASBOURG 28 mai 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dağtekin c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deux
CtEDO 2020-03-17
0,96
AFFAIRE SEĞMEN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SEĞMEN c. TURQUIE (Requête n o 11314/10) ARRÊT STRASBOURG 17 mars 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Seğmen c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxièm
CtEDO 2020-03-17
0,96
AFFAIRE BAKIRHAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAKIRHAN c. TURQUIE (Requête n o 73783/11) ARRÊT STRASBOURG 17 mars 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Bakırhan c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deu
Sursă