GARCÍA SAÍZ c. ESPAGNE

Comunicat la 14 octombrie 2019 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 70501/17 José Antonio GARCÍA SAÍZ împotriva Spaniei introdusă la 6 septembrie 2017 FOARTE DE L . În ciuda faptului că a fost informat inițial pe reclamant că a reușit concursul, el a fost ulterior respins, pe motiv că nu a fost în posesia titlului academic cerut, și anume, cel al Technicianului superior în riscuri profesionale. Reclamantul introducea o cale de atac judiciară-administrativă care pretindea că diploma furnizată fusese eliberată în temeiul celei de-a treia dispoziții tranzitorii din Decretul regal ( Real Procreto) 39/1997.

Prin urmare, acesta era echivalent cu cel solicitat și răspundea cerințelor cererii de ofertă din 4 aprilie 2014 și printr-o hotărâre din 4 aprilie 2014 Tribunalul Superior de Justiție din Castilla Tribunalul Suprem a confirmat hotărârea prin hotărârea din 20 iulie 2015. La 15 aprilie 2016, reclamantul a luat cunoștință de o hotărâre din 4 aprilie 2016 noiembrie 2015, pronunțat de aceeași secțiune a Tribunalului Suprem ca și cea care a fost pronunțată cu privire la cazul său din speță, unde, în cadrul aceluiași concurs public, cu aceleași legi aplicate și cu aceeași diplomă ca și cea furnizată de reclamant, Tribunalul a rupt hotărârea din instanță și a acceptat revendicările reclamantei considerate echivalente titlul prezentat.

Invocând o încălcare a dreptului fundamental la egalitate în aplicarea legii, recurentul a solicitat nulitatea hotărârii din 2 iulie 2001. Iulie 2015. Cererea sa a fost respinsă printr-o decizie din 18 iulie 2016, pe motiv că, chiar și în cazul în care nu a existat nici o îndoială cu privire la identitatea între cele două cazuri examinate în cele două hotărâri, faptul că o hotărâre ulterioară ajunge la o concluzie contrară, pe baza unor argumente diferite, nu a existenței unei cauze de nulitate a primului. Printr-o decizie notificată la 10 martie 2017 Tribunalul Constituțional a declarat recursul d mai puțin inadmisibil de către reclamant că a justificat importanța constituțională specială a acțiunii sale.

Întrebări cu privire la părți Au fost epuizate căile de atac interne în conformitate cu art. 35 1 din convenție În lumina interpretării efectuate de Tribunalul Suprem în hotărârea sa din 20 iulie 2015, care a avut ca efect privarea reclamantului de a obține postul deschis de comunitatea autonomă Castilla Mancha , precum și hotărârea din 4 noiembrie 2015, pronunțată de aceeași secțiune a Tribunalului Suprem, este posibil să se fi pronunțat că: mai există o jurisprudență divergentă în cadrul acestei instanțe, contrar articolului mai mult decât art. 6 din Convenție (a se vedea Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia [GC], n 13279/05, § 58, 20 octombrie 2011) A fost interpretarea Tribunalului Suprem discriminatorie în lumina cerințelor prevăzute la art. 1 din Protocolul nr.

Communiquée le 14 octobre 2019

TROISIÈME SECTION

Requête n o 70501/17 José Antonio GARCÍA SAÍZ contre l’Espagne introduite le 6 septembre 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant participa à un concours public pour un poste dans le domaine de la prévention des risques du travail, convoqué par la Communauté autonome de Castilla–La Mancha . Malgré le fait qu’initialement on informa le requérant qu’il avait réussi le concours, il fut ultérieurement écarté, au motif qu’il n’était pas en possession du titre académique exigé, à savoir, celui de Technicien Supérieur en Risques Professionnels. Le requérant introduisit un recours contentieux-administratif alléguant que le diplôme fourni avait été délivré en vertu de la troisième disposition transitoire du décret royal ( Real Decreto ) 39/1997. De ce fait, il était équivalent à celui requis et répondait aux exigences de l’appel d’offres.

Par un jugement du 4 avril 2014 le Tribunal Supérieur de Justice de Castilla–La Mancha rejeta son recours. Il considéra que le titre du requérant n’était pas un titre académique et, par conséquent, ne pouvait pas être considéré comme étant équivalent au diplôme exigé. Le Tribunal Suprême confirma le jugement par un arrêt du 20 juillet 2015. Le 15 avril 2016, le requérant prit connaissance d’un arrêt du 4 novembre 2015, rendu par la même section du Tribunal Suprême que celle qui s’était prononcée sur son cas d’espèce, où, dans le cadre du même concours public, avec les mêmes lois appliquées et le même diplôme que celui fourni par le requérant, le Tribunal avait cassé l’arrêt d’instance et fait droit aux prétentions de la demanderesse considérant comme équivalent le titre présenté.

Invoquant une violation du droit fondamental à l’égalité dans l’application de la loi, le requérant sollicita la nullité de l’arrêt du 2 juillet 2015. Sa demande fut rejetée par une décision du 18 juillet 2016, au motif que, même s’il n’y avait aucun doute sur l’identité entre les deux cas examinés dans les deux arrêts, le fait qu’un arrêt ultérieur parvienne à une conclusion contraire, à partir de raisonnements différents, n’impliquait pas l’existence d’une cause de nullité du premier. Par une décision notifiée le 10 mars 2017 le Tribunal Constitutionnel déclara le recours d’ amparo irrecevable faute par le requérant d’avoir justifié l’importance constitutionnelle spéciale de son recours.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les voies de recours internes ont-elles été épuisées conformément à l’article 35 § 1 de la Convention ? 2. À la lumière de l’interprétation effectuée par le Tribunal suprême dans son arrêt du 20 juillet 2015, qui a eu pour effet de priver le requérant d’obtenir le poste ouvert par la Communauté autonome de Castilla ‑ La Mancha , et celle de l’arrêt du 4 novembre 2015, rendu par la même section du Tribunal Suprême, est-il possible d’affirmer qu’il existe une jurisprudence divergente au sein de cette juridiction, contraire à l’article 6 de la Convention (voir Nejdet Șahin et Perihan Șahin c. Turquie [GC], n o 13279/05, § 58, 20 octobre 2011) ? 3. L’interprétation du Tribunal suprême a-t-elle été discriminatoire à la lumière des exigences de l’article 1 du Protocole n o 12 ?