Akuginova și alții împotriva Rusiei

Secțiunea a treia Cerere nr. 4877/06 Galina Borisovna AKUGINOVA și altele împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 15 octombrie 2019 într-un comitet format din Georgios A. Serghides, președinte, Erik Wennerström, Lorraine Schmbri Orland, judecători și Stephen Phillips, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 25 ianuarie 2006, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ Reclamanții, ale căror nume și date de naștere figurează în anexă, sunt resortisanți ruși și rezidenți în Elista (republicul Kalmukie) și sunt reprezentați în fața Curții de către domnul B. Andzhayev, jurist la Elista.

Guvernul rus a fost reprezentat inițial de dl G. Matiouchkine, fost reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, apoi de dl Galperine, reprezentantul său actual. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții, profesioniștii din domeniul sănătății, au fost concediați dintr-o instituție publică. Acuzațiile lor privind reintegrarea în posturile lor și plata salariului au fost acceptate de justiție. Deciziile judecătorești au trecut în forță de lucru judecat, fiind confirmate în casare, la diferite date indicate în prezenta decizie.

Potrivit guvernului, deciziile au fost executate în partea privind plata salariului în avans între 24 și 28 noiembrie 2005 și, în partea privind reintegrarea, la 26 octombrie 2006. Fără a invoca niciun articol din convenție, reclamanții se plâng că hotărârile judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor nu au fost executate și că nu au recurs efectiv la nicio cale de atac pentru a pune capăt încălcării respective. Reclamanții se plâng de executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea lor.

Curtea consideră că este necesar să se examineze acest aspect din perspectiva articolelor 6 și 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, care în părțile lor relevante sunt astfel: art. 6 Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) la: art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale.

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. (...) Guvernul consideră că cererea este inadmisibilă și că trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) din convenție. Guvernul susține că hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților au primit întreaga executare și adaugă că durata de executare a hotărârilor în partea pecuniară a acestora a fost de patru luni. Grishchenko c. Rusia , ((dec.), nr 75907/01, 8 iulie 2004) și Presniakov c. Rusia , (dec.), nr 41145/02, 10 noiembrie 2005), guvernul susține că acest termen este rezonabil.

În ceea ce privește partea referitoare la reintegrarea persoanelor interesate în posturile lor, durata era de un an și trei luni. Guvernul precizează că reclamanților li s-au plătit rechemări de salariu pentru întreaga perioadă de la executarea hotărârilor judecătorești și adaugă că, în plus, anumiți solicitanți au formulat acțiuni în justiție care vizează despăgubirea unei daune morale cauzate de executarea tardivă și de plata sumelor alocate. El precizează că cei care au sesizat justiția au obținut câștig de cauză, deoarece douăzeci și nouă de reclamanți au fost compensați pentru prejudiciul moral, a cărui sumă totală este de 272 000 de ruble și 19 reclamanți au obținut-o la 143,33 ruble. Guvernul nu precizează sumele alocate fiecărui solicitant.

El adaugă că aceste decizii au fost executate în întregime și în cel mai scurt timp posibil. Astfel, guvernul susține că persoanele în cauză nu mai au calitatea de victimă. Reclamanții și-au menținut obiecțiunile. Acestea precizează că doi din treizeci și patru de solicitanți, ale căror nume sunt indicate printr-un asterisc în domeniu, au fost reintegrați în posturi diferite de alocarea lor inițială. Cei interesați consideră că hotărârile judecătorești nu au fost executate în mod corespunzător în raport cu acești doi reclamanți. În ceea ce privește restul, reclamanții nu contestă informațiile furnizate de guvern cu privire la statul de executare și la despăgubirile plătite, însă susțin că au încă calitatea de victimă.

Curtea reamintește poziția sa conform căreia, pentru un creditor, să fie executată integral și într-un termen rezonabil, o hotărâre pronunțată în favoarea sa împotriva statului constituie o încălcare în șeful său de drept la o instanță art. 6 alineatul (1) din Convenție, precum și dreptul la libertate al bunurilor sale garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 (Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, § 34 și 41, CEDH 2002 III și Samsonov c. Rusia (dec.) n 2880/10, § 59, 16 septembrie 2014). Curtea reamintește că o decizie sau măsură favorabilă reclamantului, cum ar fi executarea unei hotărâri după o întârziere semnificativă, nu este suficientă, în principiu, să-i retragă calitatea de victimă a unei persoane decât în cazul în care autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în esență, apoi au reparat încălcarea Convenției ( Petrouchko c. Rusia, 36494/02, § 14-16, 24 februarie 2005, cu alte referințe.

Redresarea astfel acordată trebuie să fie adecvată și suficientă, în caz contrar partea în cauză va putea oricând pretinde că este victimă în sensul articolului 34 din Convenție (Spordino c. Italia (n [GC], n 36813/97, § 181, CEDH 2006 Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 72, CEDH 2006 V și Bourdov c. Rusia (n, n 33509/04, § 56, CEDH 2009). În primul rând, în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești în partidul lor privind plata în avans a salariului, Curtea constată că acestea au fost executate în termen de patru luni de la trecerea în forță a lucrurilor judecate. Părțile convin acest lucru. Având în vedere circumstanțele din speță, Curtea consideră că acest termen nu este rezonabil având în vedere criteriile elaborate de jurisprudența sa (Grishchenko, citată anterior, Denisov c. Ucraina, (dec.), nr. 18512/02, 1 februarie 2005 și Presniakov, citată anterior).

Prin urmare, acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Curtea amintește că părțile sunt obligate să furnizeze informații care să îi permită să judece admisibilitatea și temeinicia fondului. Cu toate acestea, în speță, guvernul nu a prezentat informații concrete care să permită judecarea sumelor alocate fiecărui solicitant; în ceea ce o privește, reclamanta nu a contestat această afirmație a guvernului.

În cele din urmă, ambele părți nu au depus la dosar copii ale hotărârilor judecătorești relevante care să permită Curții să judece caracterul rezonabil al despăgubirii plătite cu titlu de: … În mod similar, în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor de executare față de doi reclamanți, aceștia din urmă nu au prezentat niciun element în sprijinul acestui aspect, de exemplu, o cale de atac judiciară în fața executorilor de justiție care au închis procedura de executare, în pofida executării pe care o consideră a fi o neîndeplinire a obligațiilor. Având în vedere absența unor elemente suficiente care să îi permită să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză, Curtea consideră că aceasta nu este reținută de nicio dovadă.

În consecință, acest fapt este vădit nefondat și că trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 14 noiembrie 2019. Stephen Phillips Georgios A. Serghides Module Președinte Anexă Numele reclamanților Data nașterii Data hotărârii judecătorești Abushinova Larisa Nikolayevna 1967 4 august 2005 Akuginova Galina Borisovna 1963 11 august 2005 Alubkayeva Tamara Ochirovna 1954 25 august 2005 Aravgiyeva Alla Ulyumdzhiyevna 1959 4 august 2005 Badmayeva Anna Ivanovna 1977 4 august 2005 Badmayeva Valentina Aduzheyevna 1956 25 august 2005 Bakayeva Adelia Kharisovna 1968 25 august 2005 Baslinova Svetlana Alekseyevna 1964 25 august 2005 Batayeva Bayrta Bembeyevna 1974 25 august 2005 Bovanova Nina Andreievna 1962 11 august 2005 Gabunov Yuriy Eldyayevich * 1953 Septembrie 2005 Godzhigayev Vladimir Mantzhiyevich 1954 septembrie 2005 Dzhavayev Vladimir Andreyevich 1954 septembrie 2005 Doyanova Vera Aleksandrovna 1962 4 august 2005 Kavtyshev Fyodor Nikolayevich 1965 25 august 2005 Kazakova Lyudmila Alekseievna 1963 4 august 2005 Ledzheyev Valeriy Mikhaylovich 1956 4 august 2005 Mantzhiyev Savr Alekseyevich 1965 11 august 2005 Mantzhiyeva Yelena Vladimirovna 1968 11 august 2005 Mantușeva Nyudlya Stepanovna 1970 11 august 2005 Marugayeva Gerlya Guchinovna 1964 4 august 2005 Mukhlyinova Viktoriya Batyrovna * 1960 15 septembrie 2005 Namtuyeva Margarita Alekseyevna 1962 25 august 2005 Nastayev Stanislav Borisovich 1963 septembrie 2005

Okondayeva Zinaida Borisovna 1954 4 august 2005 Paveldinova Svetlana Uttayevna 1970 11 august 2005 Sangadzhi-Boldanova Valentina Isyanovna 1958 25 august 2005 Telmdzhieva Viktoriya Badma-Halgayevna 1969 25 august 2005 Ulanova Irina Alekseievna 1962 25 august 2005 Chungunova Zoya Deninovna 1954 25 august 2005 Shagayev Aleksandr Angelovich 1961 11 august 2005 Shmelyova Olga Petrovna 1958 25 august 2005 Shuguchinova Delger Nikolayevna 1957 11 august 2005 Yalmatayeva Lidiya Vasilyevna 1961 4 august 2005

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 4877/06 Galina Borisovna AKUGINOVA et autres contre la Russie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 15 octobre 2019 en un comité composé de : Georgios A. Serghides, président, Erik Wennerström, Lorraine Schembri Orland, juges, et de Stephen Phillips, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 25 janvier 2006, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, dont les noms et les dates de naissances figurent en annexe, sont des ressortissants russes et résident à Elista (république de Kalmoukie).

Ils sont représentés devant la Cour par M. B. Andzhayev, juriste à Elista. Le gouvernement russe (« le Gouvernement ») a été représenté initialement par M. G. Matiouchkine, ancien représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme, puis par M. M. Galperine, son représentant actuel. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Les requérants, professionnels de la santé, furent licenciés d’une institution publique « le centre médical de l’expertise sociale et médicale ». Leurs recours visant à la réintégration dans leurs postes et au paiement d’arriéré de salaires furent accueillis par la justice. Les décisions de justice passèrent en force de chose jugée, étant confirmées en cassation, à différentes dates indiquées dans l’Annexe à la présente décision.

Selon le Gouvernement, les décisions furent exécutées dans la partie concernant le paiement d’arriéré de salaires entre le 24 et le 28 novembre 2005 et, dans la partie concernant la réintégration, le 26 octobre 2006. GRIEFS Sans invoquer aucun article de la Convention, les requérants se plaignent que les décisions de justice définitives rendues en leur faveur n’ont pas été exécutées et qu’ils ne disposaient d’aucun recours effectif pour mettre fin à la violation alléguée. EN DROIT Les requérants se plaignent de l’inexécution des décisions de justice prononcées en leur faveur.

La Cour estime nécessaire d’examiner ce grief sous l’angle des articles 6 et 13 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1, qui dans leurs parties pertinentes sont ainsi libellés : L’article 6 « 1. Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) ». L’article 13 « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.

» L’article 1 du Protocole n o 1 « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. (...) » Le Gouvernement estime que la requête est irrecevable et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Le Gouvernement affirme que les décisions de justice prononcées en faveur des requérants ont reçu entière exécution. Il ajoute que la durée d’exécution des décisions dans leur partie pécuniaire était de quatre mois. Se référant aux décisions Grishchenko c. Russie , ((déc.), n o 75907/01, 8 juillet 2004) et Presniakov c. Russie , ((déc.), n o 41145/02, 10 novembre 2005), le Gouvernement soutient que ce délai est raisonnable.

Quant à la partie concernant la réintégration des intéressés dans leurs postes, la durée était d’un an et trois mois. Le Gouvernement précise que les requérants se sont vus payer des rappels de salaire pour toute la période d’inexécution des décisions de justice. Il ajoute que, en outre, certains requérants ont formé des recours judiciaires visant à l’indemnisation d’un dommage moral causé par l’exécution tardive et à l’indexation des sommes allouées. Il précise que ceux qui ont saisi la justice ont obtenu gain de cause. En effet, vingt-neuf requérants se sont vu indemniser le dommage moral, dont la somme globale s’élevait à 272 000 roubles et dix-neuf requérants ont en outre obtenu l’indexation, dont la somme globale s’élevait à 156 143,33 roubles.

Le Gouvernement ne précise pas les sommes allouées à chaque requérant. Il ajoute que ces décisions ont été exécutées entièrement et dans les meilleurs délais. Ainsi, le Gouvernement soutient que les requérants n’ont plus de qualité de victime. Les requérants ont maintenu leurs griefs. Ils précisent que deux requérants sur trente-quatre, dont les noms sont indiqués par un astérisque dans l’Annexe, ont été réintégrés à des postes différents de leur affectation initiale. Les intéressés estiment que les décisions de justice n’ont pas été dûment exécutées à l’égard de ces deux requérants. Pour le reste, les requérants ne contestent pas les informations fournies par le Gouvernement concernant l’état d’exécution et les indemnisations versées.

Ils soutiennent cependant avoir toujours la qualité de victime.

La Cour réitère sa rappelle sa position selon laquelle l’impossibilité, pour un créancier, de faire exécuter intégralement, et dans un délai raisonnable, une décision rendue en sa faveur contre l’État constitue une violation dans son chef du « droit à un tribunal » consacré par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi que du droit à la libre jouissance de ses biens garanti par l’article 1 du Protocole n o 1 ( Bourdov c. Russie , n o 59498/00, §§ 34 et 41, CEDH 2002 ‑ III, et Samsonov c. Russie (déc.) n o 2880/10, § 59, 16 septembre 2014). La Cour rappelle qu’une décision ou mesure favorable au requérant, telle que l’exécution d’un jugement après un retard important, ne suffit en principe à lui retirer la qualité de « victime » que si les autorités nationales ont reconnu, explicitement ou en substance, puis réparé la violation de la Convention ( Petrouchko c. Russie , n o 36494/02, §§ 14-16, 24 février 2005, avec d’autres références).

Le redressement ainsi accordé doit être approprié et suffisant, faute de quoi la partie concernée pourra toujours se prétendre victime au sens de l’article 34 de la Convention ( Scordino c. Italie (n o 1) [GC], n o 36813/97, § 181, CEDH 2006 ‑ V, Cocchiarella c. Italie [GC], n o 64886/01, § 72, CEDH 2006 ‑ V, et Bourdov c. Russie (n o 2) , n o 33509/04, § 56, CEDH 2009). S’agissant d’abord de l’exécution des décisions de justice dans leur parti concernant le paiement d’arriéré de salaire, la Cour constate qu’elles étaient exécutées dans un délai de quatre mois à compter de leur passage en force de chose jugée. Les parties en conviennent. Compte tenu des circonstances de l’espèce, la Cour estime que ce délai n’est pas déraisonnable eu égard aux critères élaborés par sa jurisprudence ( Grishchenko , précité, Denisov c. Ukraine , (déc.), n o 18512/02, 1 er février 2005, et Presniakov , précité).

Partant, ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. S’agissant du grief tiré de l’inexécution des décisions dans la partie concernant la réintégration, la Cour rappelle que les parties sont tenues d’apporter des informations lui permettant de juger de la recevabilité et du bien-fondé du grief. Or, en l’espèce, le Gouvernement, affirmant la perte de la qualité de victime, n’a pas présenté d’informations concrètes permettant de juger des sommes allouées à chaque requérant. La partie requérante, quant à elle, n’a pas réfuté cette affirmation du Gouvernement. Enfin, les deux parties n’ont pas versé au dossier les copies de décisions de justice pertinentes permettant à la Cour de juger du caractère raisonnable d’indemnisation payée à titre d’indexation et de dommage moral, la somme globale ne permettant pas de faire cette analyse.

De même, s’agissant du défaut d’exécution à l’égard de deux requérants, ces derniers n’ont présenté aucun élément à l’appui de ce grief, par exemple, un recours judiciaire visant à contester l’inertie des huissiers de justice ayant clôturé la procédure d’exécution malgré l’exécution qu’ils qualifient de défaillante. Compte tenu de l’absence d’éléments suffisants lui permettant de statuer en pleine connaissance de cause, la Cour considère que ce grief n’est étayé par aucune preuve. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et qu’il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable.

Fait en français puis communiqué par écrit le 14 novembre 2019. Stephen Phillips Georgios A. Serghides Greffier Président ANNEXE Noms des requérants Date de naissance Date de la décision de justice Abushinova Larisa Nikolayevna 1967 4 août 2005 Akuginova Galina Borisovna 1963 11 août 2005 Alubkayeva Tamara Ochirovna 1954 25 août 2005 Aravgiyeva Alla Ulyumdzhiyevna 1959 4 août 2005 Badmayeva Anna Ivanovna 1977 4 août 2005 Badmayeva Valentina Aduzheyevna 1956 25 août 2005 Bakayeva Adeliya Kharisovna 1968 25 août 2005 Baslinova Svetlana Alekseyevna 1964 25 août 2005 Batayeva Bayrta Bembeyevna 1974 25 août 2005 Bovanova Nina Andreyevna 1962 11 août 2005 Gabunov Yuriy Eldyayevich* 1953 1 er septembre 2005 Godzhigayev Vladimir Mandzhiyevich 1954 1 er septembre 2005 Dzhavayev Vladimir Andreyevich 1954 1 er septembre 2005 Doyanova Vera Aleksandrovna 1962 4 août 2005 Kavtyshev Fyodor Nikolayevich 1965 25 août 2005 Kazakova Lyudmila Alekseyevna 1963 4 août 2005 Ledzheyev Valeriy Mikhaylovich 1956 4 août 2005 Mandzhiyev Savr Alekseyevich 1965 11 août 2005 Mandzhiyeva Yelena Vladimirovna 1968 11 août 2005 Mantusheva Nyudlya Stepanovna 1970 11 août 2005 Marugayeva Gerlya Guchinovna 1964 4 août 2005 Mukhlyinova Viktoriya Batyyrovna* 1960 15 septembre 2005 Namtuyeva Margarita Alekseyevna 1962 25 août 2005 Nastayev Stanislav Borisovich 1963 1 er septembre 2005 Okondayeva Zinaida Borisovna

1954 4 août 2005 Paveldinova Svetlana Uttayevna 1970 11 août 2005 Sangadzhi-Boldanova Valentina Isyanovna 1958 25 août 2005 Telmdzhiyeva Viktoriya Badma-Halgayevna 1969 25 août 2005 Ulanova Irina Alekseyevna 1962 25 août 2005 Chungunova Zoya Deninovna 1954 25 août 2005 Shagayev Aleksandr Angelovich 1961 11 août 2005 Shmelyova Olga Petrovna 1958 25 août 2005 Shurguchinova Delger Nikolayevna 1957 11 août 2005 Yalmatayeva Lidiya Vasilyevna 1961 4 août 2005