CASE OF KOPYTETS AND SHTOPKO v. UKRAINE

CAUZA CU PREZENTA SECȚIUNE A KOPITĂȚII ȘI SHTOPKO v. UKRAINE (Aplicații nos. 9706/19 și 9709/19) JUDGMENT STRASBOURG 17 octombrie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kopyteks și Shtopko v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca compusă din: André Potocki, președinte, Ganna Yudkivska, Yonko Grozev, judecători, și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în particular la 26 septembrie 2019, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de lungimea excesivă a procedurilor penale și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. În cererea nr. 9709/19, reclamantul a formulat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau în principal că durata procedurii penale în cauză era incompatibilă cu cerințele privind „tempul motivabil” și că nu aveau niciun remediu eficace în acest sens. „În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenție are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999 II, și Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000 VII). În cazul principal al Merit c. Ucraina (n. 66561/01, 30 martie 2004), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rațională”. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BES-ESTABIZAT-LAW 12. Reclamantul în cererea nr. 9709/19 a prezentat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție care a ridicat probleme, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul adăugat). (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de concluziile sale din Nikiforenko c. Ucraina (n. 14613/03, § 59, 18 februarie 2010) și Ivanov c. Ucraina (n. 1507/02, 7 decembrie 2006). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Având în vedere documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Bevz c. Ucraina, nr. 7307/05, § 52, 18 iunie 2009), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat. 15. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că aceste cereri declară o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 1 13 din Convenția privind durata excesivă a procedurilor penale; declară că a existat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 17 octombrie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt André Potocki Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor penale și lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Denumirea și locația reprezentantului Reprezentantului Începutul procedurii Încheierea procedurii Lungime totală Niveluri de jurisdicție Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valeriy Vasylyovych Kopytets 26/10/1967 Karyna Valeriyivna Kopytets Slobozhanske 10/08/2011 în așteptare Mai mult de 8 ani și 27 zile 1 nivel de jurisdicție 3.000 9709/19 07/02/2019 Valentyn Vasylyovych Shtopko 23/03/1975 22/09/2009 în așteptare Mai mult de 9 ani, 11 luni și 15 zile 2 niveluri de jurisdicție Prot. 4 Art. 2 (1) - lungimea excesivă a obligației de a nu se absoarbe: Din 25 septembrie 2009 reclamantul este sub obligația de a nu absoar. 3.900 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

FIFTH SECTION

CASE OF KOPYTETS AND SHTOPKO v. UKRAINE

(Applications nos. 9706/19 and 9709/19)

JUDGMENT

STRASBOURG

17 October 2019

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kopytets and Shtopko v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a

Committee composed of:

André Potocki,

President,

Ganna Yudkivska,

Yonko Grozev,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 26 September 2019,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the

Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the excessive length of criminal proceedings and of the lack of any effective remedy in domestic law. In application no. 9709/19 the applicant also raised a complaint under Article

2 of Protocol No.

4 to the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND ARTICLE

13 OF THE CONVENTION

6.

The applicants complained principally that the length of the criminal proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that they had no effective remedy in this connection. They relied on Article

6 § 1 and Article

13 of the Convention, which read as follows:

Article

6

§

1

“In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

7.

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see, among many other authorities,

Pélissier and Sassi v.

France

[GC], no.

25444/94, §

67, ECHR

1999

‑

II, and

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, §

43, ECHR

2000

‑

VII).

8.

In the leading case of

Merit v. Ukraine

(no. 66561/01, 30 March 2004) the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion as to the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

10.

The Court further notes that the applicants did not have at their disposal an effective remedy in respect of these complaints.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 and of Article 13 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12.

The applicant in application no. 9709/19 also submitted a complaint under Article

2 of Protocol No.

4 to the Convention which raised issues, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in

Nikiforenko v.

Ukraine

(no. 14613/03, § 59, 18 February 2010) and

Ivanov v.

Ukraine

(no.

15007/02, 7 December 2006).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Bevz v. Ukraine,

no. 7307/05, § 52, 18 June 2009), the Court finds it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article

6 § 1 and Article

13 of the Convention concerning the excessive length of criminal proceedings;

Holds

that there has been a violation of Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention as regards the other complaint raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 17 October 2019, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

André Potocki

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention

(excessive length of criminal proceedings and lack of any effective remedy in domestic law)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Representative’s name and location

Start of proceedings

End of proceedings

Total length

Levels of jurisdiction

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros)

[1]

9706/19

06/02/2019

Valeriy Vasylyovych Kopytets

26/10/1967

Karyna Valeriyivna Kopytets

Slobozhanske

10/08/2011

pending

More than 8 years and 27 days

1 level of jurisdiction

3,000

9709/19

07/02/2019

Valentyn Vasylyovych Shtopko

23/03/1975

22/09/2009

pending

More than 9 years, 11 months and 15 days

2 levels of jurisdiction

Prot. 4 Art. 2 (1) - excessive length of obligation not to abscond:

Since 25 September 2009 the applicant is under an obligation not to abscond.

3,900

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.