CtEDO 22.10.2019 Auto

DOŁOMISIEWICZ v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
22.10.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DOŁOMISIEWICZ v. POLAND (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 25481/16 Ryszard DOÄOMISIEWICZ împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 22 octombrie 2019 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președinte, Jovan Ilievski, Raffaele Sabato, judecători și Renata Degenerar, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 aprilie 2016, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 12 iunie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Ryszard Dołomisiewicz, este un național polonez, care s-a născut în 1966 și trăiește în ołędowo. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna D. Kalinowska, un avocat care practică în Bydgoszcz. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, și ulterior de dl J. Sobczak, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul a afirmat că arestarea sa era ilegală, de asemenea, s-a plâns de deficiențe în cadrul procedurii care vizează contestarea legalității arestării sale. El a invocat articolele 5, 6 și 13 din Convenție. Cererea a fost comunicată guvernului în temeiul articolelor 5 § 1 și 5 § 4 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în legătură cu ilegalitatea arestării sale și cu deficiența procedurii care vizează contestarea legalității arestării sale, astfel cum au fost comunicate în temeiul articolelor 5 § 1 și 5 § 4 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 12 iunie 2019, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării problemelor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea încălcării art. 5 §§ 1 și 4 din Convenție în ceea ce privește arestarea reclamantului și apelul ulterior împotriva acestuia. În același timp, ei declară că sunt gata să plătească reclamantului suma de 4000 EUR (4 mii) euro) care consideră că sunt rezonabile în funcție de circumstanțele individuale ale prezentului caz, precum și de jurisprudența Curții în cazuri similare ... Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi transformată în zloti poloneze la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista sa de cazuri. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul sugerează în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenția ...” Prin scrisoarea din 22 iulie 2019, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă este inadecvată. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție din cauza ilegalității arestării unei persoane (a se vedea, de exemplu, Tomaszewscy c. Polonia , nr. 8933/05, 15 Aprilie 2014). De asemenea, în numeroase cazuri, a abordat practicile sale privind plângerile în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție privind garanțiile procedurale de reexaminare în temeiul prezentei dispoziții (a se vedea, de exemplu, Reinprecht c. Austria , nr. 67175/01, CEDH 2005 XII; Grabowski c. Polonia , nr. 57722/12, 30 iunie 2015). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu articolele 5 § 1 și 5 § 4 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 14 noiembrie 2019. Renata Degener Tim Eicke Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă