Cererea nr. 60537/15 Leszek ORŁOWSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 18 iunie 2019 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președinte, Jovan Ilievski, Raffaele Sabato, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 noiembrie 2015, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 14 septembrie 2017, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Leszek Orłowski, este un național polonez, care s-a născut în 1977 și este reținut în Poznań. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl W. Wlazło, un avocat practicant în Poznań. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, și ulterior de dl J. Sobczak, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns de aplicarea lungă a unui regim de „deținut periculos” în temeiul articolului 3 și de lungime necorespunzătoare a procedurii penale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 14 septembrie 2017, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Ei au recunoscut o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 3 din Convenție în ceea ce privește aplicarea regimului „deținut pericolos” și a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii. Ei s-au angajat să plătească reclamantului 14 000 Zloty poloneze pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 11 octombrie 2017, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează faptul că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele introduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 3 în ceea ce privește diferite aspecte ale aplicării regimului „deținut periculos” și art. 6 § 1 privind lungimea excesivă a procedurii (a se vedea, de exemplu, Piechowicz c. Polonia , nr. 20071/07, §§§ 166 178, 17 aprilie 2012, și Horych c. Polonia , nr. 13621/08 , §§ 93-103, 17 aprilie 2012, și Rutkowski și alții c. Polonia , nr. 72287/10 și alții §§ 125-160, 7 iulie 2015 . 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 3 și 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 11 iulie 2019. Renata Degener Tim Eicke Președintele adjunct al grefierului
Application no. 60537/15
Leszek ORŁOWSKI
against Poland
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 June 2019 as a Committee composed of:
Tim Eicke,
President,
Jovan Ilievski,
Raffaele Sabato,
judges,
and Renata Degener,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 4 November 2015,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 14 September 2017 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Leszek Orłowski, is a Polish national, who was born in 1977 and is detained in Poznań. He was represented before the Court by Mr W. Wlazło, a lawyer practising in Poznań.
2.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms J. Chrzanowska, and subsequently by Mr J. Sobczak, of the Ministry of Foreign Affairs.
3.
The applicant complained about lengthy application of a “dangerous detainee” regime under Article 3 and unreasonable length of the criminal proceedings under Article 6 § 1 of the Convention.
4.
The application had been communicated to the Government
.
5.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 14 September 2017 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
6.
They acknowledged a violation of the applicant’s rights guaranteed by Article 3 of the Convention in respect of the application of the “dangerous detainee” regime and Article 6 § 1 of the Convention in respect of the length of the proceedings. They undertook to pay the applicant 14,000
Polish zlotys to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. They further requested the Court to strike the application out of its list of cases.
7.
By a letter of 11 October 2017 the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
8.
The Court reiterates that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
9.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article
37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
10.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
WAZA Sp. z o.o. v. Poland
(dec.), no.
11602/02, 26 June 2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no.
28953/03, 18
September
2007).
11.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of Article
3 as regards various aspects of application of the “dangerous detainee” regime and Article 6 § 1 about excessive length of the proceedings (see, for example,
Piechowicz v. Poland
, no.
20071/07, §§
166
‑
178, 17 April 2012,
and
Horych v. Poland
, no.
13621/08, §§ 93-103, 17
April 2012, and
Rutkowski and Others v. Poland
, nos.
72287/10 and
2
others, §§ 125-160, 7 July 2015).
12.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
13.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
14.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
15.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 3 and 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 11 July 2019.
Renata Degener
Tim Eicke
Deputy Registrar
President