CtEDO 05.03.2019 Auto

DOLATA v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
05.03.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DOLATA v. POLAND (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 74409/16 Grzegorz DOLATA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 5 martie 2019 ca cameră compusă din: Ksenija Turković, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Armen Harutyunyan, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 noiembrie 2016, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 26 martie 2018, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Grzegorz Dolata, este un național polonez, care s-a născut în 1965 și locuiește în Mińsk Mazowiecki. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Skwarzyński, un avocat practicant la Lublin. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, și ulterior de dl J. Sobczak, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns că condamnarea sa pentru difamare constituie o interferență nejustificată și disproporționată cu libertatea de exprimare în temeiul articolului 10 din Convenție. Reclamantul s-a plâns că condamnarea sa pentru difamare, în temeiul hotărârii Curții de District din 19 ianuarie 2016, susținută de Curtea regională Zielona Góra la 30 mai 2016, a constituit o interferență nejustificată și disproporționată cu libertatea de exprimare a acesteia. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 26 martie 2018, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „...Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 10 din Convenție (în contextul condamnării reclamantului pentru difamare și interferența cu libertatea sa de exprimare). În același timp, Guvernul declară că sunt gata să plătească reclamantului suma de 4.500 EUR pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții în cazuri similare. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de decontare plus trei puncte procentuale. ... ... [t]declararea unilaterală a Guvernului conține o recunoaștere necondiționată că, în acest caz, a existat o încălcare a obligațiilor care le rezultă în temeiul articolului 10 din Convenție în ceea ce privește libertatea de exprimare a reclamantului. ... În conformitate cu declarația unilaterală a Guvernului, ei au acceptat să plătească reclamantului suma de 4.500 EUR ca o justă satisfacție în cazul în care Curtea a scos cazul din lista sa. ... În consecință, Guvernul este de părere că circumstanțele cererii de mai sus pot duce la concluzia prevăzută la art. 37 § litera (c) 1 din Convenție, astfel încât nu mai este justificat continuarea examinării cererii în lumina declarației unilaterale ale Guvernului.” Prin scrisoarea primită la 9 noiembrie 2018 (dată la 30 aprilie 2018), reprezentantul reclamantului a indicat că reclamantul nu a fost satisfăcut cu termenele declarației unilaterale din motivul că se teme că decizia Curții care a supus unei cauze din lista sa de cauze nu ar constitui motive în temeiul legislației interne aplicabile pentru reluarea cazului său penal de difamare. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea constată că declarația unilaterală a Guvernului, în plus față de obligația de a plăti compensarea reclamantului – suma pe care Curte o consideră în conformitate cu art. 41 din cazuri similare (a se vedea Sroka c. Polonia (strike-out), nr. 42801/07, 6 martie 2012; Szczerbiak c. Polonia (strike-out), nr. 23665/09, 15 noiembrie 2011 și Kopeć c. Polonia) (Strike-out), nr. 34681/10, 19 noiembrie 2013) - conține o recunoaștere necondiționată că condamnarea penală a reclamantului pentru declarații care au difamat W.R. între 9 iunie 2012 și 26 februarie 2013 a fost o încălcare a articolului 10 din convenție. 12. Curtea remarcă, de asemenea, că art. 540 § 3 din Codul de Procedură Penală din Polonia permite deschiderea procedurii interne dacă „o astfel de necesitate rezultă dintr-o decizie (rozstrzygnięcie ) dintr-un organism internațional care acționează pe baza unui acord internațional ratificat de Republica Polonia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere acest lucru, Curtea înțelege că, în cazul în care acesta solicită, reclamantul poate solicita reluarea procedurii interne. În acest sens, constată că reclamantul, în urma urmăririi și condamnării sale nejustificate, are un dosar penal cu toate implicațiile care au pentru viața sa profesională și privată. Există, de asemenea, problema amenzii impuse la el. 14. Având în vedere considerațiile de mai sus și, în special, având în vedere faptul că, în conformitate cu formularea dispozițiilor relevante ale Codului de procedură penală poloneză, reclamantul poate solicita deschiderea procedurii interne pe baza hotărârii Curții, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în protocolele lor nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 15. Curtea consideră că suma propusă în declarația unilaterală a Guvernului ar trebui convertită în zloti poloneze la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În caz de nerezolvare în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe suma în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 16. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 17. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 10 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 28 martie 2019. Renata Degener Ksenija Turković Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă