ȚULUȘ v. ROMANIA and 1 other application

Comunicat la 24 octombrie 2019 CUARTA SECȚIUNE Cereri nr. 39685/16 și 50303/16 Marin ȚULUȘ împotriva României și Cristian ENE împotriva României depuse la 25 august 2016 și, respectiv, 18 august 2016 OBIECTUL CAZULUI Solicitările au fost inițiate în amenzi impuse reclamanților pentru disprețul judecătoresc în urma depunerilor orale sau scrise făcute în fața instanțelor în calitate de reprezentanți legali. Prin hotărâri interlocutorii finale din 25 martie 2016 (depunerea nr. 39685/16 ) și 15 decembrie 2015 (disponibilă la 7 martie 2016 - cerere nr. 50303/16 ), respectiv, Craiova și Curții de Apel de la București au respins provocările reclamanților împotriva amenzilor. Reclamanții au susținut că amenzile pe care le le-au impuse pentru depuse în fața instanțelor în numele clienților lor au încălcat dreptul la libertatea de exprimare garantat de art. 10 din Convenție. A existat vreo ingerință în dreptul reclamanților la libertatea de exprimare, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost necesară această interferență în ceea ce privește art. 10 § 2 (a se vedea, printre altele, Kyprianou c. Cipru [GC], nr. 73797/01, CEDH 2005 XIII)?

Communicated on 24 October 2019

FOURTH SECTION

Applications nos. 39685/16 and 50303/16

Marin ȚULUȘ against Romania

and Cristian ENE against Romania

lodged on 25 August 2016 and 18 August 2016 respectively

SUBJECT MATTER OF THE CASES

The applications originated in fines imposed on the applicants for contempt of court following oral or written submissions made before the courts in their capacity of legal representatives. By final interlocutory judgments of 25 March 2016 (

application no. 39685/16

) and 15 December 2015 (available to the applicant on 7 March 2016 -

application no.

50303/16

), respectively, the Craiova and Bucharest Courts of Appeal dismissed the applicants’ challenges against the fines. The applicants alleged that the fines imposed on them for the submissions made before the courts on behalf of their clients breached their right to freedom of expression guaranteed by Article 10 of the Convention.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicants’ right to freedom of expression, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? If so, was that interference necessary in terms of Article 10 § 2 (see, amongst other authorities,

Kyprianou v. Cyprus

[GC], no. 73797/01, ECHR

2005

‑

XIII)?