SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 23385/15 Ranjit MASUTA împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 5 noiembrie 2019 într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Helen Keller, María Elósegui, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată la 12 mai 2015, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Ranjit Masuta, este un apatrid născut în 1964 și rezident în Binningen. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul E. Saluz, avocat care exercită la Berna. Guvernul elvețian ( . A fost reprezentat de agentul său, A. Shablais, de la Oficiul Federal al Justiției. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În august 2005, Ministerul Public al Confederației ( A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauza C-482/99, ECLI:EU:C:1999:291, punctul 66. aprilie 2013 În această din urmă decizie, MPC a pus parțial cheltuielile de procedură pe umerii reclamantului și a recurs împotriva acestei decizii în fața autorităților competente. Prin Hotărârea BB.2013.54-55 din 15 octombrie 2013, Curtea de Plângeri a Tribunalului Penal Federal ( TPF l-a informat pe reclamant că nu există nici un mijloc de recurs obișnuit împotriva acestei hotărâri, care i-a fost adusă la cunoștință la 18 octombrie 2013. Prin hotărârea din 18 decembrie 2014, Tribunalul Federal a declarat acțiunea în materie penală formulată de reclamanta inadmisibilă, prin trimiterea la art. 79 din Legea privind Tribunalul Federal. La 12 mai 2015, reclamantul a înaintat o cerere în fața Curții care, printre altele, a invocat o încălcare a prezumției de nevinovăție. Legea privind Tribunalul Federal din 17 iunie 2005 (□ LTF ; Rec., nr. 173.110) privind accesul la instanța supremă. În conformitate cu art. 79 din aceasta în materie penală, acțiunea este inadmisibilă împotriva deciziilor Curții privind plângerile Tribunalului Penal Federal, cu excepția cazului în care acestea se referă la măsuri de constrângere. GRIEF 10. Invocând art. 6 alineatul (2) din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a prezumției de nevinovăție în ceea ce privește punerea în sarcina sa a cheltuielilor de procedură, în ciuda faptului că procedura a fost închisă. În primul rând, Curtea trebuie să examineze dacă persoana în cauză îndeplinește criteriile de admisibilitate prevăzute la art. 35 alineatul (1) din Convenție astfel formulat: Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne, astfel cum este înțeles în conformitate cu principiile de drept internațional general recunoscute și în termen de șase ani. luni de la data deciziei interne definitive.. 12. Curtea constată că problema relevantă în speță a fost soluionată definitiv prin Hotărârea din 15 octombrie 2013 a Curii de Plângeri a Tribunalului Penal Federal. Curtea constată, de asemenea, că prezenta cerere a fost formulată în fața Curii la 12 mai 2015, adică după decizia din 18 decembrie 2014 (art. 79 LTF) a Tribunalului Federal din 18 decembrie 2014, dar mai mult de un an și jumătate de la decizia Curții de Plângeri. 13. Spre deosebire de cauza Kiss-Borlase c. Elveția, nr 52877/11, 28 mai 2019, în cazul în care revendicarea în termen de șase luni, condițiile prevăzute în art. 35 alin. (1) din Convenție nu sunt îndeplinite în cazul de față. cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 noiembrie 2019. Stephen Phillips Paulo Pinto de Albuquerque Moduleer Președintele
Requête n
o
23385/15
Ranjit MASUTA
contre la Suisse
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 5 novembre 2019 en un comité composé de
:
Paulo Pinto de Albuquerque,
président,
Helen Keller,
María Elósegui,
juges,
et de Stephen Phillips,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 12 mai 2015,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Ranjit Masuta, est un apatride né en 1964 et résidant à Binningen. Il a été représenté devant la Cour par M
e
2.
Le gouvernement suisse («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. A. Chablais, de l’Office fédéral de la justice.
Les circonstances de l’espèce
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
En août 2005, le Ministère public de la Confédération («
le MPC
») ouvrit une enquête pénale contre le requérant notamment pour soupçons d’infractions qualifiées à la loi fédérale sur les stupéfiants et substances psychotropes en connexion avec une organisation criminelle, blanchiment d’argent qualifié, escroquerie par métier et utilisation frauduleuse d’un ordinateur par métier.
5.
L’enquête pénale fut classée par décisions des 8 novembre 2012 et 17
avril 2013. Dans cette dernière décision, le MPC mit partiellement les frais de procédure à la charge du requérant. Celui-ci recourut contre cette décision devant les autorités compétentes.
6.
Par un arrêt BB.2013.54-55 du 15 octobre 2013, la Cour des plaintes du Tribunal pénal fédéral (« la Cour des plaintes » ou «
le TPF
») rejeta le recours du requérant. Dans la partie du jugement destinée à l’indication des voies de droit, le TPF informa le requérant qu’aucun moyen de recours ordinaire n’existait contre cet arrêt. Celui-ci fut porté à sa connaissance le 18 octobre 2013.
7.
Par un arrêt du 18 décembre 2014, le Tribunal fédéral déclara le recours en matière pénale formé par le requérant irrecevable, en renvoyant à l’article 79 de la loi sur le Tribunal fédéral.
8.
Le 12 mai 2015, le requérant introduisit une requête devant la Cour alléguant, entre autre, une violation de la présomption d’innocence.
Le droit interne pertinent
9.
La loi sur le Tribunal fédéral du 17 juin 2005 («
la LTF
»
; Recueil systématique n
o
173.110) régit l’accès à la juridiction suprême. Selon son article 79 en matière pénale, le recours est irrecevable contre les décisions de la Cour des plaintes du Tribunal pénal fédéral, sauf si celles-ci portent sur des mesures de contrainte.
GRIEF
10.
Invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, le requérant se plaint d’une violation à son égard de la présomption d’innocence en ce qui con
cerne la mise à sa charge des frais de procédure malgré le fait que la procé
dure fut classée.
11.
La Cour doit tout d’abord rechercher si le grief du requérant satisfait aux critères de recevabilité énoncés à l’article 35 § 1 de la Convention ainsi libellé :
«
1.
La Cour ne peut être saisie qu’après l’épuisement des voies de recours internes, tel qu’il est entendu selon les principes de droit international généralement reconnus, et dans un délai de six
mois à partir de la date de la décision interne définitive..
»
12.
La Cour note que la question pertinente en l’espèce a été tranchée, de manière définitive, par l’arrêt du 15 octobre 2013 de la Cour des plaintes du Tribunal pénal fédéral. Elle observe également que la présente requête a été introduite devant la Cour le 12
mai
2015, à savoir après la décision d’irrecevabilité (article 79 LTF) du Tribunal fédéral du 18 décembre 2014, mais plus d’un an et demi après la décision de la Cour des plaintes.
13.
Partant, contrairement à l’affaire
Kiss-Borlase c. Suisse
, n
o
52877/11, 28 mai 2019, où le requé
rant avait introduit sa requête, dirigée contre la décision de la Cour des plaintes, dans le délai de six mois, les conditions prévues par l’article 35 § 1 de la Convention ne sont pas satisfaites en l’espèce.
14.
Il s’ensuit que le grief est tardif et qu’il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 28 novembre 2019.
Stephen Phillips
Paulo Pinto de Albuquerque
Greffier
Président