TRAFIK OIL - 1 EOOD v. BULGARIA

Comunicat la 18 noiembrie 2019 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 67437/17 TRAFIK OIL - 1 EOOD împotriva Bulgariei depusă la 5 septembrie 2017 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o plângere cu privire la confiscarea nejustificată a combustibilului aparținând societății reclamante în cadrul procedurilor penale administrative împotriva partenerului său de afaceri. În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, decretul de către autoritățile a bunurilor care aparțin societății reclamante a constituit o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor sale? Dacă da, interferența a fost legală și necesară pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități?

A fost reclamantul făcut pentru a suporta o sarcină individuală excesivă ca urmare a acestei măsuri? În special, a existat posibilitatea ca societatea reclamantă să poată contesta efectiv confiscarea (a se vedea, Microintelect OOD c. Bulgaria , nr. 34129/03, §§ 44-50, 4 martie 2014)? Societatea reclamantă a avut acces eficient la o instanță, conform articolului 6 § 1 din Convenție pentru a contesta confiscarea?

Communicated on 18 November 2019

FIFTH SECTION

Application no. 67437/17

TRAFIK OIL - 1 EOOD

against Bulgaria lodged on 5 September 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns a complaint about the unjustified forfeiture of fuel belonging to the applicant company in administrative ‑ penal proceedings against its business partner.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the forfeiture by the authorities of the goods belonging to the applicant company amount to an interference with the peaceful enjoyment of its possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention? If so, was the interference lawful and necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties? Was the applicant made to bear an excessive individual burden as a result of this measure? In particular, was there any possibility that the applicant company could effectively challenge the forfeiture (see, Microintelect OOD v. Bulgaria , no. 34129/03, §§ 44-50, 4 March 2014)? 2. Did the applicant company have effective access to a court, as required under Article 6 § 1 of the Convention to challenge the forfeiture?