CASE OF ILIAS AND AHMED v. HUNGARY - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF ILIAS AND AHMED v. HUNGARY - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2019)

Tradus și revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro

/

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

MAREA CAMERĂ

CAUZA ILIAS

Ș

I AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

(Cererea nr. 47287/15)

HOTĂRÂR

E

STRASBOUR

G

21 noiembrie 2019

Prez

enta hotărâre este definitivă, dar poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

1

În cauza Ilias

ș

i Ahmed împotriva Ungariei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reunită în Marea Cameră

compusă din:

Linos-Alexandre Sicilianos

,

pre

ș

edinte,

Angelika Nußberge

r,

Robert Spano,

Jon Fridrik Kjølbro,

Ksenija Turko

vić,

Paul Lemmens,

Ledi Bianku,

I

șıl Karakaș

,

Nebojša Vuči

nić,

André Potocki,

Aleš Pejchal,

Dmitry Dedov,

Yonko Grozev,

Mārtiņš Mits,

Georges Ravar

ani,

Jolien Schukking

,

Péter Paczolay,

judecători

,

ș

i Johan Callewaer

t,

grefier-adjunct al Marii Camere,

după ce a deliberat în camera de consiliu la 18 ș

i 19 aprilie 2018

ș

i la

13 martie

ș

i 3 octombrie 2019,

pronun

ță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată:

PROCEDU

RA

a originea cauzei se află o cerere (

nr.

47287/15) îndreptată îm

potriva

Ungariei, prin care doi resortisan

ț

i din Bangladesh, domnul Ilias

ș

i domnul

Ali Ahmed („reclamanții”), au sesizat Curtea la 25

septembrie 2015, în

temeiul art.

34 din Conven

ț

ia pentru a

părarea drepturilor omului ș

i a

libertăților fundamentale („Convenți

a”).

ț

ii au fost reprezenta

ți de doamna B. Pohárnok, avocată în

Budapesta. Guvernul maghiar („guvernul”) a fost reprezentat de agentul său

guvernamental, domnul Z. Tallódi, din cadrul Ministerului Justi

ț

iei

.

3.

Cererea a fost repartizată Secț

iei a patra a Cur

ț

ii (art.

52 §

1 din

Regulamentul Cur

ț

ii). La 14 martie

2017, o Cameră a acestei secții, compusă

din Ganna Yudkivska, pre

ș

edinte, Vincent A. De Gaetano, Andr

ás Sajó, Nona

Tsotsoria, Krzysztof Wojtyczek, Gabriele Kucsko-Stadlmayer

ș

i Marko

Bošnjak, judecători, ș

i Marialena Tsirli, grefier de sec

ț

ie, a declarat în

unanimitate cererea par

țial admisibilă ș

i a pronun

țat o hotărâre. La

14 iunie

2017, guvernul a solicitat retrimiterea cauzei în fa

ț

a Marii Camere, în

conformitate cu art.

43 din Conven

ț

ie. Completul Marii Camere a admis

cererea respectivă la 18

septembrie 20

17.

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

2

ost stab

ilită în conformitate cu dispoziț

iile

art. 26

ș

i §

5 din Conven

ț

ie

ș

i art.

24 din Regulamentul Cur

ț

ii.

Pre

ședintele Marii Camere a decis că, în interesul bunei administrări a

just

i

ției, cauza ar trebui atribuită aceleiaș

i Mari Camere precum în cauza

Z.A.

ș

i al

ț

ii împotriva Federa

ț

iei Ruse

(cererea nr.

61411/15

ș

i alte 3 cereri,

28 martie 2017) (art. 24, art. 42 § 2

ș

i art. 71 din Regulament).

ț

ii, cât

ș

i guvernul au prezentat observa

ț

ii scrise (art. 59

formulate de părț

i ter

ț

e din partea guvernelor Bulgariei, Poloniei

ș

i

Federației

Ruse

ș

i

, de asemenea, din partea ICNUR, alături de Consiliul Olandez pentru

Refugiaț

i

, Comisia

Internațională

a

Juriștilor ș

i

Comisia Europeană pentru

Refugiați ș

i

Exilați ș

i, separat, din partea a cinci profesori universitari italieni,

toți

primind acordul di

n partea

Președintelui

Marii Camere pentru a interven

i

în procedura scrisă (a

rt. 36 § 2 din

Convenție ș

i art. 44 din Regulament

).

aprilie 2018, a avut loc o

ședință publică în clădirea Curții

Europene a Drepturilor Omului, Strasbourg (art. 59 § 3 din Regulament).

Au compărut în faț

a Cur

ț

ii:

(a)

Pentru Guvernul pârât:

Domnul Z. T

ALLÓD

I

,

Agent

,

Doamna A. L

ŐRINCZ

, director, Oficiul pentru Imigra

ț

ie

ș

i Azil,

Doamna M. W

ELLER

, Coagent al Guvernului;

(b)

pentru reclam

an

ț

i:

Doam

na

Doam

na

Doam

na

B. P

OHÁRNO

K

,

G. M

ATEVZI

C

,

N. M

OLE

,

avocat,

consilier

i

.

Curtea a ascultat declara

ț

iile

ș

i

răspunsurile la întrebările adresate de

judecători date de domnul Tallódi, doamna Pohárn

ok ș

i doamna Matevzic.

ÎN FAPT

I. ISTORICUL RECLAMAN

Ț

ILOR

ȘI CĂLĂTORIA ACESTORA PÂNĂ

ÎN UNGARIA

ț

i sunt resortisan

ț

i din Bangladesh. Potrivit informa

ț

iilo

r

care datează din

decembrie 2017, primul reclamant, domnul Ilias, locuie

ș

te în

Uedem, Germania, iar al doilea reclamant, domnul Ali Ahmed, în Barcelona,

Spani

a.

ț

ii au ajuns în Ungaria din Serbia

ș

i au

intrat în zona de tranzit Röszke, situată pe teritoriul maghiar, la frontiera

dintre cele două țări. Cererile lor de azil depuse în aceeaș

i zi au fost respinse

ca inadmisibile în câteva ore,

și a fost dispusă expulzarea reclamanț

ilor. În

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

3

urma apelului formulat de reclaman

ț

i, ace

ș

tia au petrecut 23 de zile în zona

de tranzit, în timp ce se derulau procedurile. La 8

octombrie

2015, după

pronun

ț

area deciziei definitive de respingere a cererilor de azil

ș

i de

expulzare, ac

e

ș

tia au fost escorta

ț

i din zona de tranzit

ș

i au trecut frontiera

înapoi în Serbia.

9.

Următorul rezumat al istoricului reclamanților se bazează pe toate

decla

ra

țiile lor făcute în faț

a Cur

ții. Se pare că anumite elemente nu au fost

prezente în declara

țiile făcute în fața autorităților maghiare sau au fost făcute

numai în cursul celui de-al doilea set de proceduri judiciare interne ori au

prezentat varia

ț

ii.

a născut în Bangladesh în 1983. La vârs

ta de opt

ani a rămas singur în Pakistan, fără familia sa. A locuit acolo până la vârsta

de douăzeci și patru sau douăzeci ș

i cinci de ani (cu excep

ț

ia a trei luni, la

vârsta de paisprezece ani, când sus

ține că a fost expulzat în Afganistan, a fost

ț

inut în d

eten

ț

ie acolo

și apoi a revenit în Pakistan). În copilărie, a lucrat ilegal

într-un restaurant

ș

i mai târziu ca pescar

ș

i croitor. Sus

ține că a fost supus la

abuzuri în Pakistan, inclusiv din partea poli

ț

iei,

și a încercat să fugă în Iran,

dar

ș

i acolo a fost supus la abuzuri în mod repetat

ș

i a revenit în Pakistan. În

2009 sau 2010, primul reclamant a mers în Bangladesh

și a rămas acolo timp

de un an sau pu

ț

in mai

mult, trăind fără adăpost ș

i fiind adesea supus la

abuzuri de către poliție, din cauză că

nu avea documente. În perioada

respectivă, distribuia

broș

uri pentru BNP, un partid politic,

și a început să

primească amenințări din partea susținătorilor altui partid politic. În 2010 sau

2011, a fost expulzat de poli

ție în India, a stat acolo două săptă

mâni

ș

i apoi a

trecut frontiera în Pakistan. După patru luni în Pakistan, a mers în Iran, unde

a locuit

ș

i a lucrat timp de 18 luni. De acolo a mers în Turcia, a lucrat acolo

încă 18 luni ș

i i-

a plătit pe traficanți să îl aducă în Grecia, unde a petrecut

d

ouă luni și jumătate. În 2015, a trecut frontiera pe jos în Fosta Republică

Iugoslavă a Macedoniei ș

i apoi în Serbia, cu trenul. S-a aflat în Serbia pentru

o perioadă nespecificată, dar aparent foarte scurtă, înainte de a intra în

Ungari

a.

al doilea reclamant, născut în 1980, a locuit în Bangladesh până

în 2010. A părăsit țara pentru că inundațiile din 2008 îi distruseseră casa ș

i a

rămas fără mijloace de subzistență, supravieț

uind ca cer

ș

etor. În 2010, a decis

să meargă în India în căutarea unor perspective

mai bune. Familia sa, care a

rămas în Bangladesh, a fost ucisă în cursul inundaț

iilor din 2010. Al doilea

reclamant a rămas în India timp de două luni ș

i a mers apoi în Pakistan, unde

timp de

ș

ase luni a fost prizonierul trafican

ț

ilor. Grupul de trafican

ț

i l-a dus

în cele din urmă cu un avion în Dubai, l

-

a pus să lucreze acolo timp de doi ani

ș

i apoi l-

a dus cu o barcă în Iran. În Iran, a lucrat pentru aceiaș

i trafican

ț

i timp

de două luni, după care a fost dus de ei

în T

urcia, pe jos. În Turcia, a fost

ț

inut

prizonier de trafican

ți timp de două săptămâni, după care a fost transferat în

Grecia. În Grecia, al doilea reclamant a lucrat timp de doi ani. Aici l-a întâlnit

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

4

pe primul reclamant

și au plecat împreună către Fosta Republică Iugoslavă a

Macedoniei, Serbia

ș

i Ungaria.

12.

Limba maternă a ambilor reclamanț

i este dialectul Sylheti, bengalez,

bengaleza fiind limba oficială din Bangladesh.

ț

i în

ț

eleg Urdu, iar primul reclamant vorbe

ște această

limbă. Se pare că reclamanț

ii au declarat în fa

ța autorităț

ii în domeniul

azilului maghiare că înțeleg, de asemenea, limbile turcă și engleză.

14.

Primul reclamant nu a mers niciodată la școală.

Cel de-al doilea

reclamant a terminat doar primii trei ani de

școală și poate să citească și să

scrie în Sylheti

și bengaleză la un nivel de bază.

II.

Ș

EDEREA RECLAMAN

Ț

ILOR ÎN ZONA DE TRANZIT

complex compus din containere mobile

și o mică zonă în aer l

iber, înconjurată

de un gard de aproximativ patru metri înălțime, cu sârmă ghimpată deasupra.

Întreaga zonă era păzită de ofiț

eri de pol

i

ț

ie

ș

i gardieni înarma

ț

i. La momentul

faptelor, solicita

n

ț

ii de azil erau

ț

inu

ți în zona de cazare stabilită, compusă din

aproximativ zece containere mobile (fiecare măsurând aproximativ 2,5 metri

x 5,5 metri) echipate cu trei până la cinci paturi și un încălzitor electric. Exista

un container separat pentru scopuri sanitare

ș

i un container mai mare utilizat

drept cameră comună, echipat cu mese ș

i scaune. Zona de cazare era

înconjurată de o mică zonă în aer liber (cu o lăț

ime de aproximativ 2,5 metri

ș

i o lungime de 40-50 de metri). Erau puse la dispozi

ție apă caldă ș

i rece

ș

i

curent electric. Reclaman

ții primeau zilnic trei mese fără carne de porc, într

-

un container care servea drept cantină.

ț

ilor, nu au beneficiat de asisten

ță socială sau

me

dicală cât timp s

-au aflat acolo. Nu exista acces la televiziune sau Internet,

telefonie fixă sau alte facilităț

i recreative.

țelor de apărare maghiare asigurau

servicii medicale timp de două ore

pe zi.

18.

Potrivit Comitetului pentru Prevenirea Torturii („CPT”) al Consiliului

Europei, paturile din zona Röszke aveau saltele, perne

ș

i a

ș

ternuturi curate.

Containerele de cazare aveau un bun acces la lumină naturală ș

i artifici

ală. În

plus, în timpul zilei exista o mică zonă delimitată în faț

a containerelor la care

resortis

an

ții străini aveau acces nerestricț

ionat pe timpul zilei. Instala

ț

iile

sanitare erau satisfăcătoare ș

i se asigura asisten

ță medicală (a se vedea infra,

pct. 65).

ții nu puteau părăsi zona pentru a merge în restul teritoriul

ui

Ungariei. Se pare că puteau pleca în Serbia, dar părț

ile sunt în dezacord cu

privire la consecin

ț

ele juridice

ș

i practice ale unei asemenea alegeri.

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

5

III. CERERILE

DE AZIL ALE RECLAMAN

Ț

ILOR

Ș

I EXAMINAREA

ACESTORA

A.

Prima decizie a autorităț

ii responsabile cu examinarea cererii de

azil

ș

i apelul împotriva acesteia

ț

ii au fost intervieva

ți de Autoritatea pentru Cetăț

enie

ș

i

Imigr

a

ție („autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil”) la scurt

timp după sosire, cu asistența unui interpret care vorbea

Urdu ca limbă străină.

Interviul primului reclamant a durat două ore, iar al celui de

-al doilea,

douăzeci și două de minute.

În cursul interviurilor, au explicat istoricul

plecării lor din Bangladesh și au oferit anumite detalii privitoare la călătoria

lor. Primului reclamant i s-a pus la dispozi

ț

ie în limba U

rdu o bro

șură de două

pagini cu informa

ț

ii privind procedura de azil.

21.

Potrivit notelor emise de autorităț

ile maghiare în cursul interviurilor,

Ungaria era prima

țară în care ambii reclamanți depuseseră cereri de azil. În

Serbia, primul reclamant nu s-a întâlnit cu niciun func

ț

ionar sau reprezentant

al autorităț

ilor,

și nici măcar nu a intenționat să ceară protecție în această țară.

Cel de-al doilea reclamant s-

a întâlnit o dată cu ofiț

eri de poli

ț

ie în timp ce se

afla în Serbia, dar nu a depus cerere de azil. Insistase să

-

și continue călătoria,

iar poli

ția sârbă l

-

a lăsat să plece după ce a emis un document prin care i se

ordona să părăsească ț

ara.

22.

În cursul interviului, primul reclamant a fost informat că are trei zile la

dispo

zi

ț

ie pentr

u a-

ș

i motiva decizia de a nu cere pr

otec

ț

ie în Serbia

ș

i pen

tru

a explica de ce a considerat că posibilitatea de a solicita azil în Serbia era

inexistentă sau ineficientă. Al doilea reclamant a fost, de asemenea, invitat,

de

ș

i era în fapt o obliga

ție imediată, să explice de ce credea că

nu ar fi putut

o

b

ț

ine protec

ț

ie în Serbia. Potrivit procesului-

verbal al interviului, a răspuns

că nu a cerut azil în respectiva țară deoarece dorea să își continue călătoria.

23.

Prin două decizii separate, pronunț

ate în aceea

ș

i zi, 15

septembrie

2015, autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil (fără să aș

tepte

,

în cazul primului reclamant, termenul de trei zile acordat pentru răsturnarea

prezu

m

ției despre Serbia ca fiind „țară terță sigură”) a respins cererile de azil

ale ambilor reclaman

ți, declarându‑le inadmisibile pe motiv că Serbia trebuia

considerată o „țară terță sigură”, potrivit decretului guvernamental

nr. 191/2015

(VII.21.)

ș

i reclaman

ții nu au răsturnat această prezumț

ie

întrucât nici măcar nu luaseră în con

siderare posibilitatea de a depune o cerere

de azil în Serbia. Autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil a

dispus expulzarea recla

man

ț

ilor din Ungaria.

ț

ii au contestat deciziile în fa

ț

a Tribunalului administrativ

ș

i

pentru litigii de muncă din Szeged. Instanț

a a stabilit o

ș

edi

n

ță în cauzele

ambilor recl

aman

ț

i pentru 21 septembrie 2015.

ț

ii, prin intermediul reprezentan

ț

ilor ICNUR care aveau

acces în zona de tranzit, au împuternicit doi avoca

ț

i din cadrul Comitetului

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

6

Helsinki Maghiar să îi reprezinte în procedura de control judecătoresc. Se

pare că autorităț

ile nu au permis avoca

ț

ilor reclaman

ților să intre în zona de

tranzit pentru a se consulta cu clien

ții lor până în sea

ra zilei de 21 septembrie

2015, adică după ș

edin

ț

a instan

ț

ei.

septembrie 2015, în ziua

ș

edin

ț

ei, avoca

ț

ii

reclama

n

ț

ilor au prezentat observa

ț

ii scrise, expuse pe mai multe pagini,

ș

i,

de asemenea,

și‑au p

ledat oral cauza. Avoca

ț

ii au fost prezen

ț

i în sala de

ș

edi

n

ță din Szeged, în timp ce reclamanț

ii au comunicat cu instan

ț

a prin

intermediul legăturii video, cu ajutorul unui interpret din Urdu.

ți au declarat că au

primit un document din partea

autorităților sârbe, scris în limba sârbă, pe care nu o înț

elegeau,

și că li s

-a

ordonat să părăsească teritoriul sârb. Ambii reclamanț

i au prezentat

documentele pe care le primiseră de la autorităț

ile sârbe; în cazul primului

reclamant, acest document nu con

ținea numele său, întrucât fusese emis

pentru o altă persoană. În cursul ș

edin

ț

ei, al doilea reclamant a sus

ținut că el

depusese cerere de azil în Serbia, însă cererea sa nu fusese examinată.

ț

iile lor scrise

ș

i orale, avoca

ț

ii reclaman

ț

ilor au sus

ț

inut, în

ese

n

ță, că autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil încălcase

dispo

zi

ț

iile Directivei privind procedurile de azil (Directiva 2013/32/UE)

pentru că nu au examinat în mod real întrebarea dacă Serbia putea fi

considerată o „țară terță sigură” în situația specială a reclamanț

ilor. În opinia

lor, deciziile fuseseră formale și nu se întemeiau pe o evaluare individualizată.

De asemenea, reclaman

ții se plângeau că nu li s

-a perm

is să beneficieze de

termenul de trei zile prevăzut de lege pentru a contesta aplicarea principiului

„țării terțe sigure”, întrucât autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de

azil adoptase deciziile chiar în ziua primelor interviuri. Totodată, susț

i

neau c

ă

deciziile nu au luat în considerare în mod adecvat informa

ț

iile relevan

te

despre

țara respectivă, în special rapoartele ICNUR ș

i declara

ț

ia ministrului

sârb al Muncii

ș

i Afacerilor Sociale din 14 septembrie

2015, potrivit căreia

Serbia nu va prelua solicitan

ț

ii de azil din Ungaria

.

ș

i zi, instan

ța a anulat deciziile autorităț

ii responsabile cu

examinarea cererii de azil

ș

i a retrimis cauza spre reexaminare. Aceasta s-a

întemeiat pe art.

3(2) din decretul guvernamental

și a argumentat că

autoritatea de azil ar fi trebuit să analizeze

mai

amănun

ț

it situa

ția actuală din

Serbia în ceea ce prive

ște procedura de azil. De asemenea, ar fi trebuit să

informeze recla

man

ț

ii despre concluziile cu privire la acest aspect

și să

le

acorde trei zile pentru a răsturna prezumția că Serbia este o „țară terță sigură”

cu sprijinul consilierilor juridici.

B.

A doua decizie a autorităț

ii responsabile cu examinarea cererii de

azil

ș

i plângerile împotriva acesteia

n procedura reînnoită în fața autorităț

ii responsabile cu examinarea

cererii de azil, reclaman

ții au prezentat o opinie scrisă a unui psihiatru, care

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

7

îi vizitase în zona de tranzit la 23

septembrie 2015

ș

i îi intervievase cu

sprijinul unui interpret care a participat telefonic la interviu. Psihiatrul a

intervenit la cererea avoca

ț

ilor reclaman

ț

ilor

ș

i a fost solicitat de Comitetul

Helsinki din Ungaria. În opinia sa, psihiatrul afirma că primul reclamant

părăsise Bangladesh în 2010 parț

ial din cauza unei inunda

ț

ii

ș

i par

ț

ial din

cauza faptului că două partide politice încercau să îl recruteze. Fusese atacat

și suferise vătămări din cauza refuzului de a proceda astfel. Psihiatrul observa

că primul reclamant era orientat spațial, capabil să se concentreze și să

rememoreze evenimentele, însă prezenta semne de anxietate, frică ș

i

disperare. Acesta a fost diagnosticat cu tulburare de stres posttraumatic

(„TSPT”).

În privin

ț

a celui de-

al doilea reclamant, psihiatrul observa că

acesta fugise din

țara sa în urmă cu ci

nci ani

și lucrase în străinătate, perioadă

în care întreaga familie a murit în cursul unei inunda

ț

ii. Emigrase apoi în

câteva

țări pentru a

-

ș

i reface via

ța. A constat că este orientat spațial, fără

pierderi de memorie, dar prezenta semne de depresie, anxietate

ș

i disperare.

A fost diagnosticat cu TSPT

ș

i cu un episod de depresie. Psihiatrul nu a

men

ț

ionat necesitatea vreunui tratament medical sau psihologic. Cu toate

acestea, aceasta era de părere că starea mentală a reclamanților risca să se

deterioreze d

in cauza izolării.

2015, autoritatea responsabilă cu examinarea cererii

de azil i-a informat telefonic pe reprezentan

ț

ii legali ai reclaman

ț

ilor despre

faptul că urma să aibă loc o ș

edin

ță peste două zile. Cu to

ate acestea, se pare

că reprezentanț

ii reclaman

ților au considerat că nu este o citație valabilă ș

i nu

au participat la

ș

edin

ță.

ș

edi

n

ț

ei în fa

ța autorităț

ii responsabile cu examinarea cererii

de azil din 25 septembrie 2015, reclaman

ții au decis să nu dea nicio declaraț

ie

întrucât reprezen

tan

ț

ii lor legali nu erau prezen

ț

i. Cu sprijinul unui interpret

de Urdu, autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil i‑a informat

pe reclaman

ți că au la dispoziț

ie trei zile

pentru a răsturna prezumț

ia de

țară

ter

ță sigură.

septembrie 2015, repreze

ntan

ț

ii legali ai reclaman

ț

ilor au

prezentat autorită

ț

ii responsabile cu examinarea cererii de azil observa

ț

ii în

care protestau împotriva modului în care au fost cita

ț

i

ș

i au solicitat

organizarea unei noi

ș

edin

țe, la care să participe. De asemenea, afirmau că

reclama

n

ților ar trebui să li se ofere o posibilitate adecvată de a comenta

documentele pe baza cărora Serbia era considerată țară sigură.

2015, autoritatea responsabilă cu examinarea cererii

de azil a respins cererile de azil. A constatat că rapoartele redactate de

psihiatru nu furnizaseră suficiente motive pentru a acorda reclamanț

ilor

statutul de

„persoane care merită un tratament special”, întrucât nu

dezvăluiseră nicio nevoie specială care să nu poată fi îndeplinită în zona de

tranzit. În ceea ce prive

ște statutul Serbiei de „țară terță sigură”, autoritatea

responsabilă cu examinarea cererii de a

zil a avut în vedere rapoartele

relevante ale ICNUR

ș

i ale unei organiza

ț

ii neguvernamentale. În plus, a

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

8

observat că reclamanț

ii nu s-au referit la circumstan

ț

e individuale presante

care să justifice afirmația potrivit căreia Serbia nu era o țară terță sigură în

cazul lor

și, prin urmare, că nu au reușit să răstoarne prezumț

ia. Prin urmare,

a fost dispusă expulzarea reclamanț

ilor din Ungaria.

ții au solicitat controlul judecătoresc în faț

a Tribunalului

administrativ

ș

i pe

ntru litigii de muncă din Szeged. Aceș

tia sus

ț

ineau în

special că autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil ș

i-a întemeiat

deciziile pe informa

ț

ii de

țară alese selectiv ș

i interpretate în mod incorect.

De asemenea, sus

țineau că, în opinia lor, autoritatea responsabilă cu

examinarea cererii de azil era cea care trebuia să probeze că Serbia este o țară

ter

ță sigură pentru reclamanț

i

și să justifice această constatare cu informaț

ii

relevante privind

țara în cauză

ș

i ale probe. Reclaman

ț

ii su

s

ț

ine

au că termenul

de trei zile acordat pentru răsturnarea aplicării principiului țării terț

e sigure

nu putea nici măcar să înceapă să curgă legal, întrucât autoritatea responsabilă

cu examinarea cererii de azil nu î

ș

i îndeplinise obliga

ț

ia de a-

ș

i proba

afir

ma

țiile în mod convingător. De asemenea, reclamanț

ii sus

țineau că

autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil nu verificase dacă

autorităț

ile sârbe îi vor primi din nou pe teritoriul lor, aceasta constituind o

cond

i

ț

ie pentru aplicarea principiul

ui „unei țări terțe sigure”. Totodată, făceau

trimitere la diferite deficien

ț

e procedurale.

octombrie 2015, instan

ța a confirmat deciziile autorităț

ii

responsabile cu examinarea cererii de azil, prin decizii separate referitoare la

primul, respectiv, la al doilea reclamant. Instan

ța a observat în special că, în

cadrul procedurii reluate, autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de

azil a examinat, în conformitate cu recomandările instanței, dacă Serbia putea

fi conside

rată în general o țară terță sigură pentru refugiaț

i

ș

i a constatat, pe

baza legisla

ț

iei relevante

ș

i a informa

ț

iilor de

țară obținute, că este o țară

sigură. Aceasta a examinat raportul Centrului pentru Drepturile Omului din

Belgrad publicat în 2015, rapoartele din august 2012

ș

i iunie 2015 emise de

ICNUR despre Serbia, precum

ș

i alte documente prezentate de reclaman

ț

i.

Insta

n

ța a stabilit pe baza acelor documente că Serbia îndeplinea cerinț

ele

art. 2(i) din legea privind dreptul de azil. Instan

ț

a era sati

sfăcută de faptul că

autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil a stabilit în mod adecvat

faptele

ș

i a respectat normele procedurale

și că motivele deciziei sale au fost

clar exprimate

ș

i rezonabile. Instan

ț

a a subliniat

și că declaraț

iile date de

reclama

n

ț

i în cadrul

ș

edin

ț

elor au fost contradictorii

ș

i incoerente. Primul

reclamant a prezentat diferite motive pentru faptul că ș

i-

a părăsit ț

ara

ș

i a dat

decla

ra

ții confuze despre primirea documentelor de la autorităț

ile sârbe.

Documentul pe care l-

a prezentat în cele din urmă nu conținea numele său ș

i,

prin urmare, nu poate fi admis ca probă. În cursul procedurii administrative,

acesta nu a făcut trimitere în niciun moment la comportamentul traficanț

ilo

r

de persoane înainte de audierea sa de către

tribunal. Declar

a

ț

iile celui de-al

doilea reclamant erau incoerente în ceea ce prive

ș

te chestiunea duratei

ș

ederi

i

sale în Serbia

ș

i înaintarea unei cereri de azil. Reclaman

ții nu au făcut

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

9

trimitere la niciun fapt concret care ar fi putut determina autori

tatea să

considere Serbia ca fiind nesigură în privinț

a lor. Ace

ș

tia au contestat doar

sigura

n

ța Serbiei în general, ceea ce era insuficient pentru răsturnarea

prezu

m

ț

iei

.

ț

ilor la 8 octombrie

-au fost explicate în limba

Urdu. În cursul aceleia

ș

i zile, reclaman

ț

ii au fost escorta

ț

i de of

i

ț

eri de poli

ț

ie

în afara zonei de tranzit

ș

i apoi au intrat pe teritoriul Serbiei.

octombrie 2015, transcrierea

ș

edin

ței judecătoreș

ti din

5 octombrie

2015 a fost transmisă avocatului reclaman

ț

ilor. La 10 decembrie

2015, avocatul a primit traducerea în limba bengaleză a deciziilor instanț

ei

adoptate în cadrul

ș

edin

ț

ei. La 9 martie 2016, cererile de revizuire formulate

de reclaman

ț

i au fost respinse din motive procedurale, întrucât

Kúria

a hotărât

că nu are jurisdicț

ie pentru a examina astfel de cauze.

IV. EXPULZAREA RECLAMA

N

Ț

ILOR ÎN SERBIA LA 8 OCTOMBRIE

2

015

ții au prezentat descrieri ale expulzării lor într

-

o notă din

partea ICNUR

ș

i într-o scrisoare din partea unei organiza

ț

ii

neguvernamentale sârbe ai cărei reprezentanț

i au fost pr

ezen

ț

i, prec

um

ș

i într-

un interviu video acordat de reclaman

ț

i dat în seara revenirii lor în Serbia cu

sprijinul unui avocat al unei alte organiza

ț

ii neguvernamentale sârbe, prin

intermediul unui interpret de Urdu. Guvernul pârât nu a contestat descrierile,

sus

ținând însă că reclamanții părăsiseră voluntar U

ngaria

.

40.

Din aceste descrieri reiese că, în dimineaț

a zilei de 8 octombrie 2015,

anga

ja

ții ICNUR s‑au întâlnit cu reclamanț

ii în zona de tranzit

și le‑au

explicat că, în urma hotărârii pronunț

ate în cauza lor, puteau reveni voluntar

în Serbia sau să facă recurs, caz în care urmau să fie ț

inu

ț

i în deten

ț

ie timp de

două luni. Reclamanț

ii

ș

i-au exprimat dorin

ț

a de a face recurs

și de a rămân

e

în Ungaria

ș

i au semnat cererea de recurs. Angaja

ț

ii ICNUR au plecat. În

primele ore ale d

up

ă

-amiezii, poli

ț

ia

și autoritatea responsabilă cu examinarea

cererii de azil le-au spus reclaman

ț

ilor, cu ajutorul unui afgan care vorbea

limba Urdu, că instanța a decis că ei trebuie să se întoarcă în Serbia.

Reclama

n

ții au răspuns că nu doresc să plece î

n Serbia

și că personalul

ONU

le-

a spus că pot rămâne timp de două luni în Ungaria. Aceș

tia au predat o

copie a cererii de recurs semnate, dar autoritățile au refuzat să îl accepte.

Poli

ț

ia a insistat

și a afirmat că reclamanț

ii pot alege între a pleca de

bunăvo

ie

sau a fi re

ț

inu

ț

i

ș

i preda

ț

i for

ț

at poli

ț

iei sârbe. Reclaman

ț

ii s-au sim

ț

it

ameni

n

ț

a

ț

i

și au crezut că riscă să fie supuș

i la acte de violen

ță. Au decis să

plece. Poli

ț

ia le-

a spus acestora să treacă în Serbia prin pădure, nu prin punct

ul

oficial de control. În timp ce erau escorta

ț

i din zona de tranzit, au sosit

anga

ja

ț

ii ICNUR

ș

i au discutat cu poli

ț

ia, care le-

a spus că reclamanț

ii au

decis să părăsească de bunăvoie Ungaria și că nu vor fi escortați până la

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

10

frontiera sârbă. Poliția de frontieră sârbă i

-a informat pe angaja

ț

ii ICNUR

ș

i

pe ofi

ț

erul maghiar de poli

ție că reclamanților nu li se va permite să intre în

Serbia prin punctul oficial de control fără documente și că singura posibilitate

va fi să încerce să intre prin „frontiera verde”. Repr

ezentantul ICNUR a dat

telefoane pentru a se asigura că reclamanț

ii sunt întâmpina

ți în cealaltă parte

a frontierei. Reclaman

ț

ii au fost escorta

ți doar până la ieș

irea din zona de

tranzit

ș

i poli

ția maghiară le

-

a explicat că trebuie să meargă singuri, urmâ

nd

drumul la dreapta, de-a lungul gardului. Nu s-a folo

sit for

ț

a. Ang

aja

ț

ii ICNUR

au insistat

și au primit în cele din urmă permisiunea de a le spune celor doi

reclama

n

ți că vor fi întâmpinați în partea sârbă a frontierei, motiv pentru care

erau nevoi

ți să meargă în altă direc

ț

ie

– la stânga către autostradă și să trea

că

prin punctul de trecere a frontierei Horgos, către partea sârbă. Reclamanț

ilor

li s-a comunicat acest lucru. Reclaman

ț

ii au trecut frontiera astfel cum au

primit instruc

ț

iuni din partea IC

N

UR, nu prin pădure. Ofiț

erii sârbi de p

oli

ț

ie

erau prezen

ț

i atunci când au trecut frontiera

ș

i le-

au spus să aș

tepte ca

anga

ja

ții ICNUR să vină să îi întâmpine. Reclamanț

ii au fost întâmpina

ț

i de

personalul ICNUR care le-a acordat ajutor.

DREPTU

L

Ș

I PRACTICA INTERNE RELEVANTE

I. DREPTUL INTERN

A. Dreptul

intern în vigoare la momentul relevant

ț

iile relevante din legea nr. LXXX din 2007 privind dreptul de

azil („legea azilului”) prevedeau următoarele:

Articolul 2

„În înț

elesul prezentei legi:

[...]

i) „țară terță sigură” înseamnă o țară în privința căreia autoritatea responsabilă cu

examinarea cererii de azil este convinsă că reclamantul este tratat în conformitate cu

următoarele prin

cipii:

[...]

ib) în conformitate cu Conven

ț

ia de la Geneva

1

, este respectat principiul nereturnării;

ic) este respectată și aplicată regula de drept internaț

ional care interzice expulzarea

într-o

țară în care persoana în cauză ar fi supusă unui comportament definit la

art.

XIV(2) din legea fundamentală

[

și anume, în cazul în care ar risca să fie supusă la

pedeapsa cu moartea, tortură sau orice alte forme de pedepse ori tratamente inumane];

ș

i

1.

Convenția Organizației Națiunilor Unite privind statutul refugiaților, adoptată în 1951 la

Geneva („Convenția de la Geneva”).

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

11

id) există posibilitatea de a solicita recunoaș

terea statutului de refugiat;

ș

i persoanele

recunoscute ca refugi

ate beneficiază de protecț

ie în conformitate cu Conven

ț

ia de la

Genev

a;

[...]

k) persoane care necesită un tratament special: minori neînsoț

i

ț

i sau persoane

vulnerabile

– în special minori, persoane în vârstă sau cu dizabilități, femei însărcinate,

părinț

i singuri care cresc minori

ș

i persoane care au fost supuse torturii, violurilor sau

oricărei alte forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală –

despre care s-a

constatat, după o evaluare individuală, că au nevoi speciale.”

Articolul 5

„(1) O persoană care solicită recunoaș

terea statutului de refugiat va avea dreptul:

a) să locuiască pe teritoriul Ungariei în conformitate cu condițiile prevăzute de

prezenta lege [...];

[...]

c) să muncească [...] într

-un loc de cazare [desemnat de autoritatea res

ponsabilă cu

examinarea cererii de azil]...”

Articolul 31/A, intitulat „Detenț

ia solicitan

ților de azil”

„(1) Autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil poate, pentru a desfăș

ura

procedura de azil sau pentru a asigura transferul efectuat în temeiul Regulamentului

Dublin

–

luând în considerare restric

țiile prevăzute de a

rt. 31/B

– să plaseze în detenț

ie

persoana care solicită recunoaș

terea statutului de refugiat în cazul în care dreptul

acesteia de

ședere se bazează exclusiv pe depunerea unei cer

eri de recunoa

ș

tere a

statutului de refugiat, atunci când

a) identitatea sau cetățenia persoanei care solicită recunoaș

terea statutului de refugiat

este neclară, pentru a o stabili,

b) se desfășoară o procedură de expulzare a persoanei care solicită recuno

a

ș

terea

statutului de refugiat

ș

i se poate proba pe baza unor crite

rii obiective

–

inclusiv pe faptul

că solicitantul a avut în prealabil posibilitatea de a depune cererea de azil – sau există

un motiv întemeiat pentru a presupune că pers

oana care solicită

recuno

a

ș

terea statut

ului

său solicită azil exclusiv pentru a amâna sau împiedica executarea expulzării,

c) faptele

ș

i circumstan

ț

ele care stau la baza cererii de azil trebuie stabilite

ș

i aceste

fapte sau circumstan

țe nu pot fi stabilite fără plasarea în

dete

n

ț

ie, în special în cazul în

care există riscul ca solicitantul să fugă;

d) re

ținerea persoanei care solicită recunoașterea statutului de refugiat este necesară

pentru protec

ția securită

ț

ii na

ț

ionale sau ordinii publice,

e) cererea a fost depusă în cadrul unei proceduri desfăș

urate într-un aeroport sau

f) este necesar să se efectueze un transfer efectuat în temeiul Regulamentului Dublin

și există un risc grav de evadare.

[...]

”

Articolul 45

„(1) Principiul nereturnării prevalează în cazul în care, în ț

ara sa de origine, persoana

care solicită recunoașterea statutului de r

efugiat ar fi supusă persecuț

iei bazate î

n special

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

12

pe rasă, religie, naț

ionalitate, apar

tenen

ță la un anumit grup social sau opinie politică

sau ar fi supusă unui tratament interzis de a

rt.

XIV(2) din legea fundamentală[...].”

[...]

(3) În cazul respingerii unei cereri de recunoa

ș

tere sau de retragere a recunoa

ș

terii

statutului de refugiat, autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil declară dacă

se aplică sau nu principiul nereturnării.”

Articolul 51

„(1) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiț

iile de aplicare a Regulamentelor de la

Dublin, autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil decide cu privire la

admisibilitatea cererii de ob

ț

inere a statutului de refugia

t […].

(2) O cerere nu este admisibilă dacă

[...]

d) cererea este reformulată și este făcută în lipsa unor circumstanț

e sau fapte noi

care să justifice recunoaș

terea solicitantului ca refugiat sau beneficiar de protec

ț

ie

subsidia

ră;

e) există o țară care este considerată țară terță sigură pentru solicitant [...]

(4) o cerere poate fi considerată inadmisibilă în conformitate cu

alin. 2(e) numai în

cazul în care:

(a) reclamantul a locuit într-o

țară terță sigură și a avut posibilitatea să solicite

prote

c

ț

ie e

fectivă în țara respectivă, în conformitate cu

alin. 2(i);

b) reclamantul a călătorit printr

-o

țară terță sigură ș

i ar fi putut solicita protec

ț

ie

efectivă în conformitate cu

alin. 2(i);

c) reclamantul are un membru de familie acolo [în această țară terță sigură] ș

i i se

permite să intre pe teritoriul său; sau

d)

ț

ara ter

ță sigură a înaintat o cerere de extrădare a reclamantului.

(5) În cazul unei situa

ții care intră sub incidenț

a alin. 4(a) sau (b), solicitantului îi

revine sarcina de a doved

i că nu a avut

posibilitatea

de a ob

ț

ine protec

ție efectivă în ț

ara

respectivă, în conformitate cu

alin. 2(i).

[...]

(11) În cazul în care alin.

2(e) se aplică solicitantului, acesta poate furniza, de îndată

ce a primit notificare sau în termen de cel mult trei zile de

la notificare, probe că ț

ara în

cauză nu poate fi considerată țară de origine sigură sau țară terță sigură în situaț

ia sa

individua

lă.”

Articolul 51/A

„În cazul în care țara de origine sigură sau ț

ara ter

ță sigură refuză să îl admită sau să

îl primească înapoi pe reclamant, autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil

î

ș

i retrage decizia

și continuă procedura.”

Articolul 53

„[...]

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

13

(2) Decizia de a declara cererea inadmisibilă [...] poate fi contestată în instanță. Cu

excep

ț

ia unei decizii bazate pe art. 51(2)(e), cererea de revizuire nu are efect suspensiv

asupra executării deciziei.

[...]

(4) Instan

ț

a pronun

ță o decizie în termen de opt zile de la data primirii cererii de

reexaminare, în cadrul unei proceduri necontencioase, pe baza documentelor

d

isponibile. Revizuirea acoperă atât examinarea faptelor, cât ș

i a întregii game de

aspecte juridice, astfel cum erau la momentul luării deciziei de către autoritatea

administrativă. După caz, [instanța va asculta părțile în persoană].”

(5) Instan

ț

a nu poat

e modifica decizia autorităț

ii responsabile cu examinarea cererii

de azil; decizia administrativă nelegală [...] este anulată și, dacă este necesar, instanț

a

retrimite cauza în fa

ța autorităț

ii responsabile cu examinarea cererii de azil pentru noi

procedur

i. Nu există căi de recurs împotriva deciziei instanț

ei de închidere a

procedurii

.”

Articolul 66

„(2) Autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil își întemeiază decizia pe

inform

a

ț

iile aflate la dispozi

ția sa sau suspendă procedura în cazul în c

are persoana

solicită recu

noaș

terea statutului de refugiat

[...]

d) a părăsit locul de cazare sau locul de reș

edin

ță desemnat pentru o destinaț

ie

necunoscută timp de peste 48 de ore ș

i nu î

și justifică în mod corespunzător absenț

a;

[...]

(4) Decizia de încetare a procedurii din unul dintre motivele enumerate la alin. 2(a)-

(d) de mai

sus nu poate fi contestată în instanță.

[...]

(6) În termen de nouă luni de la notificarea ordonanț

ei de suspendare a procedurii,

reclamantul poate solicita continuarea procedurilor încheiate în temeiul alin. 2(b)-(d).

Reclamantul poate înainta o astfel de cerere doar în persoană, în fața autorităț

ii

responsabile cu examinarea cererii de azil. După primirea unei astfel de cereri de

continuarea procedurilor, înaintată în timp util, autoritatea responsabilă cu examinarea

cererii de azil continuă procedurile de la etapa procedurală care a precedat suspendarea.

Reclamantul poate solicita o singură dată continuarea procedurilor.”

Articolul 71/A

„(1) În cazul în care un reclamant depune

cererea înainte de a fi admis pe teritoriul

Ungariei, înt

r-

o zonă de tranzit definită de legea privind frontierele de stat, se aplică

dispozi

ț

iile prezentului capitol [privind procedura de recunoa

ș

tere ca refugiat sau

beneficiar de protec

ție subsidiară] [

în consecin

ță, cu diferenț

ele specificate la prezentul

articol].

(2) În cadrul procedurilor de frontieră, reclamantul nu are drepturile garantate în

temeiul art. 5(1)(a)

ș

i (c).

(3) Autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil decide cu privire l

a

admisibilitatea unei cereri într-

o procedură accelerată, în termen de cel mult opt zile de

la data depunerii acesteia. Autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de azil

comunică de îndată decizia adoptată în cadrul procedurii.

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

14

(4) Atunci când nu a f

ost luată o decizie în termen de patru săptămâni, autoritatea

pentru imigra

ție acordă intrarea în țară în conformitate cu prevederile legii.

(5) În cazul în care cererea nu este inadmisibilă, autoritatea pentru imigrație acordă

intrarea în

țară în conformi

tate cu prevederile legii.

(6) Dacă reclamantului i s

-a acordat intrarea pe teritoriul Ungariei, autoritatea

responsabilă cu examinarea cererii de azil procedează în conformitate cu normele

genera

le.

(7) Normele privind procedurile în zona de tranzit nu se

aplică persoanelor care

beneficiază de tratament special.

[...]

”

Articolul 80/A, intitulat „Criza cauzată de imigrația în masă”

„(1) Starea de criză cauzată de imigrația în masă poate fi declarată dacă:

a) numărul de persoane care sosesc în Ungaria ș

i sol

icită recunoa

ș

terea statutului de

refugiat depă

ș

e

ș

te

aa) cinci sute de persoane pe zi în medie într-

o lună sau

ab)

șapte sute cincizeci pe zi în medie în două săptămâni succesive sau

ac) opt sute de persoane în medie într-

o săptămână;

b) numărul de persoane care se află într

-

o zonă de tranzit din Ungaria –

cu excep

ț

ia

persoanelor care contribuie la îngrijirea acestor străini – depăș

e

ș

te

ba) o mie pe zi în medie într-

o lună; sau

bb) o mie

și cinci sute pe zi în medie pe parcursul a două săptămâni; sau

bc) o mie

ș

i

ș

ase sute pe zi în medie într-

o săptămână;

(c) în afara cazurilor men

ț

ionate la lit. (a)

și (b), starea lucrurilor evoluează în ceea ce

priv

e

ș

te situa

ț

ia migra

ției care periclitează în mod direct siguranța publică, ordinea

publică sau sănătatea publică dintr

-un sat, ora

ș

sau or

a

ș

, în special în cazul în care într-

o loca

ție de primire a străinilor sau o altă instituție care asigură cazarea unor astfel de

străini și care se află într

-

un astfel de loc sau dacă la periferia acestuia se produc

tulburări s

au acte de violen

ță.

(2) Starea de criză cauzată de imigrația în masă poate fi declarată prin decret

guvernamental, la cererea

ș

efului poli

ț

iei na

ț

ionale

ș

i a

șefului autorităț

ii responsabile

cu examinarea cererii de azil, precum

ș

i la propunerea ministrului responsabil. Starea

de criză cauzată de imigrația în masă poate fi declarată pentru întregul teritoriu al

Ungariei sau pentru o anumită parte a acesteia.

[...]

”

2015, guvernul a declarat stare de criză cauzată de

imigra

ția în masă în ceea ce priveș

te teritoriul jude

ț

elor Bács-Kiskun

ș

i

Csongrád, unde era situată zona de tranzit Röszke. La 18

septembrie 201

5,

domeniul de aplicare al stării de criză a fost extins la teritoriul județ

elor

Baranya, Somogy, Zala

ș

i Vas. La 9

martie

2016, starea de criză a fost

men

ținută și extinsă la întregul teritoriu al Ungariei, până la 7

septembr

ie

2

018.

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

15

ț

iile relevante din legea nr. II din 2007 privind admiterea

ș

i

dreptul de

ș

edere al resortisan

ț

ilor

țărilor terțe (denumită în continuare „legea

imigrării”) prevăd următ

oarele:

Articolul 51

„(1) Returnarea sau expulzarea nu se ordonă și nu se execută pentru teritoriul unei țări

care nu îndepline

ș

te criteriile unei

țări sigure de origine sau ale u

nei

țări terț

e sigure cu

privire la persoana în cauză, în special în cazul în care resortisantul țării terțe riscă să

fie persecutat din motive bazate pe rasă, religie, naționalitate, afiliere socială sau

condamnare politică, sau pentru teritoriul unei țăr

i sau frontiera unui ter

itoriu în privin

ț

a

căreia există motive considerabile de a se crede că resortisantul țării terțe riscă să fie

supus unor tratamente interzise de art.

XIV(2) din legea fundamentală [în special

pedeapsa cu moartea, tortura sau alte forme de tratamente ori pedepse inumane

(nereturnare

a)].

(2) În cazul în care există o procedură de azil în

curs pentru resortisantul unei țări terț

e,

nu se poate ordona sau executa returnarea sau expulzarea acestuia, sub rezerva condi

ț

iei

ca acesta să aibă dreptul, în temeiul unei legi separate, să locuiască pe teritoriul

Ungarie

i.

[...]

”

Articolul 52

„(1) Autoritatea pentru imigraț

ie

ț

ine seama de principiul -

nereturnării în procedurile

care privesc ordonarea

și executarea unei returnări sau expulzări.

[..

.

]”

191/2015. (VII. Decretul guvernului

nr. 191/2015. (VII. 21.) privind definirea

țărilor de origine sigure ș

i a

țărilo

r

ter

ț

e sigure prevede:

Articolul 2

„Sunt considerate «țări terț

e sigure» în sensul art. 2 i) din legea nr. LXXX din 2007

privind azilul statele membre ale Uniunii Europene

și statele candidate să adere la

Uniunea Europeană (cu excepț

ia Turciei)

2

, statele membre ale Spa

ț

iului Economic

European, toate statele din cadrul Statelor Unite ale A

mericii care nu aplică pedeapsa

capitală, precum și următoarele țări:

ț

ia,

ț

egovin

a,

6.

Noua Zeelandă.

2.

Serbia este țară

candidată din

martie

2012 și Republica Mace

doniei de Nord din

decemb

rie

la 1 aprilie 2016.

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

16

Articolul 3

„[...]

(2) Dacă, înainte de sosirea în Ungaria, persoana care solicită recunoaș

terea a locuit

sau a călătorit prin una dintre țările terț

e clasificate ca sigure pe lista UE sau prin

sec

ț

iunea 2 de mai sus, el poate demonstra, în cursul procedurii de azil bazate pe legea

azilului, că, în cazul său particular, nu a putut avea acces la protecție efectivă în ț

ara

respectivă în sensul a

rt. (2) lit.

i) din legea azilului.”

B.

Modificări aduse dreptului intern în vigoare de la 28

martie 2017

2017, legea azilului a fost modificată, în special în ceea

ce prive

ș

t

e norme care trebuie aplicate în momentul declarării stării de criză

cauzate de imigra

ția în masă. În conformitate cu noile norme, cererile de

recunoa

ș

tere a statutului de refugiat pot fi depuse, cu unele excep

ț

ii limitate,

doar în zona de tranzit, iar solicitan

ții de azil trebuie să aș

tepte în zona de

tranzit până când este luată o decizie, după examinarea cererilor lor pe fond

[spre deosebire de situa

ția reglementată de a

rt.

71/A(5), nu li se permite să

părăsească zona de tranzit, chiar dacă cererea nu este considerată

inadmisibilă]. Termenul pentru calea de atac împotriva unei decizii de

inadmisibilitate adoptate de autoritatea responsabilă cu examinarea cererii de

azil este de trei zile (spre deosebire d

e

ș

apte zile, în conformitate cu normele

ordinare).

Spre deosebire de procedura ordinară la frontieră, a

rt. 66(6) din

legea azilului nu este aplicabil, iar solicitantul nu poate cere continuarea

procedurii în cazul în care aceasta a fost întreruptă la ieș

irea sa din zona de

tranzit.

2018, legile relevante au fost din nou modificate în legătură

cu intrarea în vigoare a noii legi privind procedurile generale de administra

ț

ie

publică (legea

nr. 150 din 2016)

ș

i noul Cod de Justi

ție administrativă (legea

nr. 1 din 2017). Un alt amendament a fost introdus în iulie 2018.

II. DREPTUL UNIUNII EUROPENE

A. Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European

ș

i a Consiliului

din 26

iunie 2013 privind procedurile comune de acordare

ș

i

retragere a protec

ț

iei interna

ționale (reformare) („Directi

v

a

privind procedurile de azil”)

47.

În măsura în care este relevant, preambulul acestei directive prevede:

„[...]

(38) Multe cereri de protec

ț

ie interna

țională se fac la frontieră sau într

-

o zonă de

tranzit a unui stat membru înainte de adoptarea unei decizii cu privire la intrarea

solicitantului. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea proceduri de

examinare a admisibilit

ăț

ii

ș

i/sau a con

ținutului care să permită luarea unei decizii în

acele locuri, în circumstan

ț

e bine definite, referitoare la asemenea cereri.

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

17

(39) Atunci când se stabile

ște dacă există o situaț

ie de incertitudine în

ț

ara de origine

a unui solicitant, statele membre ar trebui să se asigure că obț

in informa

ț

ii precise

ș

i-actualizate din partea surselor relevante precum BESA, ICNUR, Consiliul Europei

ș

i

alte organiz

a

ț

ii interna

ționale relevante. Statele membre ar trebui să se asigure că orice

amânare a încheierii procedurii este în deplină conformitate cu obligaț

iile pe care

ș

i le-

au asumat în temeiul Directivei 2011/95/UE

și al articolului 41 din Carta, fără a aduce

atingere efi

cien

ț

ei

și echității procedurilor din prezenta directivă.

[...]

(43) Statele membre ar trebui să examineze pe fond toate cererile, și anume să

evalueze dacă solicitantul res

pectiv îndep

line

ș

te condi

ț

iile necesare pentru a ob

ț

ine

prote

c

ț

ie interna

țională în conformitate cu Directiva 2011/95/UE, cu excepț

ia cazului

în care prezenta directivă cuprinde dispoziț

ii contrare, în special atunci când se poate

presupune în mod rezonabi

l că o altă țară ar efectua examinarea sau ar asigura protecț

ie

suficientă. Statele membre ar trebui, în special, să nu aibă obligaț

ia de a evalua pe fond

o cerere de protec

ț

ie interna

țională atunci când o primă țară de azil a acordat

solicitantului statutul de refugiat sau o protec

ție suficientă în alt mod ș

i solicitantul va

fi readmis în acea

țară

.

(44) De asemenea, statele membre ar trebui să nu aibă obligaț

ia de a evalua pe fond o

cerere de protec

ț

ie interna

țională în cazul în care se poate presupune în

mod rezonabil

că solicitantul, datorită unei legături suficiente cu o țară terță astfel cum este definită de

legisl

a

ția internă, va cere protecț

ie în respectiva

țară terță, și în cazul în care există

motive să se considere că solicitantul va fi admis sau

readmis în

țara respectivă. Statele

membre ar trebui să acționeze în acest mod numai atunci când solicitantul în cauză ar fi

în siguran

ță în respectiva țară terță. Pentru a se evita circul

ația secundară a solicitanț

ilor,

ar trebui stabilite principii comun

e pentru luarea în considerar

e sau desemnarea de către

statele membre a

țărilor terț

e ca sigure.

(45) Pe de altă parte, cu privire la anumite țări terțe europene, care respectă standarde

foarte înalte în ceea ce prive

ș

te drepturile omului

ș

i protec

ț

ia refugia

ț

ilor, statelor

membre ar trebui să li se permită să nu examineze sau să nu examineze în totalitate

cererile de protec

ț

ie interna

țională ale solicitanților care intră pe teritoriul lor din

respectivele

țări terț

e europene.

(46) În situa

ț

ia în care state

le membre aplică conceptele de țară sigură de la caz la caz

sau desemnează țări ca fiind sigure prin adoptar

ea de liste în acest sens, acestea ar trebui

să țină seama,

inter alia

, de orientările ș

i manualele opera

ț

ionale

ș

i de informa

ț

iile

privind

țările d

e origine

și activităț

ile, inclusiv de metodologia privind raportul de

informare referitor la

ț

ara de origine men

ț

ionate în Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al

Parlamentului European

ș

i al Consiliului din 19 mai 2010 privind înfiin

ț

area unui Bi

rou

European de Sprijin pentru Azil, precum

și de orientările relevante ale ICNUR.

(47) Pentru facilitarea schimbului periodic de informa

ț

ii cu privire la aplicarea

na

țională a conceptelor de țară de origine sigură, de țară terță sigură ș

i de

țară terță

europeană sigură

, precum

și o reexaminare periodică de către Comisie a utilizării

acestor concepte de către statele membre și pentru pregătirea unei eventuale armonizări

suplimentare în viitor, statele membre ar trebui să notifice sau să informeze periodic

Comisia referitor la

țările terțe cărora li se aplică aceste concepte. Comisia ar trebui să

informeze în mod periodic Parlamentul European cu privire la rezultatul acestor

reexamină

ri.

(48) Pentru a asigura aplicarea corectă a conceptelor de țară sigură în baza unor

inform

a

ții actualizate, statele membre ar trebui să efectueze reexaminări periodice ale

situa

ț

iei din respectivele state pe baza unei serii de surse de informa

ț

ie, inclusiv, în

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

18

special, info

rma

ț

ii din partea altor state membre, BESA, ICNUR, Consiliul Europei

ș

i

alte organiz

a

ț

ii interna

ț

ionale relevante. Atunci când statele membre devin con

ș

tient

e

de o schimbare semnificativă a situaț

iei drepturilor omului dintr-o

țară desemnată de

către acestea ca fiind sigură, statele membre ar trebui să se asigure că se efectuează o

reexaminare a respectivei situa

ț

ii cât

mai curând posibil,

și, dacă este necesar, să

reexamineze desemnarea respectivei

țări ca fiind sigură. [...]”

48.

În măsura în care este relevant, articolul 31, intitulat „Procedura de

examinare”, prev

ede:

„[...]

conformitate cu principiile

ș

i garan

ț

iile fundamentale din capitolul II

ș

i/sau efectuarea

acesteia la frontieră sau în zonele de tranzit, în conformitate

cu articolul 43, în cazul în

care:

[...]

(b) deoarece solicitantul provine dintr-o

țară de origine sigură în sensul prezentei

directive; [...]”

33, intitulat „Cereri inadmisibile, prevede următoarele:

„1.

În afara cazu

rilor în care o cerere nu este examinată în conformitate cu

Regulamentul (UE) nr. 604/2013, statele membre nu au obliga

ția de a verifica dacă

solicitantul înde

pline

ș

te condi

ț

iile cerute pentru a ob

ț

ine protec

ț

ie interna

țională în

conformitate cu Directiva

2011/95/UE, în cazul în care cererea este considerată

inadmisibilă în temeiul prezentului articol.

ț

ie interna

țională ca inadmisibilă

numai în cazul în care:

(a) un alt stat membru a acordat protec

ț

ie interna

ționa

lă;

(b) o

țară care nu este stat membru este considerată ca prima țară de azil a

solicitantului, în temeiul articolului 35;

(c) o

țară care nu este stat membru este considerată ca țară terță sigură pentru

solicitant, în temeiul articolului 38;

(d) c

ererea este o cerere ulterioară, în cazul în care nu au apărut sau nu au fost

prezentate de către solicitant elemente sau date noi referitoare la examinarea menită să

stabilească dacă solicitantul îndeplineș

te condi

ț

iile pentru a fi beneficiar de protec

ț

ie

intern

a

țională în temeiul Directivei 2011/95/UE; sau

(e) o persoană aflată în întreținerea solicitantului depune o cerere, după ce, în

conformitate cu articolul 7 alineatul (2),

ș

i-a dat consim

țământul astfel încât cazul său

să fie tratat în cadrul unei cereri făcute în numele său și nu există elemente de fapt

referitoare la situa

ț

ia persoanei aflate în între

ținere care să justifice o cerere separată.”

50.

Articolul 34, intitulat „Norme referitoare la interviul privind

admisibilitat

ea”, prevede, în măsura în care este relevant:

„1.

Statele membre permit solicitan

ților să îș

i prezinte opiniile cu privire la aplicarea

motivelor men

ț

ionate la articolul 33 în situa

ț

iile lor personale, înainte ca autoritatea

responsabilă să decidă cu priv

ire la admisibilitatea cererii. În acest scop, statele membre

efectuează interviuri personale privind admisibilitatea cererii. Statele membre pot face

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

19

o excep

ț

ie numai în conformitate cu articolul 42, în cazul unei cereri ulterioare cererii.

[...]

”

51.

Articolul 35, intitulat „Conceptul de primă țară de azil”, prevede

următoarele

:

„O țară poate fi considerată ca primă țară de azil pentru un anumit solicitant în cazul

în care acesta:

(a) a fost recunoscut ca refugiat în

ț

ara respectiv

ă și încă se poate prevala de protecț

ia

respectivă; sau

(b) beneficiază, cu alt titlu, de o protecție suficientă în țara respectivă, inclusiv de

principiul nereturnă

rii,

cu condi

ția să fie readmis/readmisă în țara respectivă.

La aplicarea conceptului de pr

imă țară de azil la situația personală a unui solicitant,

statele membre pot lua în considerare articolul 38 alineatul (1). Solicitantului i se

permite să conteste aplicarea conceptului de primă țară de azil în situația sa personală.”

36 cu titlul: Conceptul de

țară de origine sigură”, prevede

următoarele

:

„1.

O

țară terță desemnată ca țară de origine sigură în conformitate cu prezenta

directivă poate fi considerată țară de origine sigură pentru un anumit solicitant, după o

examinare individuală a solicitării, numai în cazul în care:

(a) acesta este resortisant al

țării respective; sau

(b) acesta este un apatrid

ș

i anterior a avut re

ș

edin

ța stabilă în țara respectivă ș

i nu a

prezentat motive serioase pentru ca

țara să nu fie considerată țară de origine sigură în

situa

ția sa personală, ț

inând cont de condi

țiile pe care trebuie să la îndeplinească pentru

a fi beneficiar de protec

ț

ie interna

țională în conformitate cu Directiva 2011/95/UE.

2.

Statele membre prevăd în legislaț

ia in

ternă noi norme și modalităț

i de aplicare a

conceptului de

țară de origine sigură.”

53.

În măsura în care este relevant, articolul 36, intitulat „Conceptul de țară

sigură”, prevede următo

arele:

„1. Statele membre pot să aplice conce

ptul de

țară terță sigură numai atunci când

autoritățile competente au certitudinea că în ț

ara ter

ță respectivă un solicitant de

prote

c

ț

ie interna

țională va fi tratat în conformitate cu următoarele principii:

(a) via

ț

a

ș

i libertatea sa nu sunt amenin

ț

ate d

in motive de rasă, religie, cetăț

enie

,

aparten

en

ță la un grup social sau opinii politice;

(b) nu există niciun risc de vătămare gravă, astfel cum este definit în Directiva

2011/95/

UE;

(c) principiul nereturnării este respectat în conformitate cu Convenț

ia de la Geneva;

(d) interdic

ția expulzării, prevăzută de dreptul internațional, cu încălcarea dreptului

de a nu fi torturat

ș

i supus unor tratamente crude, inumane sau degradante, este

respectată; ș

i

(e) există posibilitatea de a solicita recunoaș

terea statutului de refugiat

ș

i, în cazul în

care acest statut este acordat, de a beneficia de protec

ț

ie conform Conven

ț

iei de la

Genev

a.

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

20

țară terță sigură se supune normelor prevăzute de dreptul

intern, incl

usiv:

(a) normelor c

are prevăd

necesitatea exis

ten

ței unei legături între

solicitant ș

i

ț

ara t

er

ță

în cauză în baza căreia ar fi rezonabil ca persoana respectivă să se ducă în ț

ara

respecti

vă

3

;

(b) normelor privind metodologia prin care autoritățile competente se asigură că unei

anumite

țări sau unui anumit solicitant i se poate aplica conceptul de țară terță sigură.

Această metodologie include examinarea de la caz la caz a siguranț

ei

țării pentru un

anumit solicitant

și/sau desemnarea de către statul membru a țărilor considerate, în

general, sigu

re;

(c) normelor conforme cu dreptul interna

țional, care permit o examinare individuală

pentru a stabili dacă respectiva țară terță este sigură pentru un anumit solicitant, ceea

ce, cel pu

țin, permite solicitantului să conteste aplicarea conceptu

lui de

țară terță sigură

pe motivul că ț

ara ter

ță nu este sigură în situația sa personală. De asemenea,

solicitantului i se permite să conteste existența unei legături între el ș

i

ț

ara ter

ță în

conformitate cu litera (a).

ecizie bazată exclusiv pe prezentul articol, statele

membre

:

(a) îl informează pe solicitant în mod corespunzător; ș

i

(b) îi furnizează un document prin care autorităț

ile

țării terț

e sunt informate, în limba

țării respective, despre faptul că cererea nu a fost examinată pe fond.

4.

În cazul în care nu permite solicitantului să intre pe teritoriul său, statele membre

se asigură că are acces la o procedură în conformitate cu principiile ș

i garan

ț

iile

fundamentale prevăzute la capitolul II.”[...]

54.

În măsura în care este relevant, articolul 39, intitulat „Conceptul de țară

ter

ță europeană sigură”, prevede următoarele:

„1. Statele membre pot prevedea ca nicio examinare sau nicio examinare completă a

cererii de protec

ț

ie interna

țională ș

i a siguran

ț

ei solicitantului în situa

ția sa personală,

în conformitate cu capitolul II, să nu aibă loc în cazurile în care o autoritate competentă

a stabilit, pe baza elementelor de fapt, că solicitantul încearcă să intre sau a intrat ilegal

pe teritoriul

său venind dintr

-o

țară terță sigură în conformitate cu alineatul (2).

3.

În ceea ce privește legătura dintre solicitant și țara terță și, prin urmare, dacă este rezonabil

ca solicitantul să meargă în țara respectivă, Comisia Europeană a precizat că pot fi luați în

considerare factori precum faptul că solicitantul a tranzitat prin țara terță sigură în cauză sau

că țara terță este apropiată din punct de vedere geografic de țara de origine a solicitantului

[Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind stadiul de realizare a

acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația, 10

februarie 2016,

COM(2016)85 final, pag 18]. Cu toate acestea, în opinia ICNUR, simplul fapt de a tranzita

țara nu reprezintă o „legătură suficientă” în sensul a

rt. 38(2) din Directiva 2013/32/UE, cu

excepția cazului în care există un acord oficial în scopul alocării responsabilității pentru

stabilirea statutului de refugiat între țări cu sisteme și standarde comparabile în materie de

azil (ICNUR, Considerații juridice privind returnarea solicitanților de azil și a refugiaților din

Grecia în Turcia, ca parte a Cooperării UE

-

Turcia în combaterea crizei migrației, în temeiul

conceptului de țară terță sigură și primă țară de azil, 23

martie

2016, pag. 6: „Tranzitul este

adesea rezultatul unor circumstanțe fortuite și nu implică neapărat existența vreunei legături

sau legături semnificative.”)

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

21

țară terță poate fi considerată ca țară terță sigură în sensul alineatului (1) numai

în cazul în care:

(a) a ratifica

t

și respectă dispoziț

iile Conven

ției de la Geneva fără n

iciun fel de limitări

geograf

ice;

(b) dispune de o procedură de azil prevăzută de lege; ș

i

(c) a ratificat Conven

ția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăț

ilor

fundamentale

și respectă dispoziț

iile acesteia, inclusiv standardele cu privire l

a căile de

atac efective.

3.

Solicitantului i se permite să conteste aplicarea conceptului de țară terță europeană

sigură pe motiv că ț

ara ter

ță în cauză nu este sigură în situația sa personală.

4.

Statele membre interesate prevăd în legislația internă nor

mele de punere în aplicare

a dispozi

ț

iilor de la alineatul (1)

ș

i consecin

ț

ele deciziilor adoptate în temeiul acestor

dispozi

ții cu respectarea principiului nereturnării, inclusiv derogări de la aplicarea

prezentului articol din motive umanitare sau politice sau din motive referitoare la

dreptul inter

na

ț

ional public.

respectivele state membre:

(a) îl informează pe solicitant în mod corespunzător; ș

i

(b) îi furnizează un document prin care autorităț

ile

țării terț

e sunt informate, în limba

țării respective, despre faptul că cererea nu a fost examinată pe fond.

țară terță sigură nu îl readmite pe solicitant, statele membre se

asigură că i se dă acces la o procedură în conformitate cu principiile ș

i garan

ț

iile

fundamentale din capitolul II.

7.

Statele membre informează periodic Comisia cu privire la țările cărora li se aplică

acest concept în conformitate cu prezentul articol.”[...]

43, intitulat „Proceduri la frontieră”, prevede următoarele:

„1.

Statele membre pot prevedea proceduri, în conformitate cu principiile

ș

i gar

an

ț

iile

fundamentale din capitolul II, în vederea adoptării unei decizii la frontieră sau în zonele

de tranzit ale statelor membre cu privire la:

(a) admisibilitatea unei cereri depuse, în temeiul articolului 33, în aceste locuri;

ș

i/sa

u

(b) fondul unei cereri într-

o procedură în temeiul articolului 31 alineatul (8).

2.

Statele membre se asigură că, în cadrul procedurilor prevăzute la alineatul (1), se ia

o decizie într-

un termen rezonabil. În cazul în care nu a fost luată o decizie în termen

de patru săptămâni, solicitantului îi este permisă intrarea pe teritoriul statelor membre

pentru ca cererea sa de azil

să fie soluționată în conformitate cu celelalte dispoziț

ii ale

prezentei di

rective.

3.

În cazul unor sosiri implicând un număr mare de resortisanț

i ai unei

țări terț

e sau

apatrizi care depun cereri de protec

ț

ie interna

țională la frontieră sau într

-

o zonă d

e

tranzit, care fac în practică imposibilă aplicarea la faț

a locului a dispozi

ț

iilor de la

alineatul (1), procedurile respective pot fi aplicate pe perioada în care ace

ș

ti resortisan

ț

i

ai unei

țări terț

e sau apatrizi sunt caza

ț

i în mod normal în locurile din apropierea

frontierei sau a zonei de tranzit.”

56.

În măsura în care este relevant, articolul 46, intitulat „Dreptul la o cale

de atac efectivă”, prevede următoarele:

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

22

„1. Statele membre se asigură că solicitanț

ii de protec

ț

ie interna

țională au dreptul la o

cale de atac efectivă în faț

a unei instan

țe judecătoreș

ti, împotriva:

(a) unei decizii luate cu privire la cererea lor de protec

ț

ie interna

țională, inclusiv o

decizie: [...]

(ii) de a considera inadmisibilă o cerere în temeiul a

rticolului 33 alineatul (2);

(iii) luată la frontieră sau în zonele de tranzit ale unui stat membru în conformitate cu

articolul 43 alineatul (1); (...)

3.

Pentru a se conforma alineatului (1), statele membre se asigură că o cale de atac

efectivă prevede examinarea deplină ș

i

ex nunc

atât a elementelor de fapt, cât

ș

i a

elementelor de drept, inclusiv, după caz, o examinare a necesităț

ilor de protec

ț

ie

intern

a

țională în temeiul Directivei 2011/95/UE, cel puț

in în cazul procedurilor privind

căile de atac în f

a

ț

a unei instan

țe de fond.”

57.

În hotărârea din 21

decembrie 2011 în cauza N.S.

ș

i M.E. (C-411/10

ș

i

C-493/10), CEJ s-a pronun

ț

at

, inter alia

, asupra conceptului de

țări terț

e

europene sigure. A constatat că dreptul Uniunii împiedică aplicarea unei

prezu

m

ții irefragabile conform căreia statul membru, pe care Regulamentul

Dublin II îl desemnează drept responsabil, respectă drepturile fundamentale

ale Uniunii. În special, CEJ a afirmat:

„103. [...] [S]impla ratificare a convenț

iilor d

e către un stat nu poate determina

aplicarea unei prezum

ț

ii irefragabile de respectare a acestor conven

ții de către statul

respectiv. [...]

ț

ii, prezum

ția [...] potrivit căreia solicitanț

ii de azil vor fi trata

ț

i în

conformitate cu drep

turile omului trebuie considerată ca fiind relativă.”

La pct.

103 din hotărâre, CEJ a subliniat în mod explicit că aceste

constatări se aplică atât statelor membre, cât ș

i statelo

r ter

ț

e.

B. Directiva

2013/33/UE a Parlamentului European

ș

i a Consiliului

din 26

iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea

solicita

n

ț

ilor de protec

ț

ie interna

țională (reformare) („Dire

ctiva

privind condi

țiile de primire”)

58.

Articolul 8, intitulat „Detenția”, prevede următoarele:

„1.

Statele memb

re nu plasează o persoană în detenție pentru unicul motiv că aceasta

este un solicitant în conformitate cu Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European

ș

i

a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare

ș

i retragere a

prote

c

ț

iei interna

ț

ionale

.

ș

te a fi necesar

și pe baza analizei individuale a fiecărui caz

în parte, statele membre pot plasa un solicitant în deten

ț

ie, în cazul în care nu se pot

aplica efectiv măsuri

mai pu

ț

in coercitive.

ție numai în următoarele situaț

ii:

(a) pentru a stabili sau verifica identitatea sau cetăț

enia acestuia;

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

23

(b) pentru a stabili elementele pe care se bazează solicitarea de protecț

ie

intern

a

țională, care nu ar putea fi obținute fără a se lua măsura detenț

iei, în special în

cazul în care există un risc de sustragere a solicitantului;

(c) pentru a decide, în cadrul unei proceduri, asupra dreptului solicitantului de a intra

pe teritoriu

;

(d) în cazul în care acesta este plasat în deten

ț

ie, supus procedurii de returnare, în

temeiul Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European

ș

i a Consiliului din

16 decembrie

2008 privind standardele

ș

i procedurile comune aplicabile în statele

membre pentru returnarea resortis

an

ț

ilor

țărilor terț

e afla

ț

i în situa

ț

ie de

ședere ilegală,

în vederea pregătirii returnării și/sau a desfășurării procesului de îndepărtare ș

i în cazul

în care statul membru respectiv poate demonstra, pe baza unor criterii obiective,

inclusiv faptul că acesta a avut deja posibilitatea să aibă acces la procedura de azil, că

există motive întemeiate să se creadă că acesta introduce solicitarea de protecț

ie

intern

a

țională numai pentru a întârzia sau a submina executarea deciziei de returnare;

(e) în cazul în care este necesar din ra

ț

iuni de

protejare a securităț

ii na

ț

ionale sau a

ordinii publice;

(f) în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr.

604/2013 al

Parlamentului European

ș

i al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor

ș

i

mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri

de protec

ț

ie interna

țională prezentate într

-

unul dintre statele membre de către un

resortisant al unei

țări terțe sau de către un apatrid.

Motivele de deten

ție se prevăd în dreptul intern.

e asigură că normele referitoare la alternativele la

măsura detenț

iei,

precum prezentarea cu regularitate în fa

ța autorităț

ilor, depunerea unei garan

ț

ii

financiare sau obliga

ția de a rămâne într

-

un loc determinat, sunt prevăzute în dreptul

intern.

”

C. Acordul

dintre Comunitatea Europeană ș

i Republica Serbia

privind readmisia persoanelor aflate în situa

ț

ie de

ședere ilegală

8 noiembrie

2007, prevede, în măsura în care es

te relevant:

„Articolul 3

Readmiterea reso

rtisan

ț

ilor

țărilor terț

e

ș

i a apatrizilor

tat membru

și fără alte formalități decât cel

e prevăzute în prezentul

acord, Serbia readmite to

ț

i resortisan

ț

ii

țărilor terț

e sau apatrizii care nu îndeplinesc sau

nu mai îndeplinesc condi

ț

iile legale în vigoare pentru intrarea, prezen

ț

a sau

ș

ederea pe

teritoriul statului membru solicitant, cu condi

ția să se dovedească sau să se poată

prezuma în mod întemeiat pe baza prezentării unor dovezi

prima facie

c

ă persoanele în

cauză

:

[...

]

(b) au intrat ilegal

și direct pe teritoriul statelor membre după o perioadă de ș

edere pe

teritoriul Serbiei sau după tranzitarea acestuia.

[...]

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

24

4.

După aprobarea cererii de readmisie de către Serbia, statul membru solicitant

eliberează persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie standard

al UE în vederea expulzării.”

D. Recomanda

rea

(UE) 2016/2256 a Comisiei Europene din

8 decembrie

2016 adresată statelor membre cu privire la reluarea

transferurilor cătr

e Grecia în temeiul Regulamentului (UE)

nr. 604/2013

recomandări prevedeau următoare

le:

„(1) Transferul solicitanț

ilor de protec

ț

ie interna

țională în Grecia în temeiul

Regulamentului (UE) nr.

604/2013 al Parlamentului European

ș

i al Consiliului

(denumit în continuare «Regulamentul Dublin») a fost suspendat de către statele

membre începând cu 2011, ca urmare a două hotărâri pronunțate de Curtea Europeană

a Drepturilor Omului (CEDO)

ș

i, respectiv, de Curtea de Justi

ț

ie a Uniunii Europene

(CJUE) în care s-

a constatat că sistemul elen de azil prezenta deficienț

e care au condus

la o încălcare a drepturilor fundamentale ale solicitanț

ilor de protec

ț

ie interna

țional

ă

transfer

a

ț

i din alte state membre în Grecia în temeiu

l Regulamentului (CE) nr. 343/2003

[...]. [...]

(8) În recomandările sale precedente, Comisia a subliniat îmbunătăț

irile pe care

Grecia le-

a adus cadrului său legislativ în scopul asigurării transpunerii în legislaț

ia

na

țională a noilor dispoz

i

ț

ii legale din Directiva 2013/32/UE privind procedurile de azil

reformată ș

i a unor dispozi

ț

ii din Directiva 2013/33/UE privind condi

ț

iile de primire

reformată. O nouă lege (Legea

nr.

4375/2016) a fost adoptată de Parlamentul Greciei la

3 aprilie

iunie 2016, Parlamentul a aprobat o modificare a Legii

nr. 4375/2016,

care, printre altele, a modificat dispozi

ț

iile referitoare la componen

ț

a

comitetelor

de apel

ș

i la dreptul sol

icitan

ț

ilor de azil la o audiere în fa

ț

a acestor comitete.

La 31 august 2016, Parlamentul Greciei a adoptat, de asemenea, o lege privind copiii

refugia

ți de vârstă școlară care se află în Grecia.

[...]

(33) Comisia recunoa

ș

te progresele importante realizate de Grecia, cu sprijinul

Comisiei, al EASO, al statelor membre

ș

i al organiza

ț

iilor interna

ț

ionale

ș

i

neguvernamentale (

ONG-

uri), pentru a îmbunătăț

i func

ționarea sistemului său de azil

de la pronun

țarea hotărârii

M.S.S.

în 2011. Cu toate acestea, Grecia se confruntă în

continuare cu o situa

ție dificilă în ceea ce priveș

te ge

stionarea numărului mare de noi

solicitan

ți de azil, determinată în special de punerea în aplicare a exerciț

iului de

preînregistrare, de sosirea continuă și neregulamentară a migranț

ilor, de

ș

i la

niveluri mai

reduse decât nivelurile înregistrate înainte de luna

martie 2016,

ș

i de

responsabilită

ț

ile care îi revin în ceea ce prive

ș

te punerea în aplicare a Declara

ț

iei UE-

Turcia. [...]

(34) Cu toate acestea, au fost realizate progrese semnificative de către Grecia în ceea

ce prive

ș

te instituirea structurilor institu

ț

ionale

ș

i juridice esen

ț

iale pentru buna

func

ț

ionare a sistemului de azil

și există șanse mari să fie instituit un sistem de azil

complet func

țional în viitorul apropiat, odată ce vor fi remediate toate deficienț

ele

rămase, în special în ceea ce priv

e

ș

te condi

ț

iile de primire

ș

i modul în care sunt tratate

persoanele vulnerabile, inclusiv minorii neînso

ț

i

ț

i. Prin urmare, recomandarea de a se

relua treptat transferurile pe baza unor asigurări individuale este oportună, luând în

considerare capacit

ăț

ile de primire

ș

i de tratare a cererilor în conformitate cu legisla

ț

ia

UE relevantă ș

i

ținând seama de tratarea necorespunzătoare a unor categorii de

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

25

persoane, în special a solicitan

ț

ilor vulnerabili, inclusiv a minorilor neînso

ț

i

ț

i. Mai mult,

reluarea nu ar t

rebui să fie aplicată retroactiv și ar trebui să vizeze solicitanț

ii de azil

pentru care Grecia este responsabilă începând cu o anumită dată, pentru a se evita ca

Grecia să fie supusă unei poveri de nesuportat. Ar trebui să se recomande ca această

dată să

fie 15 martie

2017.

”

III.

RECOMANDĂRI ȘI ORIENTĂRI ALE CONS

ILIULUI EUROPEI

i

ștri al Consiliului Europei a e

mis Orientări

privind aplicarea conceptului de

țară terță sigură

4

pentru solicita

n

ț

ii de azil.

Orient

ările prevăd că, pentru a evalua dacă o țară este o țară terță sigură în

care un solicitant de azil poate fi trimis, toate criteriile indicate mai jos trebuie

să fie îndeplinite în fiecare caz:

„a) respectarea de către ț

ara ter

ță a normelor internaț

ionale privind drepturile omului

referitoare la azil, astfel cum sunt stabilite de instrumentele universale

ș

i regionale,

inclusiv respectarea interzicerii torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane ori

degradant

e;

b) respectarea de către ț

ara ter

ță a princip

iilor interna

ț

ionale privind protec

ț

ia

refugia

ț

ilor, astfel cum sunt incluse în Conven

ț

ia din 1951

ș

i în Protocolul din 1967

privind statutul refugia

ț

ilor, în special în ceea ce prive

ș

te principiul

nereturn

ării

;

c)

ț

ara ter

ță va asigura o protecț

ie efectiv

ă împotriva

returnării

ș

i posibilitatea de a

solicita

ș

i de a se beneficia de azil;

d) solicitantul de azil a ob

ț

inut deja protec

ție efectivă în ț

ara ter

ță sau a avut ocazia, la

frontieră sau pe teritoriul țării terțe, să ia legătura cu autorităț

ile

țării

respective pent

ru

a solicita protec

ț

ie înainte de a intra pe teritoriul statului mem

bru în care depune cererea

de azil sau, având în vedere circumstan

ț

ele personale ale solicitantului de azil, inclusiv

rela

ț

iile sale anterioare cu

ț

ara ter

ță, există probe

clare privind admisibil

itatea

solicitantului de azil în

ț

ara ter

ță”.

62.

În plus, orientările indică faptul că:

„Statele ar trebui să adopte modalități care să prevadă informarea solicitantului de azil

și, în măsura în care este nec

esar

ș

i în conformitate cu legisla

ția existentă în materie de

prote

c

ț

ie a datelor sau, în lipsa unei astfel de legisla

ț

ii, cu consim

țământul solici

tantului

de azil, autorităț

ile din

ț

ara ter

ță, despre faptul că, atunci când o țară este considerată

sigură î

n modul men

ț

ionat anterior, cererile de azil nu sunt, în general, examinate pe

fond.

”

ștri a solicitat, în Orientările sale privind

prote

c

ț

ia drepturilor omului în contextul procedurilor accelerate de acordare

a azilului

5

, ca solicitan

ții de azil să aibă posibilitatea efectivă de a răsturna

prezu

m

ț

ia de siguran

ță a țării terțe, subliniind faptul că aplicarea acestui

concept nu scute

ș

te un stat de obliga

ț

iile care îi revin în temeiul art. 3 din

4.

Recomandarea nr. R (97) 22 a Comitetului de Miniștri către statele membre, care conține

orientări privind aplicarea conceptului de țară terță sigură, 25

noiembrie 1997.

5.

Comitetul de Miniștri, Orientări privind protecția drepturilor omului în contextul

procedurilor accelerate de acordare a azilului, 1

iulie 2009, art.

VI. A se vedea, de

asemenea, nota de fundamentare, 28 mai 2009, CM(2009)51 add3.

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

26

Conven

ț

ie. De asemenea, a afirmat

că criteriile menț

ionate mai jos trebuie

îndeplinite atunci când se aplică conceptul de țară terță sigură:

„a.

ț

ara ter

ță a ratificat ș

i implementat Conven

ț

ia de la Geneva

ș

i Protocolul din 1967

privind statutul refug

ia

ț

ilor sau standarde juridice echivalente, precum

ș

i alte tratate

intern

a

ț

ionale relevante în domeniul drepturilor omului;

b.

principiul

nereturnării

este respectat în mod efectiv;

c.

solicitantul de azil în cauză are acces, în drept și în practică, la o procedură de az

il

completă și echitabilă în ț

ara ter

ță în vederea stabilirii necesităț

ii sale de protec

ț

ie

intern

a

țională; ș

i

d.

ț

ara ter

ță îl va admite pe solicitantul de azil.”

ția 1471 (2005) privind procedura accelerată de azil în

statele

membre ale Consiliului Europei, Adunarea Parlamentară a Consiliului

Europei a afirmat

,

printre altel

e

:

„[...] [A]dunarea Parlamentară invită statele membre din Consiliul Europei:

[...]

8,2. în ceea ce prive

ș

te conceptul de

țară de origine sigură:

8,2 1

să asigure adoptarea unor garanț

ii clare

și demonstrabile care să garanteze

accesul efectiv la o procedură de stabilire a azilului care să poată duce la acordarea

statutului de refugiat sau la alte forme de protec

ț

ie interna

țională

;

8,2 2

să se asigure că sarcina probei nu revine solicitantului pentru a proba că o țară

nu este sigură și că solicitantul are posibilitatea reală de a răsturna prezumț

ia de

sigura

n

ță;

8,2 3

să dea dovadă de prudență atunci când adoptă, în contextul propunerii de

directivă a Consiliului European, o listă a țărilor de origine sigure care ar putea conduce

la o reducere a standardelor de protec

ț

ie pentru solicitan

ț

ii de azil din

țările în cauză ș

i

care ar putea submina conceptul de protec

ț

ie a refugia

ților, care se bazează

mai

degra

bă

pe situa

ția individuală a solicitantului de a

zil decât pe o analiză generală ș

i pe o evalua

re

a

țării [...]”.

IV. RAPOARTE

PRIVIND VIZITELE

Ș

I STUDIILE EFECTUATE DE

ORGANISMEL

E

INTERN

A

Ț

IONAL

E

Ș

I

ORGANIZ

A

Ț

IILE-NEGUVERNAMENTALE

A. În

ceea ce prive

ș

te Ungaria

65.

Raportul către guvernul maghiar privind vizita efectuată în Ungaria de

către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii ș

i Tratamentelor sau

Pedepselor Inumane sau Degradante („CPT”) în perioada 21

-27 octombrie

2015 con

ț

ine

următoarele pasa

je:

„CPT observă eforturile depuse pentru furnizarea de informaț

ii de

ș

i asisten

ță legală

resortisan

ților străini aflaț

i în centre de deten

ț

ie

ș

i de azil. Cu toate acestea, lipsa de

inform

a

ț

ii despre situa

ția lor juridică, despre etapele v

iitoare în procedurile respective

ș

i durata deten

ț

iei acestora au fost percepute de resortisan

ții străini ca fiind o problemă

majoră în majoritatea unităț

ilor vizitate. [...]

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

27

În ceea ce prive

ș

te garan

ț

iile pentru protec

ț

ia resortisa

n

ților străini împotriva

returnării, CPT își exprimă îndoiala, având în vedere cadrul legislativ relevant ș

i

func

ționarea sa practică, că procedurile de azil la frontieră sunt însoțite în practică de

garan

ții adecvate, că oferă resortisanților străini posibilitatea reală de a

-

ș

i prezenta

cauza

și că implică o evaluare individuală a riscului de rele tratamente în cazul

expulzări

i.

[...]

Cele două zone de tranzit vizitate de delegaț

ie la Rö

szke

și Tompa se află pe teritoriul

maghiar[...]. Containere diferite erau folosite drept biro

uri, săli de aș

teptare, sufr

agerie

și unităț

i sanitare (cu toalete, lavabouri, du

ș

uri

și cazane cu apă caldă) ș

i aproximativ

zece din acestea erau folosite pentru găzduirea cetățenilor străini. (În nota de subsol:

Centrele sanitare erau într-

o stare bună d

e func

ț

ionare

ș

i nu se impune niciun comentariu

special.)

[...]

Toate containerele de cazare aveau dimensiunea de aproximativ 13 m²

ș

i erau dotate

cu două până la cinci paturi, echipa

te cu saltele curate, perne ș

i a

ș

ternuturi. Conta

inerele

erau curate

ș

i a

veau un bun acces la lumină naturală și artificială, precum și la încălzire

electrică. În plus, în ambele zone de tranzit vizitate, exista în fața containerelor o zonă

delimitată de restul spaț

iului zonei de tranzit, la care resortisan

ții străini aveau acc

es

nerestri

c

ț

ionat în timpul zilei.

Din ceea ce a putut observa delega

ț

ia, resortisan

ții străini erau de regulă ț

inu

ț

i în

zonele de tranzit doar pentru perioade scurte de timp (până la 13 ore) ș

i aproape

niciodată peste noapte. Acestea fiind spuse, în cazu

l în care resortisan

ții străini ar fi

ț

inu

ț

i în zona de tranzit pentru perioade mai

lungi de timp, capacitatea maximă de cazare

a containerelor ar trebui redusă și ar trebui echipată cu mobilier de bază.

[...]

În ansamblu, delega

ț

ia a avut o impresie în ge

neral favorabilă în privința facilităț

ilor

de servicii medicale

ș

i asisten

ță medicală generală oferite resortisanților străini, în toate

unită

ț

ile vizitate.

[...]

În plus, câ

ț

iva dintre resortisan

ții străini reț

inu

ț

i întâlni

ț

i de delega

ț

ie nu

ș

tiau de

dreptul lor de a avea acces la un avocat, fie

ș

i de unul numit

ex officio

. Câ

ț

iva dintre

resortisan

ții străini au afirmat că ofiț

erii de poli

ț

ie le-

au spus că nu există un asemenea

drept în Ungaria. În plus, majoritatea resortisan

ților străini care aveau un av

ocat

ex

officio

numit se plângeau că nu au avut posibilitatea de a

-

ș

i consulta avocatul înainte de

a fi interoga

ț

i de poli

ț

ie sau în fa

ț

a unei instan

ț

e

și că avocatul a rămas complet pasiv în

cursul interogatoriulu

i poli

ț

ienesc sau al audierii instan

ț

ei. În acest context, este de

asemenea demn de remarcat faptul că

mai mul

ț

i resortisan

ți străini au declarat că nu

sunt siguri dacă au un avocat numit, întrucât o persoană necunoscută acestora a fost pur

și simplu prezentă în cursul procedurii oficiale fără a v

orbi cu ace

ș

tia

și fără a spune

nimic în interesul lor.

[...]

Cu toate acestea, majoritatea resortisan

ților străini intervievaț

i de delega

ț

ie au afirmat

că nu au fos

t informaț

i despre drepturile lor în momentul re

ținerii lor de către

poliț

ie (c

u

atât mai pu

ț

in într-

o limbă pe care o puteau înț

elege)

și că toate documentele primite de

la intrarea lor în

țară erau în limba maghiară.

[...]

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

28

[...] mul

ț

i dintre resortisan

ții străini (inclusiv minori neînsoț

i

ț

i) se plângeau de

calitatea serviciilor de interpretare

și, în special, că au fost obligați să semneze

documente în limba maghiară, al căror conț

inut nu le-a fost tradus

ș

i pe care, prin

urmare, nu îl în

ț

elege

au.

[...]

[...] CPT are îndoieli serioase cu privire la faptul că procedurile de azil la frontieră

sunt înso

țite în practică de garanții adecvate, cu privire la posibilitatea reală a

resortisan

ților străini de a

-

și prezenta cauza, care să implice o evaluare individuală a

riscului de rele tratamente în cazul expulzării și care să ofere o protecție efectivă

împotriva returnării, ținând cont, de asemenea, de faptul că, potrivit ICNUR, Serbia nu

poate fi considerată țară sigură de azil din cauza deficiențelor sistemului său de azil, în

special din cauza incapacităț

ii sale de a face fa

ță numărului tot

mai mare de cereri de

azil [...].

vizitei, CPT men

ționa că zona a fost extinsă, dar că solicitanț

ii de azil aveau

libertatea să se deplaseze doar în sectorul în care se

afla containerul lor.

Incintele erau men

ț

inute într-

o stare bună de igienă ș

i erau depuse eforturi

pentru a permite desfășurarea de activităț

i. Cu toate acestea, aproape toate

containerele erau utilizate la capacitate totală, ceea ce înseamnă că cinci

per

soane erau obligate să doarmă într

-un container de 13 m².

octombrie 2017 [SG/Inf(2017)33] pr

ivind

misiunea sa de constatare din

iunie

2017, ambasadorul Tomáš Boček,

Reprezentantul Special al Secretarului General al Consiliului Europei pentru

migr

a

ț

ie

ș

i refugia

ț

i,

a

făcut,

inter alia

, următoarele observaț

ii despre zona de

tranzit Rӧszke. Acesta observa că zona era înconjurată de garduri din sârmă

ghimpată și era păzită permanent. Era împărțită în secț

iuni, u

na desemnată

pentru familii

ș

i alta pentru celibatari. Sec

țiunea pentru celibatari era alcătuită

dintr-un singur rând de containere plasate unul în apropierea celuilalt, cu un

coridor de aproximativ 2 metri. Persoanele care erau cazate în respectiva

sec

ț

iu

ne avea voie să meargă în

alte părț

i ale zonei de tranzit doar pentru v

izite

medicale sau pentru a participa la interviurile cu autorităț

ile de azil

ș

i erau

întotdeauna escortate de gardieni, chiar

ș

i în interiorul zonei de tranzit. De

asemenea, la momentul vizitei sale din iunie

2017, autorităț

ile maghiare l-au

informat pe Reprezentantul Special că durata medie a șederii în zonă era de

33 de zile, dar acesta a discutat cu persoane care au men

ț

ionat perioade de

izolare de două ș

i chiar mai multe luni. Reprezentantul Special a descris, de

asemenea, condi

ț

iile de trai din zona de tranzit

ș

i a men

ționat că igiena era

bună, că erau oferite trei mese pe zi, inclusiv o masă fierbinte, și că era

acordată asistență medicală de bază.

un raport intitulat „Ungaria, țară de azil.

Observa

ț

ii privind

măsurile juridice restrictive ș

i practicile ulterioare implementate între iulie

2015

ș

i martie

2016”, publicat în

mai

2016, ICNUR a făcut următoarele

obser

va

ț

ii:

„19. În plus, astfel cum s‑a m

en

ț

ionat mai sus la art. 15, legea privind frontiera de stat

se referă la solicitanț

ii de azil ca fiind «caza

ți temporar» în zona de tranzit. Autorităț

ile

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

29

maghiare sus

țin că aceș

ti indivizi nu sunt «re

ț

inu

ți» deoarece sunt liberi să părăsească

zona de tranzit în orice moment în direc

ț

ia din care provin. Cu toate acestea, astfel cum

s-a subliniat mai sus la art.

16, acestora nu li se permite să intre în Ungaria. În opinia

ICNUR, acest fapt restric

ționează sever libertatea de circulaț

ie

ș

i poate fi calificat drept

deten

ție. Ca atare, ar trebui să fie reglementat,

inter alia

, de garan

ț

iile privind deten

ț

ia

prevăzute în Directiva UE reformată privind condiț

iile de primire (DCP).

[...]

ș

i men

ț

ine pozi

ția adoptată în observaț

iile sale privind

sistemul de azil sârb în

august

2012, potrivit căreia solicitanț

ii de azil nu trebuie

returna

ț

i Serbiei. De

și numărul de solicitanți de azil care trec prin această țară a crescut

considerabil între timp, sistemul său de azil rămânând cu o capacitate ș

i mai

mică de a

răspunde standardelor internaționale decât înainte, multe dintre constatările ș

i

concluziile ICNUR din august

2012 rămân valabile. De exemplu, între 1

ianuarie

ș

i

31 august

2015, Curtea pentru Delicte din Kanjiža a sancț

ionat 3 150 de resortisan

ț

i ai

unor

țări terț

e readmi

ș

i în Serbia din Ungaria pentru

ședere ilegală sau trecere ilegală a

frontierei

ș

i i-a condamnat pe majoritatea acestora la plata

unei amenzi. Acestor indivizi

li se refuză dreptul de a (re)aplica pentru azil în Serbia.”

69.

Un raport intitulat „Trecerea frontierelor: Noua procedură de azil la

frontieră ș

i restric

ț

iile aduse accesului la protec

ție în Ungaria”, întocmit de

Consiliul European pentru Refugi

a

ț

i

ș

i Exila

ți („ECRE”) la 1

octombrie 2015

,

con

ține următoarele pasaje:

„În cazul expulzării în Serbia [din Ungaria], persoanelor returnate li se interzice în

practică accesul la procedura de azil ș

i la condi

ț

iile de primire din Serbia. În momentul

returnării, persoanele sunt judecate pentru trecerea ilegală a frontierei, infracț

iun

e

sanc

ționată cu amendă sau închisoare. În practică, majoritatea persoanelor primesc un

avertisment

ș

i nu

mai

primesc altă sentință după condamnare. Cu toate acestea,

hotărârea judecătorească este însoțită de o decizie ministerială care anulează dreptul de

ș

edere al solicitantului de azil pe teritoriul Serbiei. În urma acestei decizii, solicitan

ț

ii

de azil nu mai au drept de

ș

edere într-una din taberele de refugia

ț

i din

țară ș

i, întrucât

nu au

re

ș

edin

ță înregistrată, nu pot să depună în mod oficial o cerere de azil în Serbia.

[...

]

[...] [T]ransferurile către Ungaria îi expun pe reclamanț

i unui risc real de a fi depo

rta

ț

i

în cătușe către Serbia, ceea ce ar putea declanșa o practică de returnare indirectă

sanc

ționată de legislația în materie de drepturile omului.

Tocmai pe această bază, o serie

de transferuri în temeiul Regulamentului Dublin către Ungaria au fost suspendate de

instan

ț

ele germane

ș

i austriece.

Având în vedere aplicabilitatea automată (retroactivă) a conceptului de

«

țară terță

sigură» în ceea ce privește persoanele care intră prin Serbia și riscul returnării acestora

ca urmare a repatrierii în Ungaria, ECRE solicită statelor membre să se abțină de la a

transfera solici

tan

ț

ii de protec

ț

ie interna

țională în Ungaria în

temeiul Regu

lamentului

Dublin.”

70.

„Fișa tematică jurisprudențială, întocmită de ECRE: Prevenirea

transferurilor în temeiul Regulamentului Dublin către Ungaria”, publicată

în ianuarie 2016, con

ține următoarele pasaje:

„Un număr co

ple

ș

itor de cauze recente men

ționează amendamentele

legislative

din august

ș

i septembrie la legea azilului din Ungaria, atunci când sunt împiedicate

transferurile către această țară. Mai mult, modificările legislative maghiare au avut

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

30

impact asupra schimbărilor de politică din alte părți, după cum demonstrează decizia

Comisiei daneze de apel pentru refugia

ț

i din

octombrie 2015, de a suspenda toate

transferurile în temeiul Regulamentului Dublin către Ungaria.

[...

]

Intrarea în vigoare în august

ș

i septembrie 2015 a legisla

ț

iei care crea temeiul juridic

pentru construirea unui gard de protec

ț

ie la frontiera dintre Ungaria

și Serbia, co

roborată

cu noi modificări legislative care incriminau intrarea neregulamentară pe teritoriul țării

ș

i distrugerea gardului de protec

ț

iei au avut ca rezultat crearea unui climat extrem de

ostil fa

ță de solicitanții de azil, încălcarea dreptului la azil, a dreptului de acces efectiv

la proceduri

ș

i neincriminarea refugia

ț

ilor [...].

Impunerea unei proceduri de admisibilitate în zonele d

e tranzit, în special a unui motiv

de inadmisibilitate legat de conceptul de

țară terță sigură, s

-a aflat în prim-planul

majorită

ț

ii jurispruden

ței. Decretul guvernamental 191/2015 desemnează țări precum

Serbia ca fiind sigure, autorităț

ile maghiare

declarând că toate cererile solicitanț

ilor de

azil care vin prin Serbia sunt inadmisibile. Dată fiind situarea zonelor de tranzit la

frontiera magh

iară

-

sârbă, peste 99% din cererile de azil, fără vreo examinare pe fond a

cererilor de protec

ț

ie, au fost res

pinse pe această bază de Oficiul pentru Imigraț

ie

ș

i

Na

ționalitate (OIN). În plus, încălcările procedurale evidente ale legislaț

iei UE pe care

le produce acest proces au fost documentate de Comitetul Helsinki Ungaria, precum

ș

i

de ECRE. Din ultimele statis

tici, acest proces este încă în plină desfăș

urare, iar

Comisarul pentru Drepturile Omului a sus

ținut că, între jumătatea lunii

septembrie

ș

i

sfâr

ș

itul lunii noiembrie 2015, 311 din cele 372 decizii de inadmisibilitate adoptate atât

la frontieră, cât ș

i în cadrul procedurilor accelerate au fost întemeiate ca atare pe baza

conceptului de

țară terță sigură. Având în vedere lipsa clară

a unei căi de recurs efective

disponibile împotriva unei asemenea decizii

ș

i interdic

ția de intrare imediată pentru o

perioadă

de 1 sau 2 ani, dive

r

ș

i actori, p

recum

și sistemul judiciar au afirmat că Ungaria

î

și încalcă obligaț

iile legate de principul

nereturnări

i.”

71.

Amnesty International a afirmat în raportul său din 2015, intitulat

„Izolați. Încălc

are

a drepturilor refugia

ț

ilor

ș

i imigran

ților de către Ungaria”

(„Fenced Out, Hungary’s Violations of the Rights of Refugees and Migrants”:

„Oamenii care rămăseseră blocați la punctul de trecere a frontierei Röszke/Horgoš

începând din 15 septembrie aveau, teoretic, op

țiunea de a solicita azil [...]. O dată sau

de două ori pe oră, un ofiț

er de poli

ț

ie înso

țit de un traducător care vorbea arabă, Farsi

ș

i Urdu, deschidea u

ș

a containerului

și permitea aleatoriu grupurilor de două până la

cinci persoane să intre în

«zona de tranzit». Oamenii intrau în zona de tranzit

presupunând că li se va permite în acest fel să intre în Ungaria. [...] [C]u toate acestea,

majoritatea erau returna

ți direct în Serbia. Restul au rămas blocați în tabăra provizorie

din zona de frontier

ă, sperând că frontiera se va deschide la un moment dat. Unii au

renu

n

ț

at

și au părăsit zona imediat, alții au rămas câteva zile înainte de a trece în Croaț

ia,

întrucât devenise evident că frontiera va rămâne închisă pe termen nelimitat. Un bărbat

dintr-un

grup de 50 de sirieni care călătoreau împreună a părăsit tabăra provizorie de la

Röszke/Horgoš la 16

septembrie 2015 [aparent în direc

ț

ia Serbia], a declarat Amnesty

International: „Nu am încercat [să intrăm] în «zonele de tranzit». Am auzit că toț

i cei

care au încercat au e

ș

uat

și ne temeam că nu putem încerca în altă parte [din cauza

înregistrării în Sistemul de Informații Schengen].”

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

31

B. În

ceea ce prive

ș

te Serbia

ț

ia din 1951 privind statutul

refug

ia

ț

ilor

ș

i la Protocolul din 1967 la aceasta.

73.

Un raport intitulat „Serbia, țară de azil:

Observa

ț

ii privind situa

ț

ia

solicit

an

ț

ilor de azil

ș

i a beneficiarilor de protec

ț

ie interna

țională din Serbia”,

întocmit în august 2012 de ICNUR, con

ține următoarele pasaje:

„37.

Lista

țărilor terțe sigure adoptată de guvernul Serbiei este, în opinia ICNUR,

excesiv de lungă și aplicată într

-un mod prea general [...].

38.

Oficiul pentru Azil aplică «conceptul de țară terță sigură» tutur

or solicitan

ț

ilor-de

azil care au trecut prin

țările de pe listă, fără a asigura garanț

ii adecvate în cazuri

individuale, cum ar fi garantarea readmiterii

ș

i accesul la procesul de azil în a

ș

a-num

ita

țară terță sigură.

[...]

75.

Riscul expulzării către țăr

ile de origine este relativ mic pentru persoanele

transferate în Serbia în cadrul acordurilor de readmisie. Potrivit informa

ț

iilor ICNUR,

de

și Serbia are acorduri de readmisie cu Comunitatea Europeană ș

i o serie de acorduri

bilaterale cu UE

ș

i alte state, resortisan

ții străini sunt transferaț

i în Serbia doar din

Ungaria, Croa

ț

ia

ș

i Bosnia

ș

i Her

țegovina. La primirea lor de către poliția de frontieră

din Serbia în momentul returnării, resortisanț

ii

țărilor terț

e sunt adu

ș

i în mod curent în

fa

ț

a instan

ț

elor locale

ș

i condamna

ți pentru trecerea ilegală a frontierei fie la închisoare

pe termen scurt (10 până la 15 zile), fie la plata unei amenzi (de regulă, echivalentul a

50 de euro). Ace

știa primesc de regulă ordinul de a părăsi teritoriul Serbiei în decurs de

trei zile, dar acest lucru nu este aplicat. Întrucât nu există nici o procedură de expulzare

în vigoare, sunt în general lăsați să plece pe cont propriu ș

i mul

ț

i î

și reiau drumul către

Europa de Vest.

noiembrie 2011

ș

i, din nou,

în februarie

2012, potrivit cărora imigranț

ii transfera

ț

i din Ungaria în Serbia erau urca

ț

i

în autobuze

ș

i transporta

ți direct în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. [...] Au

existat alte relatări potrivit cărora poliția sârbă a a

dunat imigran

ț

ii ilegali din Serbia

ș

i

i-a trimis, în acela

și mod, înapoi în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

[...]

79.

[...] În ciuda unor îmbunătăț

iri treptate, în special în privin

ț

a standardelor de

primire, sistemul de azil din Serbia nu a reu

ș

i

t să facă față recentelor creș

teri ale

numărului de solicitanț

i de azil. Acest fapt a relevat deficien

ț

e semnificative în ceea ce

priv

e

ș

te personalul, expertiza, infrastructura, implementarea legisla

ț

iei

ș

i sprijinul

guvernamental. [...] Sistemul actual nu

este, în mod evident, capabil să proceseze

numărul tot

mai mare de solicitan

ț

i de azil într-un mod conform cu normele

intern

a

ț

ionale

ș

i ale UE. Aceste

deficien

ț

e, privite în

combina

ție cu faptul că nu a existat

o recunoa

ștere unică a statutului de refugia

t din

aprilie

2008, sugerează cu tărie că

sistemul de azil în ansamblul său nu îi recunoaș

te în mod adecvat pe cei care au nevoie

de protec

ț

ie interna

ționa

lă.

80.

Este necesar să se instituie o procedură echitabilă și eficientă în materie de azil,

care să fie nu doar conformă cu cadrul legislativ existent, ci și capabilă să proceseze în

mod adecvat cererile din partea numărului tot

mai mare de solicitan

ț

i de azil, într-un

mod care să respecte standardele internaț

ionale. [...]

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

32

81.

Până când un astfel de sist

em nu va fi complet instituit în Serbia, din motivele

expuse mai

sus, ICNUR recomandă ca Serbia să nu fie considerată țară terță sigură de

azil

ș

i ca, prin urmare,

țările să nu trimită solicitanții de azil înapoi în Serbia pe această

bază”

.

74.

Un raport intitulat „Raport de țară: Serbia”, actualizat la 31

decembr

ie

2016, redactat de AIDA, baza de date cu informa

ț

ii despre azil, publicat de

ECRE, afirma că „adoptarea noii legi [sârbe] a

azilu

lui

, prevăzută iniț

ial

pentru 2016, a fost

amânată”

.

75.

În raportul său [SG/Inf(2017)33] din 13

octombrie 2017 privind

misiunea sa de constatare din

iunie

2017, ambasadorul Tomáš Boček,

Reprezentantul Special al Secretarului General al Consiliului Europei pentru

migr

a

ț

ie

ș

i refugia

ț

i, a

făcut,

inter alia

, următoarele observaț

ii despre Serbia:

„Rapoartele ONG

-

urilor [...] sugerează că în 2016 au existat expulzări sumare ș

i

colective ale străinilor din Serbia în «Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei» ș

i

Bulgaria. În cursul

misiunii noastre, autoritățile sârbe au confirmat că au existat cazuri

de expulzări de refugiaț

i

ș

i imigran

ț

i din Serbia în

țările vecine menț

ionate mai sus [...].

Trebuie subliniat faptul că majoritatea covârș

itoare a celor care

ș

i-au exprimat inten

ț

ia

de

a cere azil în Serbia nu doresc să rămână în această țară, întrucât scopul lor final este

să ajungă în alte țări europene. Prin urmare, aceș

tia nu depun cereri de azil în S

erbia sau

abandonează procedurile de azil în cazul în care au făcut acest lucru. În

primele

ș

ase

luni ale anului 2017, 3 251 de persoane

ș

i-au exprimat inten

ț

ia de a solicita azil, dintre

care doar 151 au depus cereri de azil. [...]”

organiz

a

ț

ie-neguv

e

rnamentală a acordat, în perioada 1

aprilie 2008-

31 decembrie

2014, statut de refugiat unui

număr de ș

ase persoane

ș

i protec

ț

ie

subsidiară unui număr de douăsprezece persoane (BCHR, Dreptul la azil în

Republica Serbia 2014, pag. 20).

77.

Potrivit „deciziei guvernului sârb de stabilire a listei țărilor sigure de

origine

ș

i

țări terțe sigure”, Monitorul Oficial al Republicii Serbia,

nr.

67/2009, care era aplicabilă în 2015, Fosta Republică Iugoslavă a

Macedoniei, Grecia

ș

i Turcia, printre altele, sunt considerate

țări terț

e sigure.

C. În

ceea ce prive

ș

te Republica Macedonia de Nord

78.

Un raport intitulat „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, țară de

azil”, întocmit în

august 2015 de ICNUR, con

ține următoarele pa

saje

:

„5. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei are o lege națională a azilului, legea

privind azilul

ș

i protec

ția temporară. Această lege a fost modificată substanț

ial în 2012,

versiunea modificată intrând în vigoare în 2013. ICNUR a participat la proces

ul de

elaborare, în efortul de a se asigura că legislația este conformă cu standardele

intern

a

ț

ionale. Legea include în prezent multe prevederi-cheie ale Conven

ț

iei din 1951.

În plus, dispozi

ț

iile privind protec

ția subsidiară din legislaț

ie sunt conforme cu

standardele relevante ale UE. Legea prevede, de asemenea, anumite drepturi, similare

cu cele ale cetăț

enilor

țării, celor care beneficiază de protecț

ie interna

țională, precum ș

i

asisten

ță juridică gratuită în toate etapele procedurii de azil. Cu toate ac

estea, unele

prevederi esen

țiale nu sunt încă conforme standardelor internaționale. Ca răspuns la o

HOTĂRÂREA ILIAS ȘI AHMED ÎMPOTRIVA UNGARIEI

33

cre

ștere bruscă a migraț

iei ilegale, legea privind azilul

ș

i protec

ția temporară a fost

modificată recent pentru a reforma reglementările anterioare restric

tive în ceea ce

priv

e

ște solicitarea de azil în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei,