CASE OF ILGAR MAMMADOV v. AZERBAIJAN - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF ILGAR MAMMADOV v. AZERBAIJAN - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2019)

Tradus și revizuit de IER

(

ier.gov.ro/

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

MAREA CAMERĂ

Procedură în temeiul a

rt. 46 § 4 în cauza

ILGAR MAMMADOV ÎMPOTRIVA AZERBAIDJANULU

I

(Cererea nr. 15172/13)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

29 mai 2019

Prezenta hotărâre este definitivă, dar poate suferi modificări de formă.

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

1

În procedura în temeiul art.

46 §

4 în cauza Ilgar Mammadov

împotriva Azerbaidjanului

,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reunită în Marea Cameră

compusă din:

Angelika Nußberger,

președinte

,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Robert Spano,

Ganna Yudkivska

,

Helena Jäderblom,

Nebojša Vučinić

,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Erik Møse,

Krzysztof Wojtycze

k,

Valeriu Grițco

,

Dmitry Dedov,

Iulia Antoanella Motoc,

Síofra O’Leary,

Mārtiņš Mits,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Alena Poláčková

,

Lәtif Hüseynov,

judecători,

ș

i Roderick Liddell,

grefier,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 20 iunie 2018, 24 octombrie

2018, 30 ianuarie 2019 și 1 aprilie 2019,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată:

PROCEDU

RA

Comitetul de Miniștri

(„Comitetul”) a sesizat

-

o Curții în conformitate cu a

rt. 46 §

4 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(„Convenția”) la 5 decembrie 2017, respectiv că Republica Azerbaidjan nu

și

-a îndeplinit

obligația care îi revine în temeiul a

rt. 46 §

1 din Convenție de

a se conforma hotărârii pronunțate de Curte în cauza

Ilgar Mammadov

împotriva Azerbaidjanului

[nr. 15172/13, 22 mai 2014 („prima hotărâre

Mammadov”)]

.

rt. 5 § 1

lit. c), art. 5 § 4, art. 6 §

2, precum și a a

rt. 18 coroborat cu art.

5, în legătură

cu acuzațiile în materie penală îndreptate împotriva domnului Mammadov în

februarie 2013 și cu arestarea sa preventivă în baza acelor acuzații

.

e

i-

a fost transmisă Comitetului de Miniștri în temeiul a

rt. 46 §

2 din Convenție,

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

2

în vederea supravegherii executării acesteia. Comitetul de Miniștri a examinat

cauza în mod repetat în cadrul reuniunilor privind drepturile omului care au

avut loc în perioada decembrie 2014

–

octombrie 2017 (a se vedea infra,

pct. 45

–

70). La cea de-a 1302-a reuniune privind drepturile omului din 5

–

7

decembrie 2017, în exercitarea competențelor sa

le în temeiul art. 46 § 4 din

Convenție și a

rt.

11 din Regulamentul pentru supravegherea executării

hotărârilor, Comitetul a adoptat o Rezoluție interimară, sesizând Curții

această problemă în temeiul a

rt. 46 § 4 [CM/ResDH(2017)429, a se vedea

Anexa].

a 11 decembrie 2017, cererea de retrimitere a fost depusă la grefă de

către Comitetul de Miniștri în conformitate cu a

rt. 100 (fostul art. 95) din

Regulamentul Curții („Regulamentul Curții”) și ulterior a fost repartizată

Marii Camere a Curții, în conformi

tate cu art.

101 (fostul art.

96) din

Regulamentul Curții.

rt. 31

lit.

b) din Convenție și a

rt.

24 din Regulamentul Curții.

rt. 28 § 2

lit.

d) din Regulamentul Curții în legătură cu o declarație făcută de

președintele Curții cu ocazia deschiderii oficiale a anului judecătoresc la 26

ianuarie 2018. Considerând obiecția respectivă ca fiind lipsită de temei legal,

președintele a apreciat totuși că interesul Curții era deservit cel mai bine prin

retragerea sa din compunerea Marii Camere. În conformitate cu art. 10, a fost

înlocuit în funcția de președinte al Marii Camere de doamna judecător

Angelika Nußberger, vicepreședintele Curții fiind următorul ca rang (a

rt. 5

§

2). Compunerea Marii Camere a fost revizuită în consecință. Pe baza

declarației făcute de președintele Curții la 26 ianuarie 2018, Guvernul a

contestat, de asemenea, imparțialitatea Curții în ansamblu, în temeiul a

rt. 9

§

§

4, a înaintat această

contestație Marii Camere în noua sa compunere, care a examinat

-

o și a decis

să o respingă ca total neîntemeiată.

are

observații scrise [a

rt.

102 și a

rt. 103 § 1 (fostele art.

97 și a

rt. 98 § 1)].

a solicitat o ședință de judecată. După ce a deliberat în camera de

consiliu la 6

februarie 2018, Marea Cameră a decis să renunțe la organizarea

unei ședințe de judecată în conformitate cu a

rt. 103 § 2 (fostul art. 98 § 2).

Comitetul de Miniștri, Guvernul și domnul Mammadov au depus fiecare

observații scrise suplimentare ca răspuns la prima rundă de observații scrise

.

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

3

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

A. Contextul general

organizații politice și organizații neguvernamentale locale și internaționale

timp de câțiva ani. În 2008, a fost unul dintre fondatorii Mișcării Alternative

Republicane („Republican Alternative Movement – REAL”), iar în 2012 a

fost ales președintele acesteia. Timp de mai mulți ani, a ocupat, de asemenea,

funcția de director al Școlii de Științe Politice

din Baku, care face parte dintr-

o rețea de școli de studii politice afiliate Consiliului Europei (a se vedea prima

hotărâre Mammadov,

pct. 6)

.

comentarii privind diferite chestiuni politice. În special, în noiembrie 2012,

după promulgarea de către Adunarea Națională a unei noi legi prin care se

introduceau sancțiuni severe pentru adunări publice neautorizate, domnul

Mammadov a scris pe blogul său un comentariu despre care a susținut că era

menit ca o insultă la adresa membrilor Adunării Naționale. Fără a da nume,

acesta a mai afirmat, printre altele, că Adunarea Națională era alcătuită din

„persoane frauduloase” și a comparat întregul corp legislativ cu o grădină

zoologică. Acele afirmații au fost menționate în mass

-

media și au suscitat o

serie de reacții, aparent virulente, din partea unor diverși membri ai Adunării

Naționale. Reacțiile, de asemenea publicate în mass

-media, variau de la

riposte injurioase

ad hominem

la apeluri pentru pedeps

irea sa și amenințări cu

acțiuni în justiție. Potrivit domnului Mammadov, „s

-

a renunțat temporar ... la

planurile privind acțiunile în justiție” ale parlamentarilor după ce apelurile la

represalii împotriva sa au fost condamnate de unul din vicepreședinții

Comisiei Europene, aflat în vizită în această țară la momentul respectiv (ibid.,

pct. 7).

considerare posibilitatea de desemnare a propriului candidat pentru viitoarele

alegeri prezidențiale din noiembrie 2013. Domnul Mammadov însuși a

anunțat că se gândea să candideze în acele alegeri. Potrivit acestuia, potențiala

sa candidatură la alegerile prezidențiale a fost discutată pe larg în Azerbaidjan

la vremea respectivă (ibid.,

pct. 8).

situat la nord-

vest de Baku. Potrivit relatărilor din presă care citează

localnicii, manifestările au fost cauzate de un incident în care a fost implicat

V.A., fiul ministrului M

uncii și Protecției Sociale la vremea respectivă și

nepotul directorului Autorității Executive a Districtului Ismailli („AEDI”) la

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

4

vremea respectivă. S

-

a susținut că, după ce a fost implicat într

-un accident de

mașină, V.A. i

-

ar fi insultat și agresat fizic pe pasagerii din celălalt

autoturism, care erau locuitori ai orașului respectiv. La aflarea veștii despre

incident, sute (poate mii) de localnici au ieșit în stradă și au distrus o serie de

unități comerciale (inclusiv Hotel Chirag) și alte proprietăți d

in Ismailli

considerate a fi deținute de familia lui V.A. (ibid.,

pct. 9).

a obține informații la fața locului. La 25 ianuarie 2013, a prezentat pe blog

ul

său impresiile adunate în călătorie. La 28 ianuarie 2013, domnul Mammadov

a scris pe blog mai multe informații privind evenimentele, citând website

-ul

oficial al Ministerului Culturii și Turismului și al Ministerului Impozitelor și

publicând capturi de ecran ale acestor website-uri.

În special, a remarcat că,

potrivit acestor surse și informațiilor publicate pe contul de Facebook al lui

V.A., Hotel Chirag era într-

adevăr deținut de V.A. Acest lucru contrazicea

direct o dezmințire făcută anterior de directorul IDEA. Informațiile citate

d

e

domnul Mammadov au fost retrase de pe website-

urile menționate anterior

ale Guvernului și pagina de Facebook a lui V.A. la o oră după ce domnul

Mammadov a publicat pe blog articolul său. Totuși, acest articol în sine a fost

citat pe larg în mass-media (ibid., pct. 12

–

13).

la Departamentul Infracțiuni Grave din cadrul Parchetului General și a primit

invitația verbală să se prezinte la departament pentru audiere în calitate de

martor.

În următoarele zile, a fost audiat în repetate rânduri (a se vedea ibid

.,

pct. 16

–

28).

unor infracțiuni prevăzute la a

rt.

233 (organizarea de acțiuni care provoacă

tulburarea ordinii publi

ce sau participarea activă la acestea) și a

rt. 315.2

(rezistență față de sau violență împotriva unor agenți publici, constituind o

amenințare pentru viața sau sănătatea acestora) din Codul penal (ibid.,

pct. 27).

Mammadov a fost arestat

preventiv pentru o perioadă de 2 luni (până la 4 aprilie 2013), printr

-o decizie

a Judecătoriei Nasimi (ibid.,

pct. 32).

sub acuzare a domnului Mammadov pent

ru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de a

rt.

220.1 (tulburarea ordinii publice) și a

rt.

315.2 (rezistență

față de sau violență împotriva unor agenți publici, constituind o amenințare

pentru viața sau sănătatea acestora) din Codul penal, înlocuind astfel

acuzațiile inițiale (ibid.,

pct. 49).

luni de arestare a domnului Mammadov a fost

ulterior prelungită prin deciziile Judecătoriei Nasimi din 14 martie 2013

(prelungire până la 4 iunie 2013), 15 mai 2013 (prelungire până la 4

sept

embrie 2013) și 14 august 2013 (până la 4 noiembrie 2013) (ibid.,

pct. 44,

51 și 53). Apelurile declarate împotriva referatului inițial de arestare

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

5

preventivă din 4 februarie 2013 (a se vedea supra,

pct.

16) și a referatelor de

prelungire au fost respinse (a se vedea, ibidem, pct.

3

4

–

39, 45

–46 și 53).

Cererile domnului Mammadov pentru înlocuirea arestării preventive cu arest

la domiciliu și eliberare pe cauțiune au fost, de asemenea, respinse (ibid.,

pct. 40

–42 și 47–

48).

ului Mammadov, în cadrul căruia au fost judecați 18

inculpați în total, a început în noiembrie 2013. La 4 noiembrie 2013,

Tribunalul pentru Infracțiuni Grave Shaki a desfășurat o ședință de judecată

preliminară [a se vedea

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului (nr. 2)

,

nr. 919/15, pct.

21 și urm., 16 noiembrie 2017] („a doua hotărâre

Mammadov”]. Procesul, în timpul căruia a rămas în detenție, a avut

aproximativ 30 de ședințe de judecată (ibid.,

pct. 26).

ni Grave Shaki a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru acuzațiile formulate și a stabilit o

pedeapsă de 7

ani de închisoare (ibid., pct. 94).

Mammadov, Curtea de Apel Shaki a confirmat cond

amnarea și pedeapsa

acestuia (ibid., pct. 121).

Curtea Supremă. În cadrul primei ședințe, desfășurate la 13 ianuarie 2015,

Curtea Supremă a hotărât, în absența oricăror contestații, să amâne orice altă

examinare a cauzei pe o durată nedeterminată deoarece avea nevoie de mai

mult timp pentru examinarea dosarului cauzei (ibid., pct. 123

–

124).

la data respectivă, Curtea Supremă a casat hotărârea Curții de Apel Shaki din

24 septembrie 2014, constatând că încheierile instanțelor de grad inferior de

respingere a cererilor apărării pentru audierea unor martori suplimentari și

pentru examinarea altor probe nu au fost motiva

te suficient și au încălcat

normele procedurale interne și cerințele de la a

rt.

6 din Convenție. Cauza a

fost trimisă spre rejudecare la curtea de apel (ibid.,

pct. 124

–

125).

după examinarea probelor suplimentare, Curtea de Apel Shaki a pronunțat o

hotărâre de confirmare a vinovăției și pedepsei domnului Mammadov (ibid.,

pct. 127

–

129).

art. 5 § 1 lit. c) în

prima hotărâre Mammadov, dar a concluzionat că aceasta

este nefondată. După audierea mai multor martori, a ajuns în schimb la

concluzia că existau suficiente probe pentru acuzarea și condamnarea

domnului Mammadov pentru infracțiunile de care fusese acuzat. Instanța nu

a făcut nicio referire la încălcări ale altor articole din Convenție în prima

hotărâre Mammadov. S

-

a referit la mesajele „de provocare la nesupunere”

scrise de domnul Mammadov pe Facebook și blog și a constatat următoarele:

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

6

„Circumstanțele cauzei dovedesc fără îndoială că Ilgar Mammadov și Tofig Yagublu

s-

au deplasat în orașul Ismailli, la 24 ianuarie 2013, și au organizat și au participat activ

la revolte în masă care s

-

au soldat cu un atac asupra sediului administrației locale în

jurul or

ei

5 p.m., comis de locuitori ai orașului

[...]

Colegiul instanței constată că Ilgar Mammadov și Tofig Yagublu au venit din Baku și

au reușit să transforme adunările spontane în revolte în masă organizate în decurs de

2

ore: deși în condiții normale, acest lucru ar putea părea neobișnuit, situația era

tensionată, localnicii l

-

au condamnat pe șeful puterii executive N. Alekperov și erau

exaltați; după cum a menționat și Ilgar Mammadov, «situația era explozivă». Ilgar

Mammadov și Tofig Yagublu au profitat de acești factori și, făcând uz de sloganuri anti

-

guvern, au atras atenția mulțimii, au făcut să crească emoțiile și au săvârșit infracțiunile

descrise mai sus.

”

„Colegiul instanței a concluzionat că, în conformitate cu di

spozițiile a

rt. 143

–

146 din

Codul de procedură penală, au fost strânse suficiente probe și au fost administrate în

mod cuprinzător și obiectiv de către instanța de prim grad. A

rt.

220.1 și a

rt. 315.2 din

Codul penal al Republicii Azerbaidjan au fost corect aplicate inculp

aților Yagublu Tofig

Rashid și Mammadov Ilgar Eldar.”

Supremă la 21 iunie 2016. Prin decizia definitivă din 18 noiembrie 2016,

Curtea Supremă a confirmat hotărârea Curții de Apel Shaki

din 29 aprilie

2016 (ibid., pct.

149). Domnul Mammadov a rămas în detenție de la acea dată

până la 13 august 2018 (a se vedea infra,

pct. 32).

infra, pct. 74-

80) a rămas definitivă la 5

martie 2018, domnul Mammadov a

declarat din nou apel la Curtea Supremă a Azerbaidjanului pentru

redeschiderea procesului său. La 29 iunie 2018, plenul Curții Supreme a

admis apelul, a redeschis procesul său și a trimis dosarul cauzei la Curtea de

Apel Shaki.

pentru Infracțiuni Grave Shaki, care l

-

a condamnat inițial pe domnul

Mammadov la 17 martie 2014. Atât domnul Mammadov, cât și reprezentantul

Ministerului Public au fost audiați în

cursul apelului. Nu s-au prezentat

informații noi.

cu jurisprudența consacrată a CEDO, instanțele naționale sunt mai în măsură

să administreze probele. Verificând declarațiile date de polițiști, a considerat

că «în mod cert nu există temei legal pentru a pune la îndoială credibilitatea

mărturiilor». În continuare, a verificat celelalte declarații inițiale ale

martorilor și probele. A constatat, în decizia sa din 29 aprilie 2016, că „au fost

strânse suficiente probe și au fost administrate în mod cuprinzător și obiectiv

de către instanța de prim grad”. Concluzia a fost următoarea:

„Astfel, în urma examinării apelurilor, instanța constată că hotărârea Tribunalului

pentru Infracțiuni Gr

ave Shaki din 17 martie 2014, prin care inculpatul Ilgar

Mammadov a fost declarat vinovat în tem

eiul art.

220.1 și a

rt.

315.2 din Codul pena

l și

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

7

a fost condamnat la 6 ani de închisoare, în temeiul art.

220.1 din Codul penal, și 4

ani

de închisoare, în temeiul art.

315.2 din Codul penal și, în general, la 7

ani prin contopire

parțială a acestor durate în temeiul a

rt.

66.3 din Codul penal, a fost legală și motiv

ată.”

„Instanța constată, de asemenea, că, în cursul pedepsei condiționate, condamnatul nu

este scutit de răspundere penală; în cazul în care nu se execută, pedeapsa aplicată prin

hotărâre se ispășește în forma specială definită pri

n lege.

Instanța, având în vedere personalitatea condamnatului Ilgar Mammadov, existența

unui minor în grija sa, lipsa antecedentelor penale, faptul că a executat cea mai mare

parte a pedepsei și nu a comis nicio faptă ilegală în perioada detenție și lipsa vreunei

plângeri sau pretenții îndreptate direct împotriva sa în legătură cu infracțiunea săvârșită,

consideră că reabilitarea sa este posibilă fără executarea restului de pedeapsă și fără

izolarea sa față de public. În consecință, instanța consideră că aplicarea a

rt. 70 din Codul

penal a

l Republicii Azerbaidjan și executarea condiționată a restului de pedeapsă

neexecutat, împreună cu stabilirea unei perioade de probațiune, este în concordanță cu

legea și este adecvată din perspectiva atingerii scopului pedepsei.”

s că restul de pedeapsă de 1 an 5 luni și 21 zile

rămas neexecutat ar trebui scăzut din pedeapsa definitivă. Aplicarea a

rt. 70

din Codul penal al Republicii Azerbaidjan i-

a acordat o perioadă de

probațiune de 2

ani, care va expira la 13 august 2020. Domnul Mammadov a

fost pus în libertate la data hotărârii curții de apel –

13 august 2018. Curtea

de apel a menționat următoarele:

„Supravegherea comportamentului persoanei condamnate se atribuie Serviciului de

executare a pedepselor și de probațiune de la locul său de domiciliu. În c

onformitate cu

art.

70.5 din Codul penal, pe durata perioadei de probațiune, Ilgar Mammadov nu

își va

schimba domiciliul permanent fără informarea autorității de supraveghere, se va

prezenta atunci când va fi chemat de organismul res

pectiv, nu va părăsi țara și va

demonstra îndreptarea sa prin comportamentul său.”

B. Prima hotărâre Mammado

v

definitivă la 13 octombrie 2014, Curtea a constatat încălcarea a

rt. 5 § 1 lit. c),

art. 5 § 4, art. 6 §

2, precum și a a

rt. 18 coroborat cu art.

5, în legătură cu

acuzațiile în materie penală îndreptate împotriva domnului Mammadov în

februarie 2013 pentru denunțarea, pe blogul său, a versiunii autorităților

privind revoltele din 23 ianuarie 2013 din Ismailli

, precum și cu ulterioara sa

arestare preventivă (a se vedea supra,

pct. 9

–

18). Curtea i-a acordat domnului

Mammadov 20 000

EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral și

2

000 EUR pentru cheltuielile de judecată.

tea a constatat că privarea de libertate a domnului Mammadov a

avut loc în absența oricăror bănuieli întemeiate că a săvârșit o infracțiune și,

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

8

prin urmare, a constituit o încălcare a a

rt. 5

lit. c)

(a se vedea prima

hotărâre Mammadov,

pct. 99

–

101)

1

:

„99. Pentru motivele de mai sus, Curtea consideră că în cursul urmăririi penale nu s

-

au menționat ori prezentat fapte sau informații concrete care să dea naștere unei bănuieli

întemeiate care să justifice arestarea reclamantului, și nu s

-

a demonstrat că declarațiile

lui R.N. și I.M. , care abia ulterio

r i

-

au fost prezentate Curții, ar constitui astfel de

fapte

sau informații. În plus, nu s

-

a demonstrat că, după arestarea reclamantului și pe întreaga

perioadă a privării sale de libertate care fac obiectul prezentei cauze, autoritățile ar fi

obținut vreo nouă informație sau probă de această nat

ură.

n detenție

a reclamantului în timpul procesului și ședințele de judecată în sine încă nu au făcut

obiectul unei plângeri adresate Curții). Însă acest fapt nu afectează constatările Curții în

legătură cu prezenta plângere, prin care a fost învestită să examineze dacă privarea de

libertate a reclamantului în faza premergătoare procesului a fost justificată pe baza

informațiilor sau faptelor disponibile la momentul respectiv. În această privință, având

în vedere analiza de mai sus, Curtea constată că probatoriul prezentat în fața sa nu a

îndeplinit norma minimă stabilită la a

rt. 5 § 1 lit. c) din

Convenție pentru temeinicia

unei bănuieli necesare pentru reținerea unei persoane și menținerea sa în stare de arest.

În consecință, nu s

-

a demonstrat în mod satisfăcător că, în perioada supusă aprecierii

Curții în prezenta cauză, reclamantul a fost privat de libertate sub o «bănuială

întemeiată» că ar fi săvârșit o infracțiune.

rt. 5 § 1 lit.

c) din Convenție.

”

cât și în apel, s

-au

limitat în toate deciziile lor la o aprobare automată a

cererilor procurorilor, fără să efectueze o verificare concretă a legalității

privării de libertate, ceea ce a dus la o încălcare a

a

rt. 5 § 4.

ui Mammadov

nu s-

au bazat pe o bănuială întemeiată, Curtea a mai constatat că obiectivul

real al măsurilor contestate a fost de a

-

l reduce la tăcere sau a

-l pedepsi pe

domnul Mammadov, după ce a criticat Guvernul și a încercat să comunice

ceea ce el consid

era a fi informații adevărate pe care Guvernul a încercat să

le ascundă (ibid.,

pct. 141

–

143, citate la pct. 187 infra).

a

rt. 18 coroborat cu art. 5

(ibid., pct. 144).

o încălcare a dreptului domnului

Mammadov la prezumția de nevinovăție în sensul a

rt. 6 § 2, având în veder

e

declarațiile făcute presei de procurorul general și de ministrul de Interne, care

îndemnau publicul să creadă că domnul Mammadov este vinovat (ibid.

,

pct. 127

–

128).

rodusă de domnul Mammadov

la 19 decembrie 2014.

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

9

C. Supravegherea de către Comitetul de Miniștri a executării primei

hotărâri Mammadov

Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei

Mammadov, aceasta a fost transmisă Comitetului de Miniștri în vederea

supravegherii de către acesta a executării ei în conformitate cu a

rt. 46 § 2 (a

se vedea supra, pct. 3).

procesul de executare (a se vedea pct. 102), mai precis a transmis un Plan de

acțiune Comitetului [a se vedea DH

-DD(2014)1450].

stadiul procesului penal la nivel național, în special că, în urma examinării

situației în fapt în prima hotărâre Mammadov, domnul Mammadov fusese

condamnat de Tribunalul pentru Infracțiuni Grave Shaki prin hotărârea din

17 martie 2014, care a fost confirmată prin hotărârea Curții de Apel Shaki

din

24 septembrie 2014. Recursul în casație declarat împotriva hotărârii

pronunțate în apel era pendinte (a se vede

a

pct. 19

–

22).

09

a plenului Curții Supreme „privind aplicarea legislației de către instanțe în

cursul examinării cererilor de aplicare a măsurii preventive a arestării

preventive față de o persoană acuzată”.

Curții”, Guvernul a precizat că prima hotărâre Mammadov fusese înaintată

Curții Supreme „pentru a fi luată în considerare în cadrul examinării

recursului în casație al reclamantului”.

organizeze, împreună cu Curtea Supremă, o serie de

sesiuni de formare pentru

judecătorii de la instanțele de prim grad și de apel pe tema punerii în aplica

re

a deciziei plenului din 3 noiembrie 2009. În ultimul rând, potrivit Planului de

acțiune, s

e avea în vedere, de asemenea,

organizarea formării procuro

rilor cu

privire la principiul prezumției de nevinovăție și obligația de a supune

dosarele întocmite de procurori verificării de către instanțe pentru a stabili

existența unei „bănuieli întemeiate”. S

-

a menționat că acest calendar detaliat

al măsurilor sus

-

menționate va fi transmis Comitetului în timp util, în urma

demersurilor necesare

.

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

10

a Comitetului de Miniștri din decembrie 2014 și reuniunea privind

drepturile omului din decembrie 2016

a) Prezentare generală

supra, pct. 40

–44), Comitetul de Miniștri a examinat cauza în cadrul primei

sale reuniuni trimestriale privind drepturile omului care a avut loc după ce

h

otărârea a rămas definitivă [cea de

-a 1214-a reuniune privind drepturile

omului (2

–

4 decembrie 2014); a se vedea de asemenea infra, pct.

100].

Secretariatul Comitetului a precizat următoarele în avizul său:

„Încălcarea a

rt. 1

8

coroborat cu art.

5 pune la

îndoială fondul procedurii penale

îndreptate împotriva reclamantului.

[...]

Prin urmare, ar fi util dacă autoritățile ar informa Comitetul despre măsurile pe care

autoritățile și organismele implicate (în special, Parchetul și Curtea Supremă)

intenționează să le ia pentru a ține astfel seama de constatările Curții și pentru a înlătura,

pe cât posibil, consecințele acestei încălcări pentru reclamant în contextul unui proces

penal care pare să fie pendinte în fața Curții Supreme. Având în vedere gravitatea

co

nstatărilor Curții în această cauză, punerea în libertate a reclamantului ar constitui

prima măsură importantă de avut în vedere cu prioritate și fără întârziere, în

conformitate cu procedurile naționale.”

În cadrul acestei reuniuni, Comitetul de Miniștri a încadrat această cauză

în „procedura de supraveghere sporită” pe baza faptului că era nevoie de

„măsuri individuale urgente” și denota o „problemă complexă” (a se vedea

infra, pct.

101). În urma examinării hotărârii, a planului de acțiune prezentat

și a avizului secretariatului său, Comitetul a adoptat următoarea decizie:

„Delegații

îndeamnă autoritățile să asigure punerea în libertate a reclamantului fără întârziere;

în vedere relatările îngrijorătoare privind starea de sănătate a reclamantului,

îndeamnă autoritățile să ia de urgență toate măsurile necesare și să prezinte rapid

informații în acest sens;

econizate pentru a da

efect hotărârii Curții și pentru a înlătura rapid, pe cât posibil, restul de consecințe asupra

reclamantului ale încălcărilor grave stabilite;

Curte

a Europeană, este încă pendinte în fața Curții Sup

reme;

restrânge libertatea de exprimare și și

-a exprimat îngrijorarea în special cu privire la

constatarea unei încălcări

a art. 18 coroborat cu ar

t.

5 din Convenție

;

informații concrete și cuprinzătoare cu privire la măsurile luate și/sau preconizate pentru

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

11

a evita punerea în mișcare a unei acțiuni penale fără temei legitim și pentru a garanta un

control judecătoresc efectiv asupra unor astfel de încercări ale parchetului;

prezumției de nevinovăție de către Parchetul general și de către membri ai Guvernului,

deși există mai multe hotărâri ale Curții, care, din 2010, stabilesc cu precizie cerințele

Convenției în acest sens, și insistă asupra necesității unui demers rapid și decisiv pentru

a preveni încălcări

similare în viitor

;

[...]

”

măsurilor individuale că domnul Mammadov a declarat recurs în casație

împotriva deciziei Curții de Apel Shaki din 24 septembrie 2014 (a se vedea

supra, pct. 21

–22) la Curtea Supremă. La 13 ianuarie 2015, Curtea Supremă

a amânat recursul

sine die

, iar la reuniunea privind drepturile omului din 12

martie 2015, Comitetul a adoptat o rezoluție interimară prin care solicita

punerea în libertate a domnului Mamm

adov „fără întârziere” [a se vedea

CM/ResDH(2015)43]. În cele din urmă, Curtea Supremă a pronunțat

hotărârea la 13 octombrie 2015 de casare a hotărârii Curții de Apel Shaki (a

se vedea supra, pct.

23). Examinând acea hotărâre, Comitetul a concluzionat

că Curtea Supremă nu a luat în considerare constatările din prima hotărâre

Mammadov. La examinarea cauzei la cea de-a 1243-a reuniune privind

drepturile omului (în perioada 8

–

9 decembrie 2015), Comitetul

:

„3. insistă din nou asupra necesității ca autoritățile să asigure, fără întârzie

re, punerea

în libertate a reclamantului [.

..]

[...]

ce nu pare să ia în considerare constatările Curții Europene în cauza reclamantului și, în

sp

ecial, cele [constatările] referitoare la încălcarea a

rt. 18 coroborat cu art

. 5;

[...]

”

la condamnarea și apelul domnului Mammadov (a se vedea supra,

pct. 19-

27). Ia act de faptul

c

ă, în urma deciziei Curții Supreme, Curtea de Apel Shaki

la 29 aprilie 2016 a reexaminat cauza domnului Mammadov și a confirmat

condamnarea sa (a se vedea supra, pct. 24). La 21 iunie 2016, acesta a atacat

din nou decizia Curții de Apel Shaki la Curtea Supremă (a se vedea supra,

pct. 27).

fiecăreia dintre reuniunile sale trimestriale privind drepturile omului (a se

vedea infra, pct.

100). Începând din iunie 2016, a decis să examineze situați

a

domnului Mammadov în cadrul reuniunilor sale ordinare lunare, în același

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

12

timp continuând să o examineze în cadrul fiecărei reuniuni privind drepturile

omului a Comitetului.

2

b) Informații transmise Comitetului de Miniștri

nă în decembrie 2016, Comitetul de Miniștri a

primit 19 comunicări de informații din partea domnului Mammadov despre

măsurile individuale luate în speță, prezentate în temeiul a

rt. 9

din

Regulamentul său (a se vedea infra,

pct.

89 și 93), cu o frecvență de

aproximativ o comunicare la fiecare 2 săptămâni. Acesta s

-a plâns de

menținerea sa în detenție și a afirmat că hotărârea nu a fost executată întrucât

nu a fost pus în libertate; instanțele naționale nu au luat în considerare

constatările Curții în cadrul

procesului redeschis; în plus, timpul alocat de

instanțele naționale examinării cauzei sale era prea îndelungat. Domnul

Mammadov a susținut, de asemenea, că a fost agresat și maltratat în cursul

detenției și că membri ai familiei sale au fost amenințați.

5

vedea supra, pct.

40), în această perioadă Guvernul a transmis trei serii de

observații Comitetului de Miniștri în temeiul a

rt. 8

din Regulament (a se

vedea infra, pct.

92) și ca răspuns la observațiile domnului Mammadov. La

15 decembrie 2014 [a se vedea DH-

DD(2014)1521] și 5 august 2015 [a se

vedea DH-

DD(2015)780], a transmis informații indicând că starea de sănătate

a domnului Mammadov era satisfăcătoare. La 7 martie 2016, [a se ve

dea DH-

DD(2016)261] a informat că legislația națională impune obligativitatea

prezenței sale la ședințele de judecată corespunzătoare cauzei sale și, ca atare,

a fost transferat la Curtea de Apel Shaki.

93), organizația

neguvernamentală

Freedom Now

a transmis o comunicare Comitetului de

Miniștri la 26 noiembrie 2014 [a se vedea DH

-

DD(2015)844]. Se preciza că

Azerbaidjanul nu a executat hotărârea Curții întrucât nu l

-a pus în libertate pe

domnul Ma

mmadov și nu a pus capăt procedurii judiciare naționale îndreptate

împotriva sa și întrucât nu a furnizat niciun plan fezabil pentru a reduce

numărul urmăririlor penale cu substrat politic. Comitetul era îndemnat să

inițieze procedura prevăzută la

a

rt. 46 §

4 din Convenție.

Helsinki Foundation for Human

Rights

și

Public Association for Assistance to a Free Economy

, au prezentat

în comun o comunicare de informații la 6 martie 2015 [a se vedea DH

-

DD(2015)264]. Acestea au criticat conținutul Planului de acțiune al

autorităților din 2014 (a se vedea supra,

pct.

40) și, făcând trimitere la alte

cauze îndreptate împotriv

a Republicii Azerbaidjan care erau pendinte în fața

a reuniune privind drepturile omului a Comitetului de Miniștri (6–

8 decembrie 2016) (a se

vedea CM/Notes/1273/Item H46-3).

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

13

Curții, au evidențiat un tipar de aplicare sporită a legislației penale pentru

persecutarea persoanelor care își exercită libertatea de exprimare.

c) Deciziile și rezoluțiile interimare adoptate de Comitetul de Miniștri în această

perioad

ă

2016 inclusiv, Comitetul de Miniștri a adoptat trei rezoluții interimare și șase

decizii (una la fiecare reuniune privind drepturile omului în care a fost

examinată cauza fără să se adopte o rezoluție interimară).

Comitetul de Miniștri solicita punerea în libertate imediată a domnului

Mammadov și comunicarea de informații privind măsurile generale avute în

vedere pentru executarea hotărârii. Limbajul folosit de Comitet reflectă

îngrijorarea sa crescândă față de faptul că domnul Mammadov a rămas în

detenție, deși s

-

au făcut apeluri repetate pentru punerea sa în libertate.

tetul de Miniștri a transmis îngrijorările sale în primul rând

autorităților din Azerbaidjan în general, apoi autorităților de la cel mai înalt

nivel din Azerbaidjan. Începând cu cea de-a 1236-a reuniune pentru drepturile

omului (24 septembrie 2015), a înd

emnat Consiliul Europei în ansamblu și

statele membre la nivel individual să folosească toate mijloacele disponibile

pentru a asigura respectarea de către Azerbaidjan a obligațiilor care îi revin

în temeiul hotărârii.

că va folosi toate mijloacele aflate

la dispoziția organizației, inclusiv în temeiul a

rt. 46 §

4 din Convenție (a se

vedea infra, pct. 58).

de Miniștri a fost cea de

-a 1259-a reuniune privind drepturile omului (7

–

9

iunie 2016) [a se vedea CM/Res/DH(2016)144].

S-

au declarat următoarele:

„Comitetul de Miniștri, în temeiul a

rt. 46

§

2 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitet

ul

supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor

Omului («Curtea»);

Regretând profund faptul că, în pofida constatărilor Curții privind anumite deficiențe

fundamentale ale proceselor penale îndreptate împotriva sa și în pofida solicitărilor

repetate ale Comisiei, reclamantul nu a fost încă pus în lib

ertate;

Reamintind că este inacceptabil ca, într

-

un stat de drept, o persoană să fie în continuare

privată de libertate în temeiul procedurilor declanșate, cu încălcarea Con

venției, pentru

a-l pedepsi pentru modul în care a criticat Gu

vernul;

Reamintind că obligația de a se conforma hotărârilor Curții este necondiționată;

INSISTĂ ca cele mai înalte autorități competente din statul pârât să ia toate măsurile

necesare pentru a as

igura, fără întârziere, punerea în libertate a lui Ilgar M

ammadov;

DECLARĂ hotărârea Comitetului de a asigura, prin toate mijloacele aflate la

dispoziția Organizației, respectarea de către Azerbaidjan a obligațiilor care îi revin în

temeiul acestei hotărâr

i;

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

14

DECIDE, în consecință, să examineze situația reclamantului la fiecare reuniune

ordinară și privind drepturile omului a Comitetului până la punerea în libertate a

acestuia.”

-a 1273-a reuniune

privind drepturile omului (6

–

8 decembrie 2016) prevede:

„Delegații

definitive a Curții Europene și în pofida apelurilor repetate ale Comitetului de Miniștri

și ale Secretarului General către statul

pârât de a

-l pune în libertate pe reclamant, acesta

rămâne în detenție;

Miniștri, în special apelurile repetate ale Comitetului pentru punerea în liber

tate

imediată a reclamantului;

la 18 noiembrie 2016 la Curtea Supremă fără să se tragă concluziile care se impun din

încălcările constatate de Curtea Europeană, în special, încălcarea a

rt. 18 coroborat cu

art.

5 din Convenție;

-

un stat de drept, o persoană să fie în

continuare privată de libertate pe baza unor procese desfășurate cu încălcarea

Convenției ca pedeapsă pentru că a criticat guvernul și că, în consecință, detenția

arbitrară continuă a lui Ilgar Mammadov constituie o încălcare flagrantă a obligațiilor

prevăzute la a

rt. 46

§

1 din Convenție

;

nsiderare în

mod activ folosirea tuturor mijloacelor aflate la dispoziția organizației, inclusiv în

temeiul art. 4

6 §

4 din Convenția europeană a drepturilor o

mului;

informații din partea autorităților în ceea ce privește măsurile generale luate sau

preconizate pentru a preveni încălcări ale preeminenței dreptului prin abuzul de putere

de tipul celui constatat în hotărârea Curții; în acest sens, îndeamnă Azerbaidjanul să se

angajeze într-

un dialog semnificativ cu Comitetul de Miniștri.”

rt.

52 din Convenție,

Secretarul General al Consiliului Europei a desemnat un reprezentant pentru

efectuarea unei vizite la Baku. La 11 ianuarie 2017, reprezentantul a participat

la întâlniri la Curtea Supremă, la Parchet, Ministerul Justiției și Administrația

Prezidențială a Azerbaidjanului atunci când s

-au discutat aspecte referitoare

la executarea hotărârii Curții.

decret. Conform analizei Secretariatului la cea de-a 1280-a reuniune privind

drepturile omului (7

–

10 martie 2017) [CM/Notes/1280/H46-2], în decret se

prevedea adoptarea unei serii de

măsuri. Printre altele, se prevedeau măsuri

pentru:

„[...] prevenirea arestărilor arbitrare; liberalizarea politicii în materie penală; obligația

de a «respecta cu strictețe principiile dreptului penal și motivele generale pentru

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

15

stabilirea pedepselo

r»; e

liminarea «atitudinilor neprocedurale în cursul urmăririi penale

și al executării pedepselor»; sau aplicarea unor măsuri mai stricte pentru combaterea, în

special, a abuzului de putere. Decretul prevedea, de asemenea, elaborarea în termen de

2 luni, a unor

proiecte de lege, mai ales în ceea ce privește: dezincriminarea anumitor

infracțiuni, în special în sectorul economic; folosirea într

-

o mai mare măsură a

alternativelor la pedeapsa închisorii și o aplicare mai largă a înlocuirii restului de

pedeapsă neefectuat cu o pedeapsă mai mică, liberare condiționată și suspendarea

pedepsei». De asemenea, s-

a recomandat instanțelor naționale, atunci când decid cu

privire la măsura restrictivă, să examineze existența unor bănuieli întemeiate față de

persoane care ar fi

săvârșit o infracțiune și a unor motive pentru arestare, precum și

argumentele în favoarea unor măsuri alternative. În plus, s

-

a recomandat Curții Supreme

să asigure analiza constantă a jurisprudenței referitoare la arestare și aplicare

a pedepsei

închiso

r

ii, precum și elaborarea unei jurisprudențe echitabile în materie.”

-a 1280-a reuniune,

următoarea decizie:

„1. reamintind deciziile anterioare și rezoluțiile interimare prin care solicita punerea

în libertate

imediată a lui Ilgar Mammadov și în special decizia din decembrie 2016,

prin care își declara atitudinea fermă pentru a asigura punerea în aplicare a hotărârii

luând în considerare în mod activ folosirea tuturor mijloacelor aflate la dispoziția

organizaț

ie

i;

și îngrijorarea profundă că acesta se află încă în detenț

ie;

a examina toate posibilitățile în timpul misiunii reprezentantului Secretarului General

p

entru punerea în aplicare a hotărârii

Ilgar Mammadov

, precum și de recentul decret

prezidențial în care se preconizează măsuri promițătoare pentru executarea acestei

hotărâri

;

concrete adoptate

pe baza acestui decret și, în special, cele care permit punerea în libertate, fără întârziere,

a lui Ilgar Mammadov;

că i s

-

a acordat o reparație echitabilă lui Ilgar Mammadov în decembrie 2015 [...]; le

invită să confirme aceste informații în scr

is;

[...]

”

–

7 iunie

2017), Comitetul de Miniștri a adoptat o decizie prin care a reamintit termeni

i

deciziei adoptate în cadrul reuniunii sale precedente, a solicitat punerea în

libertate „necondiționată” a domnului Mammadov și a îndemnat la realizarea

de progrese urgente în legătură cu decretul

.

-a 1293-a reuniune

(ordinară) (13 septembrie 2017). În cadrul reuniunii, Secretarul General al

Consiliului Europei a îndemnat Comitetul de Miniștri ca, în cazul în care

situația domnului Mammadov rămâne neschimbată, să declanșeze procedura

prevăzută la a

rt. 46 §

4 din Convenție.

-a 1294-a reuniune

privind drepturile omului (19

–21 septembrie 2017). A luat act de informațiile

prezentate de autoritățile azere la 6 septembrie 2017 [a se vedea DH

-

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

16

DD(2017)951], din

care reiese că propunerile legislative de modificare a

Codului penal pentru punerea în aplicare a decretului au fost prezentate

parlamentului; că autoritățile au considerat că nu exista o urgență deosebită

pentru adoptarea acestor reforme, dar că aceste modificări ar putea fi adoptate

în sesiunea de toamnă. Ca răspuns la întrebările delegaților dacă modifică

rile

respective ar putea fi în favoarea domnului Mammadov, Guvernul și

-a

exprimat poziția conform căreia constatarea unei încălcări în prima hotărâre

Ma

mmadov a Curții se referea la faza preliminară a procesului și că o a doua

cerere era pendinte în cadrul procesului penal. Acesta a informat Comitetul

că modificările ar contribui la evitarea unor astfel de încălcări.

adoptat o decizie la această reuniune, asemănătoare deciziilor adoptate în

martie și în iunie 2017 (a se vedea supra,

pct. 60

–

62).

progrese noi, Co

mitetul de Miniștri a adoptat o a patra rezoluție interimară,

punând în întârziere în mod oficial Republica Azerbaidjan pentru

neîndeplinirea obligațiilor sale [a se vedea CM/ResDH(2017)379]

.

a de

-a 1302-a reuniune privind drepturile omului

(5

–7 decembrie 2017), a adoptat a cincea rezoluție interimară

[CM/ResDH(2017)429], care a declanșat procedura prevăzută la a

rt. 46 § 4:

„Reamintin

d

a. că în hotărârea sus

-

menționată, Curtea a constatat nu doar o încălcare a a

rt. 5 § 1

din Conve

nție, deoarece nu au fost prezentate fapte sau informații care să determine o

bănuială care să justifice acuzațiile îndreptate împotriva reclamantului sau reținerea sa

și arestarea sa preventivă, ci și o încăl

care a a

rt. 18 coroborat cu art. 5, de

oarece scopul

real al acestor măsuri era de a

-

l reduce la tăcere sau a

-l pedepsi pentru criticarea

Guvernului

;

b. obligația statului pârât, în temeiul a

rt. 4

6

§

1 din Convenție, să se conformeze

hotărârilor definitive pronunțate în cauzele în care este parte și că această obligație

cuprinde, pe lângă plata oricărei sume acordate de Curte cu titlu de reparație e

chitabilă,

adoptarea de către autoritățile statului pârât, după caz, de măsuri individuale pentru a

stopa încălcările constatate și a înlătura consecințele acestora pentru a obține pe cât

posibil

restitutio in integrum

;

c. apelul Comitetului, în cadrul primei examinări, la 4 decembrie 2014, a măsurilor

individuale necesare în contextul hotărârii sus

-

menționate, la asigurarea punerii în

libertate a

reclamantului fără întârziere;

d. numeroasele decizii ulterioare și rezoluții interimare ale Comitetului, care

subliniază deficiențele fundamentale ale procedurilor penale, identificate de concluziile

Curții în temeiu

l a

rt. 18 coroborat cu art. 5 din C

onve

nție și solicită punerea în liber

tate

imediată și necondiționată a reclamantului;

e. că procesul penal îndreptat împotriva reclamantului s

-a încheiat la 18 noiembrie

2016 în fața Curții Supreme fără să se identifice consecințele încălcărilor constatate de

Curtea Europeană, în special, cea referitoare la a

rt. 18 coroborat cu art.

5 din Convenție;

f. că, la peste 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii Curții, reclama

ntul se află în

continuare în detenție pe baza unor proceduri penale viciate;

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

17

Consideră că, în aceste împrejurări, prin faptul că nu a asigurat punerea în libertate

necondiționată a reclamantului, Republica Azerbaidjan refuză să se conformeze

hotărârii definitive a Curții;

Decide să sesizeze Curtea, în conformitate cu a

rt. 46 §

4 din Convenți

e, cu privire la

chestiunea dacă Republica Azerbaidjan nu și

-

a îndeplinit obligația prevăzută la a

rt. 46

§

1; [...]

”

infra, pct. 94), opiniile Republicii Azerbaidjan au fost incluse într

-

o anexă la

rezoluție (a se vedea Anexa la prezenta hotărâre). În acestea, Guvernul

prezintă măsurile adoptate pentru executarea hotărârii. În ceea ce privește

măsurile individuale, a confirmat plata reparației echitabile acordate de Curte.

De asemenea,

a afirmat că, la 29 aprilie 2016, Curtea de Apel Shaki a finalizat

examinarea recursului domnului Mammadov și, astfel, a abordat atent

concluziile Curții din prima hotărâre Mammadov și a remediat deficiențele

constatate în cadrul procesului care a avut ca rezultat condamnarea domnului

Mammadov.

prezentat Comitetului de Miniștri în cursul procesului de supraveghere în

2017 (a se vedea supra, pct. 60). De asemenea, a confirmat adoptarea, la 20

octombrie 2017, de către Milli Medjlis a Legii pentru modificarea Codului

penal, prin care se dezincriminează anumite fapte și se creează posibilitatea

ca persoanele condamnate pentru infracțiuni grave să solicite liberarea

condiționată după executarea a două treimi din pedeapsă.

conforma hotărârii Curții.

temeiul art. 46 § 4

de Miniștri, informându

-

l cu privire la decizia Curții de Apel Shaki și punerea

în libertate a domnului Mammadov, la 13 august 2018 (a se vedea supra,

pct. 28

–32). Comitetul de Miniștri a răspuns Guvernului Azerbaidjanu

lui la

28 august 2018, adresându-

i o serie de întrebări cu privire la noile elemente

faptice și procedurale referitoare la cazul domnului Mammadov. Guvernul a

răspuns prezentând un memorandum, la care domnul Mammadov a făcut

observații separate [a se vedea

documentele DH-

DD(2018)816 și DH

-

DD(2018)891]

.

Mammadov prin prisma acestor schimburi scrise de informații la cea de

-a

1324-a reuniune (privind drepturile omului) din 18-20 septembrie

2018 și,

ulterior, prima hotărâre Mammadov la cea

de

-a 1325-

a reuniune ordinară din

26 septembrie 2018. Nu a adoptat nicio decizie relevantă pentru cauze cu

ocazia acestor reuniun

i.

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

18

2019 Curtea Supremă s

-

a pronunțat prin decizie în recursul în casație declarat

de domnul Mammadov împotriva deciziei Curții de Apel. Curtea Supremă a

admis în parte recursul și a modificat hotărârea Curții de Apel Shaki din 13

august 2018. A redus cumulul pedepselor aplicate domnului Mammadov la

5 ani 6

luni și 9

zile de închisoare. Având în vedere timpul deja petrecut de

domnul Mammadov în închisoare, Curtea Supremă a considerat că pedeapsa

a fost executată integral. De asemenea, Curtea Supremă a anulat pe

deaps

a

condiționată de 2

ani aplicată de Curtea de Apel Shaki, eliminând astfel

restrângerile asociate acesteia aplicabile domnului Mammadov (a se vedea

supra, pct.

3

1

–32), inclusiv obligația impusă acestuia de a se prezenta la

Serviciul de executare a ped

epselor și de probațiune, precum și restrângerile

aplicate drepturilor de ședere și de călătorie.

D. A doua hotărâre Mammado

v

oua

cerere, în care invoca încălcări ale Convenției care au

rezultat din

desfășurarea procesului și condamnarea sa în urma arestării preventive

examinate de Curte în prima hotărâre Mammadov (a se vedea supra,

pct. 19

–

27).

încălcare a a

rt. 6

în legătură cu procesul și condamnarea acestuia;

evenimente examinate și de Comitetul de Miniștri în procedura de executare

corespunzătoare primei hotărâri Mammadov (a se vedea supra,

pct. 45

–

48).

ce Comitetul

de Miniștri a pus în întârziere Republica Azerbaidjan cu privire la prima

hotărâre Mammadov (a se vedea supra,

pct. 66), Curtea a analizat în detaliu

mai întâi domeniul de aplicare a examinării sale, precizând:

„202. Domeniul [primei] hotărâr

ii

Ilgar Mammadov

s-a limitat, printre altele, la

aspecte legate de compatibilitatea cu art. 5 § 1 lit.

c) și a

rt. 5 §

4, precum și a

rt. 18 din

Convenție, a măsurii arestării preventive aplicate reclamantului în faza preliminară a

procesului. Cu toate aces

tea, în prezenta cauză, Curtea este învestită să examineze un

set diferit de probleme juridice

– și anume, dacă procesul penal îndreptat împotriva

reclamantului, în ansamblu, a fost echitabil, în conformitate cu art.

6 din Convenție

.

temeiul art.

6 din Convenție sunt diferite, atât precedenta cauză, cât și prezenta cauză

au ca obiect aceeași acțiune penală îndreptată împotriva reclamantului, care implică

aceleași acuzații ce decurg din aceeași situație de fapt. Astfel cum a reținut Curtea în

[prima] hotărârea

Ilgar Mammadov

, în cursul fazei preliminare a procesului, acuzațiile

îndreptate împotriva reclamantului sufereau

prima facie

de o lipsă de plauzibilitate. În

special, C

urtea a evidențiat faptul că reclamantul a fost acuzat că a s

osit în

Ismailli la o

zi după ce avuseseră loc deja «actele de huliganism» spontane și dezorganizate

și că, în

scurta perioadă de 2 ore a șederii sale totale în oraș, acesta a reușit să preia la

un nivel

semnificativ controlul asupra situației, să transforme revolta dezorganizată aflată în

derulare în niște «acte organizate» de tulburare a ordinii, să își atribuie rolul de lider al

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

19

protestatarilor pe care nu îi cunoștea de dinainte și care se adunaseră deja fără implicarea

lui, și să cauzeze în mod direct toate tulburările care au urmat. După cum s

-a subliniat

deja, această lipsă de plauzibilitate a acuzațiilor, cumulată cu atitudinea autorităților față

de activitățile politice ale reclamantului, îndemnau la examinare deosebit de atentă a

faptelor. Circumstanțele pe care s

-

a bazat această constatare anterioară a Curții rămân

neschimbate în prezenta cauză. Prin urmare, Curtea va analiza în temeiul a

rt.

6 dacă

această neregulă a fost compensată de probele prezentate în proces și de motivarea

formulată de instanțele naționale.”

rt. 6, Curtea a constatat:

„237. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea constată că au fost încălcate

drepturile reclamantului la o hotărâre motivată și la examinarea martorilor.

Condamnarea sa s-

a bazat pe probe viciate sau denaturate, iar obiecțiile sale în acest

sens au fost abordate în mod necorespunzător. Probele în favoarea reclamantului au fost

respinse sistematic, pe baza unei motivăr

i insuficiente sau într-

un mod vădit

nerezonabil. Deși cauza a fost trimisă spre rejudecare de către Curtea Supremă și s

-a

făcut o încercare de a aborda unele dintre cererile și obiecțiile apărării, niciuna dintre

deficiențele sus

-

menționate nu au fost remediate în cele din urmă. Constatările de mai

sus sunt suficiente pentru a concluziona că procesul penal îndreptat împotriva

reclamantului, în ansamblu, nu a respectat garanțiile unui proces

echitabil.”

art. 18 coroborat cu art.

6, Curtea a statuat în a doua hotărâre Mammadov,

citată anterior

:

„260. Curtea amintește că s

-

a statuat deja în [prima] hotărârea

Ilgar Mammadov

, citată

anterior (pct.

142

–43) că restrângerea libertății reclamantului anterior condamnării care

face obiectul central al prezentei cereri a fost aplicată în alte scopuri decât acela de a

-l

deferi autorității judiciare competente sub bănuiala întemeiată că ar fi săvârșit o

infracțiune. Astfel, Curtea a ajuns în această cauză să constate o încălcare a a

rt. 1

8

coroborat cu art.

5 din Convenție [...]

.

rt.

6 din Convenție

cuprinde vreo restrângere explicită sau implicită care poate face obiectul unei

examinări, de către Curte, în temeiul a

rt.

18 din Convenți

e.

părților, precum și concluziile sale în temeiul a

rt. 6 §

1 din Convenție, Curtea consideră

că nu este necesară o decizie separată cu privire la capătul de cerere formulat în temeiul

art.

18 în speță [a se compara

Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin

Câmpeanu împotriva României

(MC), nr.

47848/08,

CEDO 2014, pct. 156 cu trimiterile

de acolo].”

capetele de cerere formulate de domnul Mammadov în temeiul art.

6 și 13

privind durata procedurilor, precum

și capătul de cerere în temeiul a

rt. 17. A

concluzionat că nu era necesară examinarea separată a admisibilității sau

fondului capetelor de cerere formulate în temeiul art.

13 și a

rt. 14,

sau în

temeiul art. 18 coroborat cu art. 6.

41, aceasta i-a acordat 10

000 EUR

pentru orice

prejudiciu moral suferit (ibid., pct. 269).

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

20

II.

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNAȚIONALE RELEVANTE

A. Comisia de Drept Internațional – Articolele privind răspunderea

statelor pentru fapte internaționale ilicite

n

urma lucrărilor ample desfășurate de

-a lungul mai multor decenii cu

privire la principiile juridice ale răspunderii statelor, astfel cum se prevede

într-

o serie de proiecte de articole, în 2001, Comisia de Drept Internațional a

adoptat articolele respective, care au devenit cunoscute sub denumirea

Articolele privind răspunderea statelor pentru fapte internaționale ilicite

(„ARSFIT”). Comisia de drept internațional a prezentat acest text Adunării

Generale a Organizației Națiunilor Unite în cadrul unui raport care conținea

comentarii la articole

.

3

articole în repetate rânduri începând cu 2001. În cadrul celei de-a 71-a sesiuni,

Comisia a Șasea a Adunării Generale a adoptat la 19 decembri

e 2016

Rezoluția 71/133, în care se recunoaște numărul tot mai mare al deciziilor

pronunțate de instanțe și alte organisme internaționale care se referă la

acestea, și a continuat să recunoască importanța și utilitatea acestora.

internațional în care statul poate să fie considerat răspunzător de fapte și

omisiuni ilicite, precum și consecințele juridice care decurg de aici. Cu privire

la aplicabilitatea Articolelor, alin. (4) lit. b) din Comentariul general preved

e

următoarele:

„[...] Articolele nu se referă nici la astfel de consecințe indirecte sau suplimentare care

pot să decurgă din reacțiile organizațiilor internaționale la o conduită ilicită. În

exercitarea funcțiilor lor, poate fi necesar ca organizațiile internaționale să adopte o

poziție cu privire la chestiunea dacă un stat a încălcat o obligație internațională. Dar

chiar și în această situație, consecințele vor fi cele stabilite prin sau în cadrul actului

constitutiv al organiza

ției, iar acestea nu intră în domeniul de aplicare al artic

olelor.”

30, care se referă la încetare și nerepetare, are următorul

cuprins:

„Statul răspunzător de un fapt internațional ilicit are

obligația:

a) să pună capăt acestui act, dacă acesta continuă;

b) să dea asigurările și garanțiile de nerepetare corespunzătoare, dacă circumstanțele

impun acest lucru.”

31 este intitulat „Reparația” și prevede:

3

. Pentru textul Articolelor și Comentariilor, a se vedea Raportul Comisiei de Drept

Internațional privind Lucrările celei de

-a 53-

a sesiuni, Documente Oficiale ale Adunării

Generale, a 5

6-

a sesiune [Suplimentul nr. 10 (A/56/10), cap. IV.E.1 și

cap. IV.E.2, pa

g.

46 și

133

–145]. Textul articolelor este anexat la Rezoluția Adunării Generale 56/83 din 12

decembrie 2001 și corectat (versiunea engleză) prin documentul A/56/49 (Vol. I)/Corr.4.

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

21

„1. Statul răspunzător este obligat la repararea integrală a prejudiciului cauz

at prin

faptul internațional ilicit.

internațional ilicit al unui sta

t.”

dispoziții trebuie să se folosească o serie de principii derivate din dreptul

internațional:

„(9) Alineatul 2 abordează un alt aspect, și anume problema legăturii de cauzalitate

între faptul internațional ilicit și prejudiciu. Este necesară repararea integrală doar a

«[p]prejud

ici

ului cauzat prin faptul internațional ilicit al unui stat». Această teză este

folosită pentru a clarifica faptul că obiectul reparației este, la nivel general, prejudiciul

rezultat din fapta ilicită și imputabil acestuia, nu oricare din consecințele care d

ecurg

dintr

-

un fapt internațional ilicit.

(10) Faptul de a imputa prejudiciul sau pierderea unui fapt ilicit constituie, în

principiu, o chestiune de drept, nu doar un proces istoric sau cauzal [...]. Însă pot fi

relevanți și alți factori: de exemplu, dacă organele statului au cauzat cu intenție

prejudiciul în discuție sau dacă prejudiciul cauzat era sub incidența normei care a fost

încălcată, având în vedere scopul normei respective. Cu alte cuvinte, cerința privind

legătura de cauzalitate nu este neapărat aceeași în raport cu orice încălcare a unei

obligații internaționale

4

. În dreptul internațional, ca și în cel național, problema

caracterului indirect al prejudiciului «nu este un aspect de drept care poate fi

soluționat

în mod satisfăcător prin căutarea unei formulări unice». Ideea că legătura d

e cauzalitate

trebuie să fie suficientă sau că prejudiciul nu trebuie să fie prea îndepărtat este implicită

în cerința generală de la a

rt.

31 că prejudiciul ar trebui să fie consecința faptului ilicit,

dar fără adăugarea vreunei condiții specifice.

(11) Un alt element care afectează întinderea reparației este problema atenuării

daunei. Chiar și din partea victimei absolut nevinovate a unui comportament abuziv se

așteaptă să acționeze în mod rezonabil în fața prejudiciului. Deși deseori denumită

„obligație de atenuare”, aceasta nu este o obligație legală care angajează răspunderea.

Este vorba, mai degrabă, de faptul că partea vătămată își poate pierde dreptul la

despăgubire în măsura în care nu a atenuat prejudiciul [...]”

32 este intitulat „Lipsa de relevanță a dreptului intern”:

„Statul răspunzător nu se poate prevala de dispoziții din dreptul său intern pentru a

justifica nerespectarea obligațiilor care îi revin în temeiul acestei

părți.”

–37 se referă la elementele constitutive ale reparației

(restituire, despăgubire și satisfacție)

:

„Articolul 34. Formele reparației

Repararea integrală a prejudiciului cauzat prin faptul internațional ilicit se face sub

formă de restituire, despăgubire și satisfacție, fie individual, fie în combinație, în

conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

4

. Această frază este omisă în versiunea în limba franceză a coment

ariilor.

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

22

Articolul 35. Restituirea

Un stat răspunzător pentru un fapt internațional ilicit are obligația de restituire,

respectiv de restabilire a situației care exista înainte de săvârșirea faptului ilicit, cu

condiția ca și în măsura în care această restitu

ire:

(a) nu este imposibilă din punct de vedere m

aterial;

(b) nu implică o obligație disproporționată în ceea ce privește beneficiul rezultat din

restituire

în loc de despăgubire”.

Comentari

u

(1) În conformitate cu articolul

34, restituirea este prima dintre formele de reparație

de care dispune un stat prejudiciat de un fapt internațional ilicit. Restituirea implică

restabilirea, pe cât posibil, a situației care exista înainte de săvârșirea faptului

internațional ilicit, în măsura în care orice schimbări care au intervenit în acea situație

poate fi atribuite actului respectiv. În forma sa cea mai simplă, acest lucru implică, de

exemplu, punerea în libertate a

persoanelor deținute în mod ilicit sau înapoierea

bunurilor confiscate în mod ilicit. În alte cazuri, restituirea poate fi un act mai complex.

[...]

Articolul

36. Despăgubirea

rda

despăgubire pentru prejudiciul cauzat astfel, în măsura în care acest prejudiciu nu este

reparat prin restituire.

financiar, inclusiv foloasele nerealizate, în măsura

în care acestea sunt stabilite.

Articolul

37. Satisfacția

atisfacție

pentru prejudiciul cauzat prin acel fapt, în măsura în care acesta nu poate fi r

eparat prin

restituire sa

u despăgubire.

scuze oficiale sau o altă modalitate corespunzătoare.

nu poate lua

o formă umilitoare pentru statul răspunzător.”

B. Supravegherea de către Comitetul de Miniștri a executării

hotărârilor Curți

i

Europei, supraveghează executarea hotărârilor Curții în temeiul a

rt. 46 din

Convenție. În acest scop, a adoptat Regulamentul Comitetului de Miniștri

pentru supravegherea executării hotărârilor și a clauzelor de soluționare

amiabilă care reflectă principiile răspunderii statului în dreptul internațional.

A adoptat, de aseme

n

ea, o serie de „modalități practice” pentru activitatea s

a

curentă

.

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

23

executării hotărârilor la 10 mai 2006, cu ocazia celei de

-a 964-a reuniuni a

delegaților miniștrilor (modificat ulterior, la 18 ianuarie 2017, cu ocazia celei

de-a 1275-

a reuniuni a delegaților miniștrilor).

„Regula 6 – Informarea Comitetului de Miniștri cu privire la

executar

ea

hotărâri

i

conformitate cu art. 46 §

2 din Convenție, Curtea a decis că a fost încălcată Convenția

sau protocoalele acesteia și/sau a acordat părții vătămate o reparație echitabilă în

temeiul art.

41 din Convenție, Comitetul solicită înaltei părți contractante interesate să

îl informeze cu privire la măsurile pe care înalta parte contractantă le

-a luat sau

intenționează să le ia ca urmare a hotărârii, ținând seama de obligația acesteia de a o

respecta în temeiul art

. 46 §

1 din Convenție.

art. 46

§

2 din Convenție, Comitetul de Miniștri examineaz

ă dacă:

a. a fost plătită orice reparație echitabilă acordată de Curte, inclusiv dobânzile

moratorii, după caz; și

b. și, dacă este necesar și ținând seama de marja de apreciere de care beneficiază statul

în cauză în ceea ce privește alegerea mijloacelor necesare pentru a respecta hotărârea,

dacă

:

i. au fost adoptate măsuri individuale

1

pentru a garanta că încălcarea a încetat și că

partea vătămată a fost repusă, pe cât posibil, în aceeași situație în care se a

fla înainte de

încălcarea Convenției;

ii. au fost adoptate măsuri generale

2

care să împiedice noi încălcări similare celei sau

celor constatate sau care să pună capăt unor încălcări con

tinue.

_______________

___

nejustificate, acordarea unui permis de ședere sau

redeschiderea unui proces intern contestat [în

privința acestui ultim aspect, a se vedea și Recomandarea Rec(2000)2 a Comitetului de Miniștri

către statele membre cu privire la reexaminarea și redeschiderea anumitor cauze la nivel intern,

în urma unor hot

ărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, adoptată la 19

ianuarie 2000 la cea de-a 69

4-

a reuniune a Delegaților Miniștrilor].

practici administrative

ori publicarea hotărârii Curții în limba statului pârât și distribuirea

acesteia în rândul autorităților competente.

”

supraveghere

:

„Regula 8 – Accesul la informații

deliberărilor Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, în conformitate cu a

rt. 2

1

din Statutul Consiliului Europei.

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

24

a cazului în care

Comitetul decide altfel pentru a proteja interese legitime publice sau

private:

a. informațiile și documentele aferente puse la dispoziție de o înaltă parte contractantă

Comitetului de Miniștri în conformitate cu a

rt. 46

§

2 din Convenț

ie

;

b. informațiile și documentele aferente puse la dispoziția Comitetului de Miniștri, în

conformitate cu prezentul Regulament, de partea vătămată, de organizații

neguvernamentale sau de instituțiile naționale pentru promovarea și protejarea

drepturilor omului.

[...]

”

neguvernamentale și altor organisme să prezinte informații Comitetului de

Miniștri cu privire la executarea unei hotărâri. Acesta prevede:

„Regula 9 – Comunicări către Comitetul de Miniștri

vătămată referitoare la plata reparației echitabile sau luarea de măsuri individuale.

organizații neguvernamentale, precum și de la instituții naționale pentru promovarea și

protejarea drepturilor omului, în legătură cu executarea hotărârilor în temeiul a

rt. 46 §

2

din Convenție.

derare orice comunicare din

partea unei organizații internaționale interguvernamentale sau a organismelor ori

agențiilor acesteia ale căror obiective și activități includ protejarea și promovarea

drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Declarația universală a drepturilor

omului, referitoare la aspectele legate de executarea hotărârilor pronunțate în temeiul

art. 46

§

2 din Convenție care intră în domeniul lor de compe

tență.

considerare orice

comunicare din partea instituției sau organismului autorizat, fie de drept fie la invitația

specială din partea Curții, să intervină în procedură în fața Curții, cu privire la

executarea în temeiul art. 46 §

2 din Convenție a hotărârii fi

e în toate cazurile (pentru

Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei), fie în toate cele vizate de

autorizația Curții (pentru orice altă instituție sau alt organism).

orice comunicare primită în temeiul

alin. 1 al acestei regul

i.

temeiul alin.

2, 3 sau 4 al acestei reguli. În cazul în care statul răspunde în termen de

5 zile l

ucrătoare, atât în comunicarea cât și răspunsul se aduc la cunoștința Comite

tului

de Miniștri și se fac publice. În cazul în care nu se primește niciun răspuns în acest

termen, comunicarea se transmite Comitetului de Miniștri, dar nu se face publică. Se

pu

blică la 10 zile lucrătoare după notificare, împreună cu orice răspuns primit în acest

termen. Un răspuns primit de la stat după aceste 10 zile lucrătoare se transmite și se

publică separat ulterior primirii.”

temeiul art. 46 §

4 din Convenție:

„Regula 11 – Procedura privind neîndeplinirea obligațiilor

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

25

4 din Convenție, Comitetul de Miniștri

consideră că o Înaltă Parte Contractantă refuză să se conformeze unei hotărâri definitive

pronunțate într

-

o cauză în care este parte, poate, după ce a pus în întârziere Înal

ta Parte

Contractantă, să sesizeze Curtea cu privire la problema respectării de către această parte

a obligației sale, printr

-o

decizie adoptată cu o majoritate de două treimi din voturile

reprezentanților cu drept de a participa la lucrările Co

mitetului.

rcumstanțe

excepționale. Nu poate fi declanșată decât dacă Înalta Parte Contractantă în cauză a fost

pusă în întârziere cu privire la intenția Comitetului de a iniția această procedură.

Punerea în întârziere se decide cel târziu cu 6

luni înaintea declanșării procedurii, cu

excepția cazului în care Comitetul decide altfel, și ia forma unei rezoluții interimare.

Rezoluția se adoptă cu o majoritate de două treimi din voturile reprezentanților cu drept

de a participa la lucrările Comitetul

ui.

motivată și să reflecte în mod concis punctul de vedere al Înaltei Părți Contractante în

cauză

.

cazului în care Comitetul decide o altă formă de reprezentare. Această decizie se ia cu

majoritate de două treimi din numărul reprezentanților care participă la vot și

majoritatea reprezentanților care au dreptul să participe la lucrările Comitetului.”

mare în procesul de

executare și scopul acestora:

„Regula 16 – Rezoluțiile interimare

În cursul activității sale de supraveghere a executării unei hotărâri sau a clauzelor de

soluționare amiabilă, Comitetul de Miniștri poate să adopte rezoluții interimare,

mai

ales pentru a acorda informații despre stadiul progreselor înregistrate în executare sau,

după caz, să își exprime îngrijorarea și/sau să facă sugestii în legătură cu exec

utarea”.

„Regula 17 – Rezoluția finală

După ce a stabilit că Înalta Parte Contractantă în cauză a luat toate măsurile necesare

pentru a se conforma hotărârii sau că au fost executate clauzele de soluționare amiabilă,

Comitetul de Miniștri adoptă o rezoluție de constatare că și

-

a îndeplinit funcțiile în

temeiul art. 46 § 2 sau art.

39 §

4 din Convenție.”

de Comitetul de Miniștri în 2010 (a se vedea

Fișa de informații:

CM/Inf/DH(2010)37)

.

au bazat pe două principii. Primul este „supravegherea

continuă”, în sensul că toate hotărârile definitive rămân sub supravegherea

continuă a Comitetului de Miniștri până când Comitetul închide procedura de

supraveghere prin adoptarea unei rez

oluții finale (a se vedea supra,

pct. 96).

Comitetul de Miniștri prin abordarea sa „dublă”. În conformitate cu această

abordare, toate cauzele pendinte în procesul de supraveghere vor fi examinate

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

26

în cadrul „supravegherii standard”, cu excepția cazului în care, datorită

caracterului său specific, o cauză trebuie să fie luată în considerare în cadrul

„supravegherii sporite”

.

includerea fiecărei cauze în așteptarea executării pe ordinea de zi a

reuniunilor trimestriale privind drepturile omului ale Comitetului. Aceste

reuniuni sunt dedicate supravegherii hotărârilor Curții și se desfășoară în

martie, iunie, septembrie ș

i decembrie (în conformitate cu art. 3 din Statutul

Consiliului Europei și cu Secțiunea III. 3. din Regulamentul de procedură

general al Comitetului). Cauzele în așteptarea executării rămân sub

supravegherea continuă a Comitetului și se încredințează secre

tariatului

Comitetului. Reuniunile trimestriale ale Comitetului, așadar, sunt rezervate

examinării unei minorități de cauze pendinte care sunt clasificate în baza

procedurii supravegherii sporite și care pot necesita o intervenție mai activă

din partea Com

itetului, cum ar fi adoptarea unor decizii și/sau rezoluții

interimare, în acest din urmă caz de obicei în urma unei dezbaterii și, u

neori,

a unei votări.

sporită sunt hotărârile care necesită măsuri individuale urgente; hotărârile

-

pilot; hotărârile care abordează probleme sistemice și/sau complexe, astfel

cum au fost identificate de Curte sau de Comitetul de Miniștri; și cauzele

interstatale.

ini

ștri să își îndeplinească eficient

rolul de supraveghere, statele pârâte ar trebui să prezinte planuri de acțiune

și/sau rapoarte de acțiune Comitetului pentru a

-

l informa despre măsurile

planificate și/sau adoptate în vederea executării unei hotărâri a Curții (a se

vedea de asemenea supra, pct. 91 privind Regula 6 din Regulament).

Comitetul de Miniștri însărcinează Secretariatul să dezvolte o cooperare mai

intensivă și pro

-

activă cu statel

e membre.

a) Introducere

rt. 18

coroborat cu art.

5 [pentru o sinteză a jurisprudenței Curții, a se vedea recenta

hotărâre

Merabishvili împotriva Georgiei

(MC), cererea nr. 72508/13,

pct. 264

–282, 28 noiembrie 2017]. Până în prezent, s

-

au înregistrat nouă

cauze în care Curtea a constatat o astfel de încălcare, inclusiv prima hotărâre

Mammadov. Prima a fost

Gusinskiy împotriva Rusiei

, nr. 70276/01, CEDO

2004-I

V. A fost urmată de

Cebotari împotriva Moldovei

, nr. 35615/06, 13

noiembrie 2007; apoi două cauze împotriva Ucrainei:

Lutsenko împotriv

a

Ucrainei

, nr. 6492/11, 3 iulie 2012 și

Tymoshenko împotriva Ucrainei

, nr.

49872/11, 30 aprilie 2013. Au urmate

Rasul Jafarov împotriv

a

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

27

Azerbaidjanului

, nr. 69981/14, 17 martie 2016;

Merabishvili împotriva

Georgiei

, citată anterior;

Mammadli împotriva Azerbaidjanului

, nr. 47145/14

,

19 aprilie 2018; și

Rashad Hasanov și alții împotriva Azerbaidjanului

, nr.

48653/13 și alte 3

, 7 iunie 2018.

menționate, trei au rămas definitive destul de

recent și nu au fost încă examinate de Comitetul de Miniștri –

Merabishvil

i

,

Mammadli

, și

Rashad Hasanov

, citate anterior. Patru cauze au fost examinate

de Comitet și fac acum obiec

tul procedurii de supraveghere

–

Gusinskiy

,

Lutsenko

,

Tymoshenko

și

Rasul Jafarov

, toate citate anterior. În ultimul rând,

Comitetul de Miniștri a finalizat procedura de supraveghere într

-

o cauză,

Cebotari

, citată anterior. O prezentare generală a procesul

ui de executare se

regăsește mai jos.

b) Cauze care fac obiectul supravegherii de către Comitetul de Miniștri și în

care Curtea a constatat o încălcare a a

rt. 18 coroborat cu a

rt. 5

i) Măsuri individuale

) supravegherii și în

care a fost încălcat a

rt. 18 coroborat cu art.

5, Comitetul de Miniștri a analizat

trei elemente luate de statele pârâte ca măsuri individuale – plata reparației

echitabile, înlăturarea consecințelor negative ale deciziei contestate ș

i

punerea în libertate a reclamanților în urma hotărârii respective.

a reclamanților în cauzele

Lutsenko

, citată anterior [examinare la cea de

-a

1172-a reuniune privind drepturile omului (4

–6 iunie 2013)] și

Tymoshenko

,

citată anterior [examinare la cea de

-a 1193-a reuniune privind drepturile

omului (4

–

6 martie 2014)]. În

Gusinskiy

, citată anterior [examinare la cea de

-

a 1243-a reuniune privind drepturile omului (8

–

9 decembrie 2015)],

Comitetul a constatat că reclamantul a fost pus în libertate înainte de

rămânerea definitivă a hotărârii Curții și că acordul comercial pe care

reclamantul a fost constrâns să îl semneze în timpul arestării preventive nu a

fost aplicat.

Rasul Jafarov

, citată anterior, reclamantul a fost grațiat și pus în

libertate în ziua în care a fost pronunțată hotărârea Curții Europene; totuși,

reparația echitabilă nu a fost achitată integral. În pofida grațierii sale,

reclamantul, ca urmare a condamnării sale, a fost împiedicat să candideze la

alegeri în Azerbaidjan până în 2021 și să fie admis în Barou (tot) până în

-a 1294-a reuniune privind drepturile

omului (19-21 septembrie 2017), Comitetul:

„1. îndeamnă autoritățile să plătească fără întârziere suma rămasă din reparația

echitabilă, inclusiv dobânda moratorie;

deși a fost pus în libertate înainte de împlinirea termenului, îndeamnă autoritățile să

analizeze toate posibilitățile, inclusiv redeschiderea procesului în litigiu, pentru a

înlătura consecințele încălcărilor constatate;”

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

28

ii) Măsuri generale

supraveghere pentru a evita încălcări similare ale a

rt. 18 coroborat cu art. 5,

analiza Secretariatului Comitetului în cauzele

Tymoshenko

și

Lutsenko

[a se

vedea examinarea cauzei de

către Comitet la cea de

-a 1193-a reuniune privind

drepturile omului (4-

6 martie 2014)] a arătat:

„[...] reforma Ministerului Public și reforma constituțională vizând consolidarea

independenței sistemului judiciar, pare să fie relevantă și interesantă, iar o analiză

detaliată este acum în curs [ambele proiecte de reforme legislative au fost examinate

dintr

-

o perspectivă mai generală de Comisia de la Veneția în 2013 –

a se vedea

CDL-

AD(2013)025E

și

CDL-AD(2013)

034E

]

. A subliniat, de asemenea, că progresele

înregistrate în această privință sunt preluate, de asemenea, în c

ontextul altor grupuri de

cauze, în special

Oleksandr Volkov

, care abordează totodată deficiențe importante în

modul de organizare a sistemului judiciar din Ucraina.”

ză,

Gusinsky

, analiza Secretariatului, întocmită la cea de

-

a 1243-a reuniune (8-

9 decembrie 2015) a informat Comitetul în legătură cu

încălcarea a

rt. 18 coroborat cu art.

5, că:

„... se pare că această încălcare a fost strâns legată de caracterul vag al legii la

momentul respectiv și de lipsa unui control judecătoresc efectiv al legalității deținerii

suspecților. Noul Cod de procedură penală adoptat în 2001 pare să fi eliminat caracterul

vag al art. 90 C. proc. pen. 1960. S-

a introdus, de asemenea, un control judecătoresc

efectiv. În consecință, tipul de abuz de putere comis de executiv și de parchet în litigiu

în cauza

Gusinskiy

ar fi în prezent supus unui control judecătoresc efectiv. Aceste

evoluții par totodată să remedieze încălcarea a

rt.

5, constatată în această cauză.

”

o la această reun

iune, Comitetul:

„[...] salută eforturile depuse de autoritățile ruse pentru a alinia legislația și practica

din Rusia cu cerințele Convenției prevăzute la a

rt.

5 din Convenție”

.

Cu toate acestea, cauza

Gusinsky

rămâne pendinte pentru a asigura

supravegher

ea altor elemente derivate din hotărâre în contextul supravegherii

de către Comitet a

grupului Klyakin împotriva Rusiei

[a se vedea examinarea

acestui grup de cauze la cea de-a 1294-a reuniune privind drepturile omului

(19-21 septembrie 2017)].

le generale în cauza

Rasul Jafarov

, citată anterior, au fost

considerate de Comitet aceleași cu cele din prima hotărâre Mammadov și,

prin urmare, acea cauză rămâne în continuare sub supraveghere [examinare

la cea de-a 1294-a reuniune privind drepturile omului (19-21 septembrie

2017)].

c) Cauza în care Curtea a constatat o încălcare a a

rt. 18 coroborat cu art.

5 și

Comitetul de Miniștri a finalizat procedura de supraveghere

a menționat anterior (a se vedea

pct. 105), Comitetul de

Miniștri a

finalizat procesul de supraveghere în cauza

Cebotari

, citată

anterior. În această cauză, reclamantul a fost pus în libertate și achitat de

instanțele naționale înainte de rămânerea definitivă a hotărârii Curții (a se

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

29

vedea

Cebotari

, citată anterior,

pct.

36). Cu privire la măsurile generale,

Comitetul a fost informat [a se vedea Ordinea de lucru a celei de-a 1259-a

reuniuni privind drepturile omului (7-

8 iunie 2016)] că:

„reforma Ministerului Public din Republica Moldova și, în special, noua Lege privind

M

inisterul Public din februarie 2016, par să îmbunătățească și să consolideze

independența organelor de urmărire penală față de puterea executivă și cea legislativă

(în special în ceea ce privește tratarea cazurilor individuale), exclude implicarea politică

a procurorilor, inclusiv a procurorului general, și extinde responsabilitatea penală și

disciplinară. Luând în considerare și faptul că, de atunci, nu s

-au mai constatat alte

încălcări ale a

rt.

18, aceste măsuri par, în principiu, capabile să prevină abuz

ul de tipul

celor criticate în speță. Problema măsurilor individuale fiind rezolvată, în consec

ință se

propune încheierea supravegherii cauzei

Cebotar

i

.”

supraveghere a cauzei la cea de-a 1259-a reuniune privind drepturile omului

[8 iunie 2016 (a se vedea Rezoluția finală CM/ResDH(2016)147)].

C. Protocolul nr. 14 la Convenția europeană a drepturilor omului

ca pos

ibilitate procedurală în Convenție a fost enunțată de Adunarea

Parlamentară a Consiliului Europei în Rezoluția 1226(2000) și preluată în

Recomandarea 1477(2000) a Adunării. Propunerea inițială a fost de

modificare a Convenției prin introducerea unui sistem de „astreintes” (amenzi

zilnice pentru întârzierea la executarea unei obligații legale) urmând să fie

aplicate statelor care persistau în neexecutarea unei hotărâri. Recomandarea

nu precizează cui – Comitetului de Miniștri sau Curții –

i-ar fi revenit

com

petența de a aplica o amendă.

Protocolul nr. 14, dar a fost declanșată o dezbatere care a dus la introducerea

art. 46

§

4 din Convenție. Dezbaterea a vizat necesitatea de a spori

compete

nțele Comitetului de Miniștri în materie de supraveghere a executării

hotărârilor. Așa cum se prevede în Raportul explicativ la Protocolul nr. 14:

„

Măsuri care trebuie luate cu privire la executarea hotărârilor

Măsurile care urmează sunt destinate să amelioreze și să accelereze procesul de

executare. Autoritatea Curții și credibilitatea sistemului depind, ambele, în mare măsură

de eficacitatea acestui proces. Executarea rapidă și corespunzătoare are, desigur, un

efect asupra fluxului de cauze noi: cu cât mai repede sunt luate măsuri generale de către

statele părți pentru executarea hotărârilor care indică o problemă structurală, cu atât va

scădea numărul de cereri repetitive. În acest sens, ar fi de dorit ca statele, pe lângă

obligațiile care le revin în temeiul a

rt. 46 §

1 din Convenție, să dea efect retroactiv

acestor măsuri și modalități de reparare. O serie de măsuri preconizate în recomandările

și rezoluțiile sus

-

menționate urmăresc îndeplinirea acestui obiectiv. În plus, ar fi util

dacă Curtea și, în materie de supraveghere a executării hotărârilor, Comitetul de

Miniștri ar adopta o procedură specială pentru a trata cu prioritate hotărârile care

identifică o problemă structurală de natură să genereze un număr mare de cereri

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

30

repetitive, pentru a asigura executarea rapidă a hotărârii. Cea mai importantă modificare

Convenției în domeniul executării hotărârilor Curții constă în a acorda Comitetului de

Miniștri competența să declanșeze, în fața Curții, proceduri privind neîndeplinirea

obligațiilor îndreptate împotriva oricărui stat care refuză să se conformeze unei hotărâri.

crește eficacitatea sistemului Convenției în ansamblu. Deși supravegherea executării

hotărârilor, în general, funcționează în mod satisfăcător, procesul necesită îmbunătățiri

pentru a menține eficacitatea sistemului

[...]

Art. 46

– Forța obligatorie și executarea hotărârilor

[...]

importantă în cauze având ca obiect probleme structurale, pentru a asigura faptul că

Curtea nu este asaltată cu cereri repetitive. Din acest motiv, de la conferința ministerială

de la Roma din 3 și 4 noiembrie 2000 (Rezoluția I), s

-

a considerat esențial să se

consolideze mijloacele acordate în acest context Comitetului de Miniștri. Părțile la

Convenție au obligația colectivă de a menține autoritatea Curții – și, prin urmare,

credibilitatea și eficacitatea sistemului Convenției – ori de câte ori Comitetul de Miniștri

consideră că una dintre Înaltele Părți Contractante, în mod explicit sau prin

comportamentul său, refuză să se conformeze hotărârii finale a Curții într

-

o cauză în

care aceasta este par

te.

rt.

46 în consecință împuternicesc Comitetul de Miniștri să

declanșeze, în fața Curții, proceduri privind neîndeplinirea obligațiilor [Curtea se

întrunește în Marea Cameră –

a se vedea noul art. 31 lit.

b)], după ce pune în întâr

ziere

statul respectiv să se conformeze. Decizia Comitetului de Miniștri de a face ace

st lucru

necesită o majoritate calificată de două treimi din numărul reprezentanților cu drept de

a participa la ședințele comitetului. Această procedură privind neîndeplinirea

obligațiilor nu urmărește să redeschidă problema încălcării, deja soluționată în prima

hotărâre a Curții. Nici nu prevede plata unei sancțiuni financiare de către o Înaltă Parte

Contractantă despre care

s-

a constatat că a încălcat a

rt. 46 §

politică exercitată de procedura privind neîndeplinirea obligațiilor în fața Marii Camere

și hotărârea acesteia din urmă ar trebui să fie suficiente pentru a asigura executarea

hotărârii inițiale a Curții de către statul res

pectiv.

obligațiilor numai în circumstanțe excepționale. Cu toate acestea, s

-a dovedit necesar

să se acorde Comitetului de Miniștri, în calitate de organ având competența de

supraveghere a executării hotărârilor Curții, mai multe mijloace de presiune pentru a

asigura executarea hotărârilor. În prezent, măsura finală la dispoziția Comitetului de

Miniștri este recurgerea la a

rt. 8

din Statutul Consiliului Europei (suspendarea

drepturilor de vot în cadrul Comitetului de Miniștri, sau chiar excluderea din

Organizație). Aceasta este o măsură extremă, care s

-

ar dovedi contraproductivă în

majoritatea cauzelor; într-

adevăr, Înalta Parte Contractantă care se află în situația

prevăzută la a

rt. 46 § 4 are nevoie în continuare de disciplina Consiliului Europei mult

mai mult decât alte state. Noul art.

46 adaugă, prin urmare, posibilități suplimentare de

presiune pe lângă cele existente. Simpla existență a procedurii, precum și amenințarea

cu folosirea acesteia, ar trebui să acționeze ca un nou stimulent pentru a executa

hotărârile Curții. Se preconizează că rezultatul procedurii privind neîndeplinirea

obligațiilor va fi exprimat într

-

o hotărâre a Curții.

”

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

31

ÎN DREPT

PRETINSA NEÎNDEPLINIRE A OBLIGAȚIEI PREVĂZUTE LA ART.

46

o rezoluție interimară, din 5 decembrie 2017, Comitetul de

Miniștri a sesizat Curtea, în conformitate cu a

rt. 46 §

4 din Convenție, cu

privire la problema dacă Republica Azerbaidjan nu și

-

a îndeplinit obligația,

prevăzută la a

rt. 46 §

1 din Convenție, de a se conforma hotărârii Curții din

22 mai 2014 în cauza

Ilgar Mammadov

(„prima hotărâre Mammadov», a se

vedea supra, pct. 1).

46 din Convenție prevede următoarele:

„1. Înaltele părți contractante se obligă să se conformeze hotărârilor definitive ale

Curții, pronunțate în cauzele în care sunt

părți.

supraveghează executarea acestei

a.

hotărâri definitive este împiedicată de o dificultate de interpretare a acestei hotărâri, el

poate sesiza Curtea pentru a se pronunța asupra acestei probleme de interpr

etare.

Decizia cu privire la sesizarea Curții se ia prin vot cu o majoritate de două treimi din

numărul reprezentanților cu drept de a participa la lucrările Comitetului

de Miniștri.

să se conformeze unei hotărâri definitive pronunțate într

-un litigiu în care este parte,

acesta poate, după ce a pus în întârziere înalta parte contractantă, să sesizeze Curtea cu

privire la problema respectării de către aceasta a obligației prevăzute la

alin. 1, printr

-o

decizie luată cu votul majorității de două treimi din numărul reprezentanților cu drept

de a participa la lucrările Comitetului de Mini

ștri.

alin. 1, trimite cauza Comitetului

de Miniștri pentru ca acesta să examineze măsurile care se impun. Dacă Curtea constată

că nu s

-

a produs o încălcare a prevederilor

alin. 1, va transmite cauza Comitetului de

Miniștri, care va decide încetarea supravegherii executării.”

A. Observații

1

. Comitetul de Miniștri

Comitetul de Miniștri a reamintit faptul că o constatare a unei încălcări de

către Curte este declarativă în principiu. A subliniat principiile generale pe

care se bazează procesul de executare explicând că, atunci când Curtea

constată o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia, statul pârât are

obligația legală nu doar de a plăti celor interesați sumele acordate cu titlu de

reparație echitabilă, ci și să aleagă, sub supravegherea Comitetului de

Miniștri, măsurile generale și/sau, după caz, individuale care trebuie adoptate

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

32

în ordinea lor juridică internă pentru a pune capăt încălcării constatate de

Curte.

rcumstanțele primei hotărâr

i

Mammadov și a declarat că, în opinia sa, constatarea de către Curte a

încălcării a

rt. 18 coroborat cu art.

5 a pus în discuție temeinicia procesului

penal îndreptat împotriva reclamantului. Prin urmare, la prima examinare a

cau

zei, Comitetul a îndemnat autoritățile să asigure fără întârziere punerea

în

libertate a reclamantului [a se vedea decizia adoptată la cea de

-a 1214-a

reuniune privind drepturile omului (2-

4 decembrie 2014), citată supra,

pct.

45]. În consecință, lipsa oricăror măsuri reparatorii au determinat

Comitetul să solicite punerea în libertate imediată și necondiționată a

reclamantului, pe baza faptului că procedurile au fost fundamental viciate [a

se vedea deciziile adoptate la cea de-a 1230-a reuniune privind drepturile

omului (11 iunie 2015) și a 1288

-a reuniune privind drepturile omului (6-7

iunie 2017) (a se vedea supra, pct. 62)]

.

procesul de supraveghere, precum și conținutul deciziilor și rezoluțiilor

interimare ale Comitetului.

nu au demonstrat în niciun moment după ce hotărârea a rămas definitivă că

ar fi stabilit consecințele încălcărilor constatate de Curte, în

special în temeiul

art. 18 coroborat cu art.

5, nici că ar intenționat să facă demersurile necesare.

Până în acel moment, respectiv decembrie 2017, la peste 3

ani de când

hotărârea a rămas definitivă, situația nu mai putea fi caracterizată ca o

întârziere

în executare, ci trebuia să fie recunoscută ca un refuz de executare.

În plus, a reieșit din opinia Republicii Azerbaidjan [inclusă în anexa la

Rezoluția interimară CM/ResDH(2017)429] că autoritățile au considerat că

finalizarea procesului penal și plata reparației echitabile acordate de Curte

erau singurele măsuri individuale pe care statul trebuia să le ia pentru a se

conforma hotărârii

.

Guvern, Comitetul de Miniștri a subliniat diferența dintre prima hotărâre

Mammadov și hotărârile pronunțate de Curte în cauzele

Lutsenko

și

Tymoshenko

, ambele citate anterior. În niciuna dintre cele două cauze Curtea

nu a considerat stabilit faptul că nu a existat o „bănuială întemeiată” pe care

s-a baz

at arestarea și detenția reclamanților și, în consecință, natura

încălcărilor a fost mai delimitată. De asemenea, a reamintit că reclamanții din

aceste cauze au fost puși în libertate într

-

o fază incipientă a procedurii de

supraveghere

.

mentul că termenii folosiți de Comitet au fost

inconsecvenți. Solicitând „punerea în libertate necondiționată” a domnul

ui

Mammadov, Comitetul a făcut doar precizări suplimentare privind cele

necesare într-

un mod care este în deplină conformitate cu analiza

sa a prime

i

hotărâri Mammadov

.

Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului

– Hotărâre (Procedură –

art. 46 § 4

)

33

Mammadov, la 13 august 2018, Comitetul de Miniștri a confirmat că fusese

informat despre punerea în libertate a domnului Mammadov sub rezerva

anumitor cond

iții impuse de Curtea de Apel Shaki. Comitetul a anexat

memorandumul Guvernului, care conținea răspunsuri la întrebările pe care le

-

a adresat, și observațiile domnului Mammadov cu privire la acest

memorandum (a se vedea supra, pct.

71). Conținutul acestor

documente

corespundea observațiilor acestora, recapitulate mai jos (a se vedea

pct. 133-

134 și 141

-

142). Comitetul și

-

a exprimat speranța că informațiile prezentate

vor ajuta Curtea în deliberările sale în această cauză (în limba engleză „would

assist the

Court in its deliberations on the case”; în limba franceză, „aideront

la Cour à statuer sur cette affaire”).

anexat

-

o la Rezoluția interimară

CM/ResDH(2017)429 (a se vedea Anexa

).

Mammadov i s-

a plătit reparația echitabilă. Acesta s

-a referit la reexaminarea

cauzei de către Curtea de Apel Shaki la 29 aprilie 2016, ocazie în

care, potrivit

Guvernului, instanța „[...] a abordat atent concluziile Curții din prima hotărâre

Mammadov și a remediat deficiențele constatate în cadrul pr