DROUSIOTIS v. CYPRUS

Comunicat la 25 noiembrie 2019 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 42315/15 Makarios DROUSIOTIS împotriva Ciprului depusă la 24 august 2015 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile de difamare civilă instituite împotriva reclamantului, a unui jurnalist și a editorului ziarului „Politis”, pentru un articol publicat la 10 martie 2005. Articolul se referă la S.P, atunci adjunct-procuror general și, în special, la prelungirea mandatului S.P. Curtea de district Nicosia a constatat că acest articol a fost difamat și a respins apărarea comentariilor corecte și a privilegiului condiționat/qualificat invocat de solicitant. Atât reclamantul, cât și editorul au fost ordonate să plătească daune, în comun și/sau mai multe, în valoare de 25 000 de euro. Aceste concluzii au fost susținute la apel la 6 martie 2015 de către Curtea Supremă. Reclamantul plânge că hotărârile instanțelor interne care îl consideră responsabil pentru difamare au constituit o ingerință disproporționată cu dreptul său de libertate de exprimare în temeiul articolului 10 din Convenție. Având în vedere plângerea reclamantului și criteriile stabilite de jurisprudența Curții, au existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare contrar articolului 10 din Convenție (a se vedea, printre altele, Axel Springer v. Germania (n. 2), nr. 48311/10, §§78-95 10 octombrie 2014 și Lingens v. Austria , 8 iulie 1986, § 46, Serie A nr. 03)?

Communicated on 25 November 2019

THIRD SECTION

Application no. 42315/15

Makarios DROUSIOTIS

against Cyprus

lodged on 24 August 2015

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns civil defamation proceedings instituted against the applicant, a journalist, and the publisher of the newspaper “Politis”, for an article published on 10 March 2005. The article concerned S.P, the then Deputy Attorney-General and in particular, the extension of S.P’s mandate. The Nicosia District Court found that the article was defamatory and rejected the defences of fair comment and conditional/qualified privilege invoked by the applicant. Both the applicant and the publisher were ordered to pay damages, jointly and/or severally, in the amount of 25,000 euros. These findings were upheld on appeal on 6

March 2015 by the Supreme Court.

The applicant complains that the domestic courts’ judgments holding him liable for defamation constituted a disproportionate interference with his right of freedom of expression under Article 10 of the Convention.

QUESTION TO THE PARTIES

Bearing in mind the applicant’s complaint and the criteria established by the Court’s case-law, has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression contrary to Article

10 of the Convention (see, among other authorities

, Axel Springer v. Germany (no. 2)

, no.48311/10, §§78-95 10

October 2014 and

Lingens v. Austria

, 8 July 1986, § 46, Series A no.

03)?