ATEȘOĞLU ÖZMUTAFOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE

Comunicat la 27 noiembrie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 46301/16 Nursel ATEȘO Din cujus ale reclamanților cumpărase terenuri de pe o suprafață totală de 77 291 m2 înregistrată în registrul funciar. În urma unei revizuiri cadastrale din 1980, parcela nr 229 (de o suprafață de 9 226 601 m2 care includea terenurile de 77 291 m2 în cauză), a fost înregistrată în numele Trezoreriei pe motiv că a fost vorba despre un maquis care nu a putut face în mod legal obiectul unei proprietăți private. Reclamanții, precum și alți coproprietari, au contestat această revizuire cadastrală în fața instanțelor naționale, dar nu au obținut un câștig de cauză pe motiv că revizuirea cadastrală a avut ca scop corectarea erorilor comise în cadrul ultimei concluzii cadastrale care le-a acordat coproprietarilor 2 093 926 m2 de terenuri în exces.

În acest caz, reclamanții au sesizat instanțele interne în temeiul articolului 1007 din Codul civil care stabilește principiul conform căruia statul este răspunzător pentru orice prejudiciu cauzat de erori în ținerea registrului funciar. Ei au fost despăgubiți pe motiv că nu a avut nici o eroare în ținerea registrului funciar. Reclamanții susțin că lipsa de înregistrare a parcelei în litigiu în numele acestora, precum și absența totală a despăgubirii pentru privarea de proprietate, în timp ce: acestea dețin titluri de proprietate, constituie o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor lor în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție.

Reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție S-a încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr Reclamanții au fost privați de bunurile lor în condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Această privare a impus reclamanților o sarcină excesivă (a se vedea Imobiliar Saffi c. Italia [GC], nr. 2774/93, § 59, CEDH 1999-V)? În acest sens, reclamanții au primit despăgubiri pentru pierderea drepturilor inerente titlului lor de proprietate, în special, care este domeniul de aplicare al terenurilor pe care titlurile de proprietate datate din 1979 le acopereau Aceste titluri de proprietate au făcut referire la numărul de parcelă și la alte mențiuni care informau la Mustafa ATEȘO

Communiquée le 27 novembre 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 46301/16 Nursel ATEȘOĞLU ÖZMUTAFOĞLU et autres contre la Turquie introduite le 15 juillet 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la privation des requérants de leurs biens à l’issue d’une révision cadastrale alors même que le de cujus des requérants disposait des titres de propriété immatriculés au registre foncier. En 1979, le de cujus des requérants avait acheté des terrains d’une superficie totale de 77 291 m² enregistré sur le registre foncier. À la suite d’une révision cadastrale de 1980, la parcelle n o 229 (d’une superficie de 9 226 601 m² qui incluait les terrains de 77 291 m² en question), fut enregistrée au nom du Trésor au motif qu’il s’agissait d’un maquis qui ne pouvait légalement faire l’objet d’une propriété privée.

Les requérants, ainsi que d’autres copropriétaires, contestèrent cette révision cadastrale devant les juridictions nationales mais n’obtinrent pas gain de cause au motif que la révision cadastrale avait pour but de rectifier les erreurs commises lors la précédente conclusion cadastrale qui avait accordé aux copropriétaires 2 093 926 m² de terrains en trop. Les requérants saisirent alors les tribunaux internes sur le fondement de l’article 1007 du code civil qui pose le principe selon lequel l’État est responsable de tout dommage résultant d’erreurs dans la tenue du registre foncier. Ils furent déboutés de leur demande en indemnisation au motif qu’il n’y avait pas d’erreur dans la tenue du registre foncier.

Les requérants allèguent que l’absence d’inscription de la parcelle litigieuse en leurs noms ainsi que l’absence totale d’indemnisation pour la privation de la propriété, alors qu’ils possédaient des titres de propriété, constitue une violation de leur droit au respect de leurs biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérants ont-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ?