Pajtak Spevan împotriva Croației

Comunicat la 6 decembrie 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 15430/18 Ivana PAJTAK SPEVAN împotriva Croației depusă la 26 martie 2018 OBIECTUL CAUZEI Predecesorul reclamantului și alte două persoane au fost părți rănite în procedura penală. Toate acestea au fost reprezentate de același avocat. Prin o hotărâre de primă instanță, care a devenit definitivă și executivă, acuzatul a fost condamnat și ordonat să plătească părților rănite echivalentul de aproximativ 2.600 EUR în kunas croat din cauza costurilor reprezentației lor juridice. Cu toate acestea, în hotărârea sa, instanța penală nu a indicat numele părților rănite. În cazul în care predecesorul reclamantului a solicitat executarea deciziei privind costurile incluse în hotărârea instanței penale, instanța de executare a respins cererea de executare din motive că hotărârea nu a menționat numele părților rănite și că, prin urmare, nu era clar cine era creditorul.

Predecesorul reclamantului a solicitat apoi instanței penale să-și corecteze hotărârea. Curtea de primă instanță a acordat cererea și a enumerat numele părților rănite în partea operativă a hotărârii privind decizia privind costurile. La apelul acuzat, Curtea de al doilea instanț a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul de examinare proaspătă, deoarece a constatat că: Codul de procedură penală a permis numai corecțiile unei tranșe ale unei hotărâri și nu ale originii și a exclus rectificarea unei hotărâri după ce a devenit finală; hotărârea instanței penale a fost suficient de clară în ceea ce privește a căror costuri au fost atribuite. Predecesorul reclamantului și-a retras apoi cererea de rectificare și a instituit proceduri civile împotriva statului, cerând compensații pentru daunele cauzate de nepractice judiciare.

Instanțele interne au respins afirmația ei de a constata că nu a depus un recurs împotriva hotărârii instanței penale care omite numele părților rănite. După moartea predecesorului ei, reclamantul a preluat procedura și a depus o plângere constituțională declarată inadmisibilă, deoarece Curtea Constituțională a constatat că nu a susținut o chestiune constituțională. Reclamantul se plânge, în baza articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la incapacitatea de a executa o hotărâre internă finală în favoarea ei. A fost refuzul instanțelor interne de a executa decizia privind costurile incluse în hotărârea instanței penale în încălcarea dreptului reclamantului de acces la o instanță sau a dreptului la o audiere echitabilă garantată de art. 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 6 December 2019

FIRST SECTION

Application no. 15430/18 Ivana PAJTAK SPEVAN against Croatia lodged on 26 March 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant’s predecessor and two other persons were injured parties in the criminal proceedings. They were all represented by the same lawyer. By a first-instance judgment, which became final and enforceable, the accused had been convicted and ordered to pay the injured parties the equivalent of approximately EUR 2,600 in Croatian kunas on account of the costs of their legal representation. However, in its judgment the criminal court had not indicated the names of the injured parties. When the applicant’s predecessor sought enforcement of the decision on costs included in the criminal court’s judgment, the enforcement court dismissed her application for enforcement on the grounds that the judgment did not mention the names of the injured parties and that it was therefore unclear who the creditor was.

The applicant’s predecessor then asked the criminal court to rectify its judgment. The first-instance court granted her request and listed the names of the injured parties in the operative part of the judgment concerning the decision on costs. Upon the accused’s appeal, the second-instance court quashed the first-instance decision and remitted the case for fresh examination as it found that: - the Code of Criminal Procedure allowed only corrections of a transcript of a judgment and not of the original, and precluded rectification of a judgment after it became final; - the criminal court’s judgment was sufficiently clear as to in respect of whom the costs had been awarded. The applicant’s predecessor then withdrew her request for rectification and instituted civil proceedings against the State, seeking compensation for the damage caused by judicial malpractice.

The domestic courts dismissed her claim finding that she had failed to lodge an appeal against the criminal court’s judgment omitting the injured parties’ names. After her predecessor’s death, the applicant took over the proceedings and lodged a constitutional complaint which was declared inadmissible as the Constitutional Court found that it did not raise a constitutional issue. The applicant complains, relying on Article 6 § 1 of the Convention, about the inability to enforce a final domestic judgment in her favour.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the refusal of the domestic courts to enforce the decision on costs included in the criminal court’s judgment in breach of the applicant’s right of access to a court or of the right to a fair hearing guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention?