SEVİM v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR VE KAYITTAN DÜȘME KARARI Bașvuru No: 10688/12 Hasan SEVİM / Türkiye Președintele Julia Laffranque, judecătorii Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen și directorul adjunct al Departamentului de Afaceri Yazı Hasan Bakırcı'nın participarea la 10 decembrie 2019 la evenimentul organizat de Comitetul pentru Drepturile Omului din Europa, care a avut loc la data de 6 ianuarie 2012, la data de 6 ianuarie 2012, la data de 12 ianuarie 2019, la data de 12 ianuarie 2019, la data de 1 ianuarie 2019, la data de 12 ianuarie 2019, la data de 12 ianuarie 2019, la data de 1 ianuarie 2019, la data de 12 ianuarie 2019, la data de 12 ianuarie 2019, la data de 1 ianuarie 2019, la data de 12 ianuarie 2019, la data de 1 ianuarie 2019, la data de 1 ianuarie 2019, la data de 12 ianuarie 2019, la data de 1 ianuarie 2019, la data de 12 ianuarie 2019, la data de 1 ianuarie 2019, la data de la data de 12 ianuarie 2019, la data de la data de 1 ianuarie 2019, la data de la data de 1 ianuarie 2019, la data de la data de 1 ianuarie 2019, la data de la data de 1 ianuarie 2019, la data de la data de 1 ianuarie 2019, la data de la data de ianuarie, de la data de la data de la data de data de 1 ianuarie, de la data de la data de la data de data de data de 1 ianuarie, de la data de la data de data de data de data de data de data de data de 1 ianuarie, de la data de la data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data

În cele din urmă, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, motivul pentru care a fost eliminată în mod efectiv, și în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, a susținut că dreptul la proces a fost în mod similar eliminat în temeiul articolului 6 din Convenție, în urma unei încercări de a refuza să se stabilească o procedură în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului, în temeiul articolului 6 din Convenție, în temeiul articolului, în temeiul articolului 12 din Convenției, în temeiul articolului, în temeiul articolului 12 din Convenției, în temeiul articolului, în temeiul articolului 12 din Convenției, în temeiul articolul Convenției, în temeiul articolului, în temeiul articolul Convenției, în temeiul articolului, în temeiul articolul Convenției, în temeiul articolului, în temeiul articolul Convenției, în temeiul articolului, în temeiul articolul Convenției, în

Guvernul, în sensul căruia, în sensul articolului 6 din Convenție, reclamantul este în cauză de plata unei indemnizații, consideră că nu este legitimă. Prin urmare, în cazul în care o acțiune în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, cu scopul de a obține o soluție amiabilă sau de a stabili data în care instanța va decide să renunțe la un reclamant, în cazul în care instanța a decis să renunțe la un reclamant după o declarație unilaterală, Guvernul, pe calea juridică menționată mai sus, consideră că este în mod simplu în termen de trei luni de la data în care a fost soluționată reclamația.

În conformitate cu art. 37 din Conventie, Curtea reamintește că, în cazul în care, în conformitate cu art. 37 din Conventie, condițiile determină una dintre consecințele menționate la punctul 1 litera (a), (b) sau (c), nu se poate stabili un motiv pentru care orice proces de litigiu al Curții să poată fi inițiat în temeiul articolului 37 din Conventie, în special pe baza articolului 37 § 1 (c) din Conventie, Curtea permite inițierea litigiului pe baza următoarelor motive: litigiul poate fi inițiat în temeiul oricărui alt motiv, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a), în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (d) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (e) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (e) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (f) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (e) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (f) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (e) din Conventie) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (f) din Conventie) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Conventie) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (f) din Conventie) și al articolului 37 alineatul (2) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Conventie, în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Conventie, în temeiul articolului (dului) și al articolului (dului) din Conventiei, în temeiul articolului (dului) din Conventiei), în temeiul articolului (d) și al acestui, în temeiul articolului (d) (vii

În acest context, Curtea a decis că, în procesele penale, în determinarea faptelor relevante, tortură (kıyaslayınız, Örs ve Andorii/Turcia, nr. 46213/99, § 60, 20 iunie 2006; Harutyunyan v Armenia, nr. 36549/03, §§ 63, 64 și 66, AİHM 2007 ‐ III ve Levința/Moldova, nr. 17332/03, §§ 101 și 104-05, 16 decembrie 2008) sau altă abuz care constituie o încălcare a articolelor 3 ale Contractului (kıyaslayınız, Söyleyüz ve Türkü , nr. 46661/99, §§ 107-124, 21 Eylül ve Göylüse ve Göylüse ve Türkü , nr. 72-01, 73-74, 17-01, 17-06, 17-06, 17-06, 17-06) sau alte abuzuri care constituie o încălcare a articolelor 3 ale Contractului (kıyaslayınız, Söyleyüz ve Türkü , nr. 14-06, Söyleyüz ve Benükler ve Benükler ve Benükler ve Türkü), nu au fost utilizate de către părți, iar în urma utilizării termenului de executare a actelorilor penale, au fost obținute prin aplicarea termenului de executare a actelorilor penale, în cazul în care acestea au fost utilizate în mod explicit, în cazul în care au fost utilizate în cazul în care au fost executate în mod ilegal, în cazul în care au fost executate în mod ilegal, în cazul în care au fost executate în mod ilegal, în cazul în care au fost executate în mod ilegal, în cazul în care au fost executate în mod ilegal, în cazul în care au fost executate în mod ilegal, în cazul în cazul în care au fost executate în mod ilegal.

În ceea ce privește utilizarea declarațiilor obținute în absența avocatului clientelor, cum ar fi cele de la no.33192/07 și 33194/07, § 128, 25 iunie 2013; și Huseyn și Alții/Azerbaijan, no. 35485/05 și alte 3 cereri, §§ 202-213, 26 iulie 2011 și altele, Curtea a anulat decizia de mai sus Ömer Güner și Erkapić/Hyrvatistan, no. 51198/08).14 În unele cazuri, inclusiv în cazul în care a fost deschisă o acțiune împotriva Turciei, Curtea a decis că dreptul avocatului de a beneficia de asistență juridică nu a fost utilizat în mod sistematic în absența avocatului pentru a-și condamna cererile, după ce a arătat că nu a avut dreptul să aplice în mod parțial dreptul de a utiliza dovezile obținute în absența avocatului pentru a-și condamna cererile (așa cum a fost decis de Curtea de Apel, Mehmetin Mehmetin Mehmetin, Mehmetin Mehmetin Duman, Mehmetin Bayram Bayram, Mehmetin Bayram Bayram, Mehmetin Bayram Bayram, 38740 no.

În plus, în toate cauzele de mai sus, Curtea a considerat că, în cazul în care a decis că s-a încălcat dispozițiile Convenției 6 §§ 1 și 3 (c), a constituit o despăgubire echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamante (a se vedea în special Golubyatnikov și Zhuchkov/Rusia , no. 44822/06 și 49869/06, § 122, 9 octombrie 2018; Ushakov și Ushakova/Ucraina , no. 10705/12, § 112, 18 iunie 2015 și comparativ, Shamardakov/Rus , no. 13810/04, § 181, 30 aprilie 2015).

Cu toate acestea, Curtea notează că, până la 31 iulie 2018, art. 311 § 1 litera (f) din Codul de procedură penală a oferit reclamantelor un drum juridic care le dădea posibilitatea de a reînnoi procesele penale numai pe baza unei hotărâri a Curții în care Curtea a constatat încălcarea Convenției sau a protocolelor acesteia.Cu toate acestea, după intrarea în vigoare a Legii nr. 7145 din 31 iulie 2018, reclamantul a câștigat dreptul de a cere ca dosarul să fie reînnoit, chiar dacă nu a fost reînnoită procedura penală, pe baza unei decizii sau a unei declarații partiale încheiate de Curte.

În acest context, Curtea subliniază, de asemenea, că, în conformitate cu practica Curții, reînnoirea hotărârilor de drept intern este, în cazul cererii reclamantului, un mod adecvat de a asigura o soluție eficientă a pretenției de încălcare a articolului 6 din Convenție. Prin urmare, se consideră că recursul menționat mai sus este necesar pentru a compensa reclamațiile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție. Curtea a declarat în mod clar că, în cazul în care o altă sentință din Convenție și din Protocoale și în respectarea drepturilor și libertăților garantate de acestea, orice sentință din Protocoale 116 sau din oricare dintre articolele din Convenție care implică prejudicii este în primul rând aplicată autorităților naționale.

În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care declarația unilaterală a Guvernului nu respectă condițiile specificate în textul acesteia, reclamantul poate fi reînregistrat în temeiul articolului 37 § 2 din Conventie (Josipović/Sırbistan (k.k.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).23 Având în vedere circumstanțele explicate mai sus, este adecvat să fie retras din registru.Apelația în temeiul articolului 6 § 1 din Conventie 24.Apelatorul, de asemenea, pe baza articolului 6 § 1 din regulament, a depus o plângere în favoarea judecătoriei în cauză cu privire la executarea deciziei Curții Supreme în temeiul articolului 6 § 1 din regulament.25 Curtea a decis, la 31 martie 2018, că nu poate decide să elimine o plângere în temeiul articolului 7145 din Conventie în temeiul articolului 6 din regulament; în cazul în care nu este necesar să se examineze o plângere în temeiul articolului 6 din regulament, Curtea poate decide să adopte o hotărâre în temeiul articolului 6 § 1 din regulament.22 În consecință, Curtea poate decide că nu este necesar să se examineze o plângere în temeiul articolului 6 § 1 din regulament.

Această decizie a fost inițial transpusă în limba engleză și a fost notificată la 9 ianuarie 2020.Hasan Bakırcı Julia Laffranque Adjunctul Directorului Afacerilor de Jurnal

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR VE KAYITTAN DÜȘME KARARI

Bașvuru No: 10688/12

Hasan SEVİM / Türkiye

Bașkan

Julia Laffranque,

Hâkimler

Ivana

Jelić,

Arnfinn

Bårdsen

ve

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Hasan Bakırcı’nın katılımıyla 10 Aralık 2019 tarihinde Komite olarak toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm),

6 Ocak 2012 tarihinde yapılan yukarıda anılan bașvuruyu dikkate alarak,

Bașvurunun kayıttan düșürülmesi talebiyle davalı Hükümet tarafından 12 Eylül 2019 tarihinde gönderilen deklarasyonu ve bașvuranın bu deklarasyona cevabını göz önüne alarak,

Gerçekleștirilen müzakerelerin sonucunda așağıdaki kararı vermiștir:

OLAYLAR VE USUL

1.

Bașvuran Hasan Sevim,

1954 doğumlu bir Türk vatandașı olup, Basel’de ikamet etmektedir. Bașvuran Mahkeme önünde İstanbul Barosuna kayıtlı F.N. Ertekin ve K. Öztürk tarafından temsil edilmiștir.

2.

Türk Hükümeti (“Hükümet”) ise kendi görevlisi tarafından temsil edilmiștir.

3.

Bașvuran, Sözleșme’nin 6 §§

1 ve 3 maddesinin (c) ve (d) bentleri uyarınca, baskı altında ve avukat yokluğunda alındığını iddia ettiği kendisinin ve müșterek sanıkların ifadelerinin yargılamayı yürüten mahkeme tarafından kullanılması sebebiyle adil bir șekilde yargılanmadığından șikâyet etmiștir. Bașvuran, 3842 sayılı Kanun uyarınca yargılama öncesi așamada avukata erișim hakkının sistematik bir șekilde kısıtlanması nedeniyle șikâyette bulunmuștur. Bașvuran, son olarak, Sözleșme’nin 6 § 1 maddesi kapsamında Yargıtay nezdinde bir durușma gerçekleștirilmemesinden dolayı adil yargılanma hakkının da aynı șekilde ihlal edildiğini iddia etmiștir.

4.

Bașvuru, Hükümete tebliğ edilmiștir.

HUKUKİ DEĞERLENDİRME

Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 (c) ve (d) maddesi kapsamında öne sürülen șikâyetler

5.

Hükümet, dostane çözüm sağlanmasına yönelik girișimlerin bașarısızlıkla sonuçlanmasının ardından, 12 Eylül 2019 tarihli bir yazıyla, bașvuruda ileri sürülen sorunun çözülmesi amacıyla tek taraflı bir deklarasyon sunmayı önerdiğini Mahkemeye bildirmiștir. Hükümet ayrıca, Mahkemeden Sözleșme’nin 37. maddesi uyarınca, bașvuruyu kayıttan düșürmesi hususunda talepte bulunmuștur.

6.

Söz konusu deklarasyon, așağıdaki gibidir:

“Türkiye Cumhuriyeti Hükümeti, mevcut davada, Mahkemenin yerleșik içtihadı ıșığında, Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 maddesi kapsamında bașvuranın haklarının ihlal edildiğini kabul etmektedir.

Hükümet, ayrıca, 15 Temmuz 2003 tarihinde 4928 sayılı Kanun’un, avukata erișim hakkına getirilen sistematik sınırlamaya ilișkin hükmü yürürlükten kaldırdığını hatırlatmaktadır.

Bununla beraber, Hükümet, 31 Temmuz 2018 tarih ve 7145 sayılı Kanun’la değiștirildiği üzere, Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 311 § 1 (f) maddesinin, hâlihazırda, AİHM’nin dostane çözüm veya tek taraflı deklarasyon sonrası bir bașvuruyu kayıttan düșürmeye karar verdiği davalarda ceza yargılamalarının yenilenmesini gerektirdiğini vurgulamaktadır. Hükümet, yukarıda belirtilen hukuk yolunun, Sözleșme’nin 6. maddesi kapsamında bașvuranın șikâyetleri bakımından telafi kabiliyetine haiz olduğunu düșünmektedir.

Dolayısıyla, Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi önünde derdest olan, yukarıda anılan davanın çözüme kavușturulması amacıyla Hükümet, Hasan SEVİM’e yansıtılabilecek tüm vergiler hariç olmak üzere, masraf ve giderlerin yanı sıra tüm maddi ve manevi zararları karșılığında 500 avro (beșyüz avro) ödemeyi teklif etmektedir.

Bu meblağ, ödeme tarihinde geçerli olan döviz kuru üzerinden Türk lirasına çevrilecek ve Mahkeme tarafından Avrupa İnsan Hakları Sözleșmesi’nin 37 § 1 maddesi uyarınca kabul edilen kararın bildirildiği tarihi müteakip üç ay içerisinde ödenecektir. Söz konusu meblağın belirtilen üç ay içerisinde ödenmemesi durumunda, Hükümet, bahsi geçen sürenin sona erdiği tarihten itibaren ödeme gününe kadar geçen sürede, yukarıda bahsedilen miktara, Avrupa Merkez Bankasının söz konusu dönem için geçerli olan marjinal faiz oranına üç puan eklenmek suretiyle elde edilecek oran üzerinden basit faiz ödemeyi taahhüt etmektedir. Bu ödeme, davanın nihai çözümünü teșkil edecektir.”

7.

Bașvuranın temsilcileri, 14 Ekim 2019 tarihli yazıyla, Hükümet tarafından sunulan miktarın çok düșük olması ve yeni hukuk yolunun etkin olmaması sebebiyle bașvuranın tek taraflı deklarasyon șartlarından memnun olmadığını dile getirmișlerdir.

8.

Mahkeme, Sözleșme’nin 37. maddesinde, koșulların söz konusu maddenin 1. fıkrasının (a), (b) veya (c) bentlerinde belirtilen sonuçlardan birine yol açması hâlinde, Mahkemenin yargılamaların herhangi bir așamasında bașvuruyu kayıttan düșürebileceğinin öngörüldüğünü hatırlatmaktadır. Sözleșme’nin 37 § 1 (c) maddesi, özellikle așağıdaki durumda Mahkemenin davayı kayıttan düșürmesine imkân vermektedir:

“Mahkemenin saptadığı herhangi bir bașka gerekçeden ötürü, bașvurunun incelenmesinin sürdürülmesini haklı kılan bir neden görülmezse.”

9.

Mahkeme ayrıca, bazı durumlarda, bașvuran davasının incelenmeye devam edilmesini istese bile, bașvuruyu, davalı Devletin tek taraflı deklarasyonuna istinaden, Sözleșme’nin

37

§

1 (c) maddesi uyarınca kayıttan düșürebileceğini hatırlatmaktadır.

10.

Bu nedenle Mahkeme, söz konusu deklarasyonu, bilhassa

Tahsin Acar

kararı olmak üzere, içtihadından doğan ilkeler ıșığında dikkatli bir șekilde incelemiștir (

Tahsin Acar/Türkiye

(ilk itirazlar) [BD], no. 26307/95, §§ 75-77, AİHM 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o./Polonya

(k.k.), no. 11602/02, 26 Haziran 2007 ve

Sulwińska/Polonya

(k.k.), no. 28953/03, 18 Eylül 2007).

11.

Mahkeme

Yeșil ve Sevim/Türkiye

(no. 34738/04, 5 Haziran 2007) bașvurusundaki bașvuran bakımından Sözleșme’nin 3. maddesinin esas yönünden ihlal edildiğini hâlihazırda tespit ettiğini hatırlatmaktadır.

12.

Bu bağlamda Mahkeme, ceza yargılamalarında ilgili olayların tespitinde, ișkence (kıyaslayınız,

Örs ve Diğerleri/Türkiye

, no. 46213/99, § 60, 20 Haziran 2006;

Harutyunyan/Ermenistan

, no. 36549/03, §§ 63, 64 ve 66, AİHM 2007

‑

III ve

Levința/Moldova

, no. 17332/03, §§ 101 ve 104-05, 16 Aralık 2008) veya Sözleșme’nin 3. maddesi kapsamında ihlal teșkil eden bir diğer kötü muamele (kıyaslayınız,

Söylemez/Türkiye

, no.

46661/99, §§ 107 ve 122-24, 21 Eylül 2006 ve

Göçmen/Türkiye

, no. 72000/01, §§ 73-74, 17 Ekim 2006) sonucu elde edilen ifadelerin delil olarak kabul edilmesinin yargılamaları bir bütün olarak haksız kıldığını vurgulamaktadır (bk.

Gäfgen/Almanya

[BD], no. 22978/05, §

166, AİHM 2010). Bu bulgu, ifadelerin ispat değerine ve kullanımlarının davalıyı mahkûm etmede belirleyici olup olmadığına bakılmaksızın uygulanmıștır (bk. adı geçen kararda, § 166). Sonuç olarak, baskı altında alınan ifadelerin ispat değerine ve ceza yargılamalarının sonucu üzerindeki etkisine bakılmaksızın, delil olarak kullanılmaları, yargılamayı haksız kılmaktadır (bk.

Sergey Ivanov/Rusya

, no. 14416/06, §§ 90-91, 15 Mayıs 2018)

13.

Benzer șekilde Mahkeme, baskı altında ve avukatların yokluğunda alındığı iddia edilen diğer müșterek sanıkların polise verdikleri kendilerini suçlayıcı ifadelerin delil olarak kabul edilmesi konusundaki șikâyetlere ilișkin uygulamasını da ortaya koymuștur (bk. müșterek sanıklar dâhil olmak üzere baskı altında üçüncü taraflardan elde edilen delillerin kullanımına ilișkin olarak,

Kormev/Bulgaristan

, no. 39014/12, §§ 89-90, 5 Ekim 2017;

Kaçiu ve Kotorri/Arnavutluk

, no.33192/07 ve 33194/07, § 128, 25 Haziran 2013; ve

Huseyn

ve Diğerleri/Azerbaycan

, no. 35485/05 ve diğer

3

bașvuru, §§

202

‑

213, 26

Temmuz 2011 ve bk. müșterek sanıkların avukat yokluğunda alınan ifadelerinin kullanılmasına ilișkin olarak, yukarıda anılan

Ömer Güner

ve

Erkapić/Hırvatistan

, no.51198/08).

14.

Mahkeme, Türkiye’ye karșı açılan davalar dâhil olmak üzere, bazı davalarında, avukatın hukuki yardımına erișimin sistematik olarak engellenmesi ve bașvuranları mahkûm etmek için avukat yokluğunda elde edilen delillerin kullanılması hakkındaki șikâyetlere ilișkin uygulamasını ortaya koymuștur (bk. diğerleri arasında,

Mehmet Duman/Türkiye

, no. 38740/09, 23 Ekim 2018;

Ömer Güner/Türkiye,

no. 28338/07, 4 Eylül 2018;

Girișen/Türkiye

, no. 53567/07, 13 Mart 2018;

Canșad ve Diğerleri/Türkiye

, no. 7851/05, 13 Mart 2018;

İzzet Çelik/Türkiye

, no. 15185/05, 23 Ocak 2018 ve

Bayram Koç/Türkiye

, no. 38907/09, 5 Eylül 2017).

15.

Mahkeme, yukarıdaki davalarda, bașvuranın avukata erișim hakkına getirilen kısıtlamanın sistematik niteliğinin, kendi bașına, Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 (c) maddesinin ihlaline karar vermek için yeterli olup olmadığını incelemeksizin, bașvuranın polise verdiği ifadelerinin kabul edilebilirlikleri incelenmeden yargılamayı yürüten mahkeme tarafından kullanılmasının ve daha sonra Yargıtayın bu eksikliği giderememesinin, söz konusu maddenin bir ihlalini teșkil ettiğine karar vermiștir.

Ayrıca, yukarıdaki tüm davalarda, Mahkeme, Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 (c) maddesinin ihlal edildiğine karar verilmesinin, bașvuranlar tarafından yașanan manevi zarar için yeterli adil tazmin teșkil ettiği kanaatindedir (bk. özellikle,

Golubyatnikov ve Zhuchkov /Rusya

, no.

44822/06 ve 49869/06, § 122, 9 Ekim 2018;

Ushakov ve Ushakova/Ukrayna

, no. 10705/12, §

112, 18 Haziran 2015 ve karșılaștırınız,

Shamardakov/Rusya

, no. 13810/04, § 181, 30 Nisan 2015).

16.

Mahkeme, Hükümetin tek taraflı deklarasyonunda, Sözleșme’nin 6 §§

1 ve 3 maddesinin ihlal edildiğini açık bir șekilde kabul ettiğini gözlemlemektedir.

17.

Avukat hakkına yönelik sistematik kısıtlama konusunun kaynaklandığı yasal hükümlerin, 15 Temmuz 2003 tarihli ve 4928 sayılı karar ile kaldırıldığı ve (ayrıca bk. yukarıda anılan

Salduz,

§§ 27

‑

31) ve 1 Haziran 2005 tarihinde yürürlüğe giren yeni Ceza Muhakemesi Kanunu’nda (5271 sayılı Kanun) avukata erișim hakkına yönelik hiçbir sistematik kısıtlamanın öngörülmediği de yine dikkate alınmalıdır.

18.

Bununla beraber, Mahkeme, 31 Temmuz 2018 tarihine kadar, Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 311 § 1 maddesinin (f) bendinin, bașvuranlara, Mahkemenin sadece Sözleșme veya Protokollerinin ihlal edildiğini tespit ettiği bir kararına dayanarak ceza yargılamalarının yenilenmesi imkânını getiren bir hukuk yolu sağladığını kaydetmektedir. Ancak, 31 Temmuz 2018 tarihinde 7145 sayılı Kanun’un yürürlüğe girmesinden sonra, bașvuranlar, Mahkemenin artık dostane çözüm veya tek taraflı deklarasyon temelinde davayı kayıttan düșürmeye karar vermesinin ardından dahi ceza yargılamalarının yenilenmesin, talep etmeye hak kazanmıșlardır. Bunun sebebi, artık bu iki durumun Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 311 § 1 (f) maddesinde ceza yargılamalarının yeniden açılmasının gerekçeleri olarak, açıkça belirtilmiș olmasıdır (kıyaslayınız,

Igranov ve Diğerleri/Rusya

, no.42399/13 ve diğer 8 bașvuru, § 26, 20 Mart 2018, bu kapsamda anılan diğer kararlar ve karșılaștırınız,

Sroka/Polonya

(k.k.), no. 42801/07, 6 Mart 2012).

Jeronovičs/Letonya

[BD], no. 44898/10, §§ 116-118, 5 Temmuz 2016).

Josipović/Sırbistan

(k.k.), no. 18369/07, 4 Mart 2008).

Sözleșme’nin 6 § 1 maddesi kapsamındaki șikâyet

Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,

Davalı Hükümetin Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 kapsamındaki deklarasyon koșullarını ve belirtilen taahhütlerin yerine getirilmesine ilișkin kuralları

dikkate alarak

;

Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 (c) ve (d) maddesi kapsamındaki șikâyetlere ilișkin olarak bașvurunun bu kısmının, Sözleșme’nin 37 § 1 (c) maddesi uyarınca

kayıttan düșürülmesine

;

Sözleșme’nin 6 § 1 maddesi kapsamında Yargıtay nezdinde bir durușma gerçekleștirilmemesi hususundaki șikâyetin kabul edilebilirlik ve esas bakımından inceleme yapılmasına gerek bulunmadığına

karar vermiștir

.

İșbu karar İngilizce olarak tanzim edilmiș olup, 9 Ocak 2020 tarihinde bildirilmiștir.

Hasan Bakırcı

Julia Laffranque

Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Bașkan