Dalmatin împotriva Muntenegrului

Decizia nr. 47116/17 Tomo DALMATIN împotriva Muntenegru (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 12 decembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Arnfinn Bårdsen, președinte, Ivana Jelić, Darian Pavli, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 26 iunie 2017, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat de dna A. Stanković-Mugoša, avocat practicant în Podgorica. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor civile au fost comunicate guvernului muntenegrin („Guvernului”).

În prezenta cerere, după examinarea tuturor materialelor dinaintea acesteia, Curtea consideră că, din motivele menționate mai jos, guvernul contestat nu poate fi considerat responsabil pentru durata excesivă a procedurilor civile. În special, Curtea remarcă că reclamantul se referă în esență la lungimea excesivă a procedurii de primă instanță care, potrivit acestuia, a durat aproape 5 ani, începând cu 22 iunie 2007 până la 26 aprilie 2012. Totuși, Guvernul a susținut că instanța de primă instanță a dat o Hotărârea din 22 aprilie 2010 care a fost anulată la 28 ianuarie 2011 în urma apelului reclamantului și cazul a fost transmis pentru reexaminare. Prin urmare, Guvernul a invitat Curtea să respingă cererea ca abuz al dreptului de cerere individuală în conformitate cu art. 3 literele (a) și 4 din convenție.

Reclamantul nu a contestat nici faptele prezentate de Guvern, nici nu a furnizat nici o explicație pentru faptul că nu a informat Curtea despre acestea. Curtea reiterează că o cerere poate fi respinsă ca abuz al dreptului de cerere individuală în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție în cazul în care, printre altele, aceasta se bazează pe informații false sau în cazul în care informațiile și documentele semnificative au fost omitete în mod deliberat, fie în cazul în care acestea au fost cunoscute de la început, fie în cazul în care au avut loc noi evoluții semnificative în timpul procedurii. Informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot constitui un abuz al dreptului la cerere, în special în cazul în care informațiile în cauză se referă la miezul situației și nu sunt furnizate explicații suficiente pentru faptul că nu se divulgă această informație (a se vedea, de exemplu, Bruss v. Elveția [GC], nr. 67810/10, § 28, CEDH 2014, și S.A.S.

v. France [GC], nr. 43835/11, § 67, ECHR 2014). Având în vedere faptul că informațiile deținute în acest caz se referă la centrul cererii și că reclamantul nu a furnizat nici o explicație privind motivul pentru care a fost omisă în cerere și în celelalte argumente ale acesteia, Curtea constată că această conduită a fost contrară scopului unei cereri individuale. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că prezenta cerere constituie un abuz al dreptului de cerere individuală și trebuie respins în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă.

Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Decizia internă 47116/17 26/06/2017 Tomo Dalmatin 11/08/1961 22/06/2007 08/11/2013 6 ani și 5 luni și 18 zile de nivel 3 de competență Curtea Supremă de Muntenegru Rev.no 886/13 08/11/2013

SECOND SECTION

DECISION Application no. 47116/17 Tomo DALMATIN against Montenegro (see appended table) The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 12 December 2019 as a Committee composed of: Arnfinn Bårdsen, President, Ivana Jelić, Darian Pavli, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 26 June 2017, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table. The applicant was represented by Ms A. Stanković-Mugoša, a lawyer practising in Podgorica. The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings were communicated to the Montenegrin Government (“the Government”). THE LAW In the present application, having examined all the material before it, the Court considers that for the reasons stated below, the respondent Government cannot be held liable for the excessive length of civil proceedings.

In particular, the Court notes that the applicant essentially referred to the excessive length of the first-instance proceedings which according to him had lasted for almost 5 years, from 22 June 2007 until 26 April 2012. However, the Government submitted that the first-instance court gave a judgment on 22 April 2010 which was quashed on 28 January 2011 following the applicant’s appeal and the case was remitted for re-hearing. The Government therefore invited the Court to reject the application as an abuse of the right of individual application in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. The applicant neither disputed the facts submitted by the Government nor provided any explanation for the failure to inform the Court about them.

The Court reiterates that an application may be rejected as an abuse of the right of individual application within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention if, among other reasons, it was knowingly based on false information or if significant information and documents were deliberately omitted, either where they were known from the outset or where new significant developments occurred during the proceedings. Incomplete and therefore misleading information may amount to an abuse of the right of application, especially if the information in question concerns the very core of the case and no sufficient explanation is given for the failure to disclose that information (see, for example, Gross v. Switzerland [GC], no. 67810/10, § 28, ECHR 2014, and S.A.S.

v. France [GC], no. 43835/11, § 67, ECHR 2014). Having regard to the fact that the information withheld in the present case concerned the very core of the application and that the applicant did not provide any explanation as to why it was omitted in the application and his later submissions, the Court finds that such conduct was contrary to the purpose of the right of individual application. In view of the above, the Court finds that the present application constitutes an abuse of the right of individual application and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 16 January 2020. Liv Tigerstedt Arnfinn Bårdsen Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) Application no. Date of introduction Applicant’s name Date of birth Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Relevant domestic decision 47116/17 26/06/2017 Tomo Dalmatin 11/08/1961 22/06/2007 08/11/2013 6 year(s) and 5 month(s) and 18 day(s) 3 level(s) of jurisdiction Supreme Court of Montenegro Rev.no. 886/13 08/11/2013