CtEDO 05.09.2017 Auto

KLJAJEVIĆ v. MONTENEGRO

RESPONDENT
MNE
HOTĂRÂRE
05.09.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KLJAJEVIĆ v. MONTENEGRO (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 32645/11 Docrinav KLJAJEVI își face față Muntenegruului (a se vedea apendicele) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Nebojša Vučinić, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 10 mai 2011, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 13 februarie 2017, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt toți cetățenii muntenegreni și detaliile lor personale suplimentare sunt prezentate în apendice. Toate acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dl M. Petković, un avocat practicant în Bor. Guvernul muntenegren („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna V. Pavličić. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii lor civile referitoare la o chestiune de proprietate. Cererea a fost comunicată Guvernului la 16 decembrie 2015 HOTĂRÂREA Reclamanții s-au plâns în legătură cu durata procedurii civile. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 februarie 2017, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că guvernul Muntenegru dorește, prin prezenta, să exprime recunoașterea duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care au fost implicate reclamanții și sunt dispuși să accepte faptul că au existat o încălcare a dreptului(s) reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească suma de 810 EUR (opt) 100 de euro) către dl Dobrislav Kljajević și dna Ljubinka Kljajević, precum și suma de 810 EUR (opt sute zece euro) către dl Dušan Kljajević și dl Nikola Kljajević în comun, pe care consideră că este rezonabil în funcție de jurisprudența Curții, mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și [în] valoarea de 500 EUR (cincă sute de euro) în comun, pentru a acoperi toate costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamanților în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 32645/11 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii Curții de a elimina cazul din lista sa de cazuri, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din convenție. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a acțiunilor care au condus la adoptarea prezentei cereri. Guvernul dorește să exprime regretul pentru apariția acțiunilor care au condus la introducerea prezentei cereri.” Prin scrisoarea din 29 martie 2017, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, fără a specifica motivele lor, și au invitat Curtea să examineze cererea lor pe fond. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Muntenegrului, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Živaljević Montenegro , nr. 17229/04, § 65, § 67-68 și 75-78, 8 martie 2011 și Stakić c. Muntenegru , nr. 49320/07, §§ 39-41 și 47 61, 2 octombrie 2012). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și sumele compensației propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În plus, Curtea interpretează declarația Guvernului în sensul că, în cazul în care nu se stabilește în termenul de trei luni indicat în prezenta declarație, dobânzile simple sunt achitabile pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 28 septembrie 2017. Hasan Bakırcı Paul Lemmens Președintele adjunct al Registrului Apendice Numele reclamantului Data nașterii Locul de reședință Dobrislav KLJAJEVI

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă