CtEDO 22.11.2016 Auto

VLAHOVIĆ v. MONTENEGRO

RESPONDENT
MNE
HOTĂRÂRE
22.11.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
VLAHOVIĆ v. MONTENEGRO (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 62444/10 Zoran VLAHOVI împotrivă Muntenegru Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 22 noiembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Nebojša Vučinić, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 octombrie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 6 iunie 2016 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl Zoran Vlahović, este un național croat, născut în 1964 și trăiește în Split, Croația. Guvernul muntenegren („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Valentina Pavličić. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție, cu privire la neexecuția deciziei finale rendue în favoarea reclamantului. Cererea a fost comunicată guvernului la 9 decembrie 2015 HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns de neexecutarea unei decizii pronunțate în favoarea sa. El s-a bazat pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 6 Iunie 2016, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Muntenegru dorește să exprime recunoașterea duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul și este gata să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din convenție. Guvernul se va asigura că toate măsurile necesare sunt luate pentru aplicarea rapidă a deciziei interne finale dictate în favoarea [] reclamantului, ținând seama de cerințele bunei administrații a justiției. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească dlui Zoran Vlahović, valoarea de 3,600 EUR (trei mii șase sute de euro), pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și [] sumă de 100 EUR (o sută de euro) în comun pentru a acoperi orice cost și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi impugnat reclamantului în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nu. 62444/10 înainte de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii Curții de a elimina cazul din lista sa de cazuri, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a acțiunilor care au condus la adoptarea prezentei cereri. Guvernul dorește să exprime regretul pentru apariția acțiunilor care au condus la aducerea prezentei cereri.” Prin scrisoarea din 24 august 2016, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Muntenegrului, practica sa privind plângerile privind neexecuția hotărârilor interne dictate în favoarea reclamantului (a se vedea, de exemplu, Hornsby c. Grecia , 19 martie 1997, § 40, Raporturi de hotărâri și decizii 1997 II; Fuklev c. Ucraina , nr. 71186/01, § 84, 7 iunie 2005; Cominersoll S.A. c. Portugalia [GC], nr. 35382/97, § 23, CEDO 2000 IV și Vukelić c. Muntenegru , nr. 58258/09 , § 98-102, 4 iunie 2013). Având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să excludă aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 15 decembrie 2016. Hasan Bakırcı Președintele adjunct al grefierului Valeriu Grițco

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă