BAŠANOVIĆ v. MONTENEGRO

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE A Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 22 noiembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Nebojša Vučinić, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 februarie 2010, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 6 iunie 2016, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dna Vjera Bašanović, care este națională muntenegrenă și sârbă, și dna Dejana Bašanović, care este națională muntenegrenă, s-au născut în 1988 și, respectiv, în 1990 și trăiesc în Podgorica. Guvernul muntenegren (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna Valentina Pavličić. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție, cu privire la neexecuția deciziei finale rendue în favoarea reclamanților. Cererea a fost comunicată guvernului la 9 decembrie 2015 HOTĂRÂREA Reclamanții se plângeau de neexecutarea unei decizii interne pronunțate în favoarea lor, care se bazează pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 6 Iunie 2016, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Muntenegru dorește să exprime recunoașterea duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care au fost implicate reclamanții și este gata să accepte faptul că a existat o încălcare a dreptului [de aplicanți] în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din convenție. Guvernul se va asigura că sunt luate toate măsurile necesare pentru aplicarea rapidă a deciziei interne finale dictate în favoarea [aplicanților], luând în considerare cerințele bunei administrații a justiției. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească doamnei Vjera Bašanović și doamnei Vjera Bašanović Dejana Bašanović, suma de 2.700 EUR (2.000 șapte sute de euro) în comun, pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și [] sumă de 100 EUR (o sută de euro) în comun pentru a acoperi oricare și toate costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil pentru reclamant în ceea ce privește cererea înregistrată în conformitate cu nr. 9781/10 înainte de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, această sumă este plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii Curții de a elimina cazul din lista sa de cazuri, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a acțiunilor care au condus la introducerea prezentei cereri. Guvernul dorește să exprime regretul pentru apariția acțiunilor care au condus la aducerea prezentei cereri.” Prin scrisoarea din 28 august 2016, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că termenii declarației unilaterale sunt inacceptabile, că declarația nu conține o reparație adecvată și nu impune guvernului nici o obligație de a asigura executarea deciziei impugnate. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Muntenegrului, practica sa privind plângerile privind neexecuția hotărârilor interne dictate în favoarea reclamantului (a se vedea, de exemplu, Hornsby c. Grecia , 19 martie 1997, § 40, Raporturi de hotărâri și decizii 1997 II; Fuklev c. Ucraina , nr. 71186/01, § 84, 7 iunie 2005; Cominersoll S.A. c. Portugalia [GC], nr. 35382/97, § 23, CEDO 2000 IV și Vukelić c. Muntenegru , nr. 58258/09 , § 98-102, 4 iunie 2013). Având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să excludă aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 15 decembrie 2016. Hasan Bakırcı Președintele adjunct al grefierului Valeriu Grițco

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 9781/10

Vjera and Dejana BAŠANOVIĆ

against Montenegro

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 22

November 2016 as a Committee composed of:

Valeriu Grițco,

President,

Nebojša Vučinić,

Stéphanie Mourou-Vikström,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 10 February 2010,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 6 June 2016 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants, Ms Vjera Bašanović, who is a Montenegrin and Serbian national, and Ms Dejana Bašanović, who is a Montenegrin national, were born in 1988 and 1990 respectively and live in Podgorica.

The Montenegrin Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Valentina Pavličić.

The applicants complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention, about the non-enforcement of the final decision rendered in the favour of the applicants.

The application had been communicated to the Government on 9

December 2015

.

THE LAW

The applicants complained about the non-enforcement of a domestic decision rendered in their favour. They relied on Articles 6 § 1 and 13 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 6

June 2016 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“I declare that the Government of Montenegro herby wishes to express acknowledgement of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicants were involved and is ready to accept that there had been a violation of the [applicants’] right[s] under Article 6 paragraph 1 and Article 13 of the Convention.

The Government will ensure that all necessary steps are taken to speedily enforce the final domestic decision rendered in the [applicants’] favour, taking into account the requirements of the proper administration of justice.

Consequently, the Government is ready to pay to Ms Vjera Bašanović and Ms

Dejana Bašanović, the amount of EUR 2,700 (two thousand seven hundred euros) jointly, which it considers to be reasonable in the light of the Court’s case-law, less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level in order to cover any non-pecuniary damage as well as [the] amount of EUR 100 (one hundred euros) jointly to cover any and all costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant[s] in respect of the application registered under no.

9781/10 before the European Court of Human Rights.

This sum shall be payable within three months from the date of the delivery of the decision of the Court to strike the case out of its list of cases, as referred to in Article

37 § 1 (c) of the Convention.

These payments will constitute the final resolution of the actions which have led to the bringing of the present application.

The Government wishes to express regret for the occurrence of the actions which have led to the bringing of the present application.”

By a letter of 28 August 2016, the applicants indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that terms of the unilateral declaration are inacceptable, that the declaration contains no adequate redress nor it imposes any duty on the Government to ensure the enforcement of the impugned decision.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Sp. z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Montenegro, its practice concerning the complaints about the non

‑

enforcement of domestic decisions rendered in applicant’s favour (see, for example,

Hornsby v. Greece

, 19 March 1997, § 40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II;

Fuklev v. Ukraine

, no. 71186/01, § 84, 7

June 2005;

Comingersoll S.A. v. Portugal

[GC], no. 35382/97, § 23, ECHR 2000

‑

IV; and

Vukelić v. Montenegro

, no. 58258/09, § 98-102, 4

June

2013).

In light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 15 December 2016.

Hasan Bakırcı

Valeriu Grițco

Deputy Registrar

President