BİLEN v. TURKEY

Comunicat la 12 decembrie 2019 SECȚIUNE Cerere nr. 81133/17 Refik BİLEN împotriva Turciei depusă la 9 noiembrie 2017 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la reducerea ratei de plată suplimentară de 125% aplicată în categoria de ocupare a forței de muncă a reclamantului ca contabil adjunct al Trezorului (Hazine sayman curthımcısı ), cu intrarea în vigoare a decretului legislativ nr. 666, care nu a specificat categoria reclamantului printre cele enumerate în anexa sa. Datorită lipsei categoriei de ocupare a forței de muncă a reclamantului din lista, reclamantul a început să primească plăți suplimentare cu o rată de 110%, adică rata aplicată angajaților care nu au căzut în niciuna dintre categoriile specifice enumerate. Reclamantul a introdus un caz în fața Curții Administrative din Ankara, cerând compensație pentru pierderea sa financiară rezultată din intrarea în vigoare a Decretului Legislativ nr. 666. El a susținut, de asemenea, că ar trebui să aibă dreptul la rata aplicată unei alte categorii, adjunct director al contabilității (saymanlık müdür curthımcısı ), care în conformitate cu el a fost echivalentul categoriei sale. Instanța internă a respins cazul din cauza faptului că categoria reclamantului nu a fost printre cele enumerate în decretul legislativ nr. 666. Reclamantul se plânge de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. A existat vreo interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, din cauza reducerii ratei de plată suplimentară cu intrarea în vigoare a Decretului legislativ nr. 666? A fost această interferență în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege? În special, a fost atribuirea unor rate de plată suplimentară la diferite categorii de locuri de muncă realizate prin decretul legislativ nr. 666 accesibil și previzibil? În plus, această interferență impune o sarcină excesivă și individuală reclamantului (compare Koufaki și Adedy c. Grecia (dec.), nr. 57665/12 și 57657/12, 7 mai 2013)? A fost reclamantul furnizată suficiente garanții procedurale în timpul procedurii în care au fost examinate cererile sale?

Communicated on 12 December 2019

SECOND SECTION

Application no. 81133/17

Refik BİLEN

against Turkey

lodged on 9 November 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the reduction in the supplementary payment rate of 125% applied to the applicant’s employment category as the deputy Treasury accountant (

Hazine sayman yardımcısı

), with the entry into force of Legislative Decree no. 666, which did not specify the applicant’s category among those listed in its annex. Due to the lack of the applicant’s employment category in the list, the applicant started receiving his supplementary payments with a rate of 110%, that is, the rate applied to employees who did not fall into any of the specific categories listed.

The applicant brought a case before the Ankara Administrative Court, claiming compensation for his financial loss resulting from the entry into force of Legislative Decree no. 666. He also argued that he should be entitled to the rate applied to another category, namely, deputy director of accountancy (

saymanlık müdür yardımcısı

), which according to him was the equivalent of his category. The domestic court dismissed the case on the ground that the applicant’s category was not among those listed in Legislative Decree no.

666.

The applicant complains of a violation of his rights under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No.

1, on account of the reduction in his supplementary payment rate with the entry into force of Legislative Decree no. 666?

Was that interference in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law? In particular, was the assignment of supplementary payment rates to various employment categories made by Legislative Decree no. 666 accessible and foreseeable?

Moreover, did that interference impose an excessive and individual burden on the applicant (compare

Koufaki and Adedy v. Greece

(dec.), nos.

57665/12 and 57657/12, 7 May 2013)?

2.

Was the applicant provided with sufficient procedural guarantees during the proceedings in which his claims were examined?