CASE OF ALEKSANDROV v. UKRAINE - [Ukrainian Translation] by the Ministry of Justice of Ukraine
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 34 - Individual applications (Article 34 - Hinder the exercise of the right of application)
CASE OF ALEKSANDROV v. UKRAINE - [Ukrainian Translation] by the Ministry of Justice of Ukraine (CtEDO, 2020)
1 CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
2 SECȚIA A CINCEA
3 CAUZA „ALEKSANDROV c. UCRAINEI”
4 (CAUZA ALEKSANDROV v. UKRAINE)
5 (Cererea nr. 56483/09)
6 HOTĂRÂRE
7 STRASBOURG
8 9 ianuarie 2020
9 Această hotărâre este definitivă, dar poate fi supusă unor corecturi redacționale.
10 În cauza „Aleksandrov c. Ucrainei”,
11 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a cincea), reunită în comitet, compus din:
12 André Potocki
13 (André Potocki)
14 ,
15 Președinte,
16 Mārtiņš Mits
17 (Mārtiņš Mits)
18 ,
19 Lәtif Hüseynov
20 (Lәtif Hüseynov)
21 ,
22 judecători,
23 și Milan Blaško
24 (Milan Blaško)
25 ,
26 grefier adjunct al secției,
27 după deliberări purtate în camera de consiliu la 3 decembrie 2019,
28 pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la aceeași dată:
29 PROCEDURA
30 1.
31 Cauza își are originea într-o cerere (nr. 56483/09) introdusă la 5 octombrie 2009 la Curte împotriva Ucrainei, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), de cetățeanul ucrainean, domnul Ruslan Oleksiyovych Aleksandrov
32 (denumit în continuare „reclamantul”).
33 2.
34 Guvernul Ucrainei (denumit în continuare „Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, domnul I. Lișcina, din cadrul Ministerului Justiției din Ucraina. La 13 iunie 2019, reclamantului i s-a acordat dreptul de a-și reprezenta singur cauza.
35 3.
36 La 30 mai 2018, Guvernul a fost informat cu privire la plângerea întemeiată pe articolul 34 din Convenție, referitoare la neacordarea de către autoritățile publice a copiilor documentelor din materialele cauzei sale, iar restul plângerilor din cerere au fost declarate inadmisibile, în conformitate cu articolul 54 § 3 din Regulamentul Curții.
37 În fapt
38 Circumstanțele cauzei
39 4.
40 Reclamantul s-a născut în 1978 și este în arest în orașul
41 Berdîciv.
42 Procedura penală împotriva reclamantului
43 5.
44 La 25 decembrie 2008, Curtea de Apel a Republicii Autonome Crimeea (denumită în continuare „Curtea de Apel a Crimeei”) l-a găsit pe reclamant vinovat de săvârșirea a două episoade de viol și a unui episod de omor, aplicându-i o pedeapsă de cincisprezece ani închisoare.
45 6.
46 La 21 mai 2009, Curtea Supremă a Ucrainei a menținut sentința Curții de Apel a Crimeei.
47 7.
48 Reclamantul își execută pedeapsa în Penitenciarul nr. 70 din Berdîciv, regiunea Jîtomîr.
49 Cererea la Curte
50 8.
51 La 5 octombrie 2009, reclamantul a informat Curtea cu privire la intenția sa de a depune o cerere la Curte.
52 9.
53 Prin scrisoarea din 10 mai 2010, Curtea a confirmat primirea formularului de cerere cu anexele și i-a cerut reclamantului ca, până la 10 august
54 2010, să furnizeze copii ale hotărârilor instanțelor naționale și ale altor documente referitoare la cauza reclamantului.
55 10.
56 În perioada 2009-2013, reclamantul s-a adresat în mod repetat Curții de Apel a Crimeei și Curții Supreme a Ucrainei cu solicitări de a i se acorda acces la materialele cauzei sale sau de a primi copii ale documentelor procedurale din materialele cauzei sale. Acesta a indicat că documentele respective erau solicitate de Curte.
57 11.
58 La 2 februarie, 11 iunie, 7 și 9 iulie 2009, 10 martie,
59 28 aprilie, 1 și 21 iulie, 4 august și 5 noiembrie 2010,
60 16 martie și 5 octombrie 2011 și 10 mai 2012, Curtea de Apel a Crimeei a respins cererile reclamantului de a i se acorda acces la materialele dosarului său penal. Aceasta a explicat că cererile erau neîntemeiate, întrucât legislația aplicabilă nu prevedea posibilitatea obținerii de copii ale documentelor din materialele dosarului penal după rămânerea definitivă a sentinței.
61 12.
62 La 17 februarie 2012, reclamantul a trimis o nouă cerere la Curtea de Apel a Crimeei, solicitând să i se furnizeze documentele din materialele cauzei sale, pe care urma apoi să le trimită la Curte.
63 13.
64 La 29 februarie 2012, judecătorul G. al Curții de Apel a Crimeei a răspuns la cererea menționată, explicând că reclamantul primise copii ale tuturor documentelor prevăzute de lege și că, dacă dorea să primească copii suplimentare ale documentelor procedurale pentru a le trimite Curții, trebuia să prezinte Curții de Apel a Crimeei o confirmare a faptului că documentele respective erau solicitate de Curte, precum și o listă a acestor documente, ambele texte fiind redactate de o persoană autorizată.
65 14.
66 Potrivit susținerilor reclamantului, la 13 martie 2012, acesta a depus la Curtea de Apel a Crimeei o cerere similară, solicitând acces la materialele cauzei sale. La aceasta a anexat Regulamentul Curții.
67 15.
68 La 22 martie 2012, Curtea de Apel a Crimeei a respins cererea, întrucât procedura privind reclamantul fusese încheiată.
69 16.
70 La 19 noiembrie 2012, reclamantul s-a adresat Curții de Apel a Crimeei cu o cerere prin care o împuternicea pe mama sa, doamna G., să ia cunoștință de materialele dosarului său penal.
71 17.
72 La 4 decembrie 2012, vicepreședintele Curții de Apel a Crimeei a respins această cerere, întrucât dreptul de acces la materialele cauzei aparținea doar participanților la procedura penală.
73 18.
74 La 24 iunie 2013, reclamantul a depus din nou la Curtea de Apel a Crimeei o cerere prin care solicita să i se trimită copii ale documentelor din materialele cauzei sale, indicând că documentele respective erau cerute de Curte.
75 19.
76 La 11 iulie 2013, judecătorul T. al Curții de Apel a Crimeei a răspuns la cererea menționată, informându-l că trebuia să plătească o taxă judiciară în cuantum de 46 de grivne ucrainene (denumite în continuare „UAH”) și să trimită confirmarea plății taxei Curții de Apel a Crimeei, după care aceasta îi va trimite reclamantului copiile documentelor solicitate. Reclamantul nu a făcut acest lucru. Potrivit susținerilor reclamantului, acesta nu dispunea de fonduri suficiente pentru a achita taxa, întrucât nu avea venit. Nu avea un apărător.
77 Dreptul intern relevant
78 20.
79 Dispozițiile relevante ale dreptului intern sunt prezentate în hotărârile în cauzele Naydyon c. Ucrainei
80 (Naydyon v. Ukraine)
81 , cererea nr. 16474/03, pct. 35-38, 41 și 42, din 14 octombrie 2010, și Vasiliy Ivashchenko c. Ucrainei
82 (Vasiliy Ivashchenko v. Ukraine)
83 , cererea nr. 760/03, pct. 59-61, din 26 iulie 2012.
84 ÎN DREPT
85 LIMITELE EXAMINĂRII CAUZEI
86 21.
87 În observațiile sale din 30 iulie 2019, în răspuns la observațiile Guvernului, reclamantul s-a plâns de condițiile arestării sale și de asistența medicală în penitenciar.
88 22.
89 Curtea observă că aceste plângeri noi, prezentate cu întârziere, nu constituie o precizare sau o lămurire a plângerilor inițiale ale reclamantului, cu privire la care părțile au prezentat comentarii. Prin urmare, Curtea consideră că, în prezent, nu este oportun să examineze aceste chestiuni în contextul prezentei cauze (a se vedea hotărârea în cauza Korneykova și Korneykov c. Ucrainei
90 (Korneykova and Korneykov v. Ukraine)
91 , cererea nr.
92 56660/12, pct. 95 și 96, din 24 martie 2016, și, pentru comparație, hotărârea în cauza Radomilja și alții c. Croației [MC]
93 (Radomilja and Others v. Croatia)
94 [GC], cererile nr. 37685/10 și
95 nr. 22768/12, pct. 122 și 129, din 20 martie 2018).
96 PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 34 DIN CONVENȚIE
97 23.
98 Reclamantul s-a plâns de neacordarea de către autoritățile publice a copiilor documentelor din materialele cauzei sale, pe care dorea să le prezinte Curții pentru a-și susține cererea. El s-a întemeiat pe articolul 34 din Convenție, care prevede:
99 „Curtea poate primi cereri de la orice persoană ..., care se pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre Înaltele Părți Contractante a drepturilor recunoscute în Convenție sau în protocoalele sale. Înaltele Părți Contractante se angajează să nu împiedice prin nicio măsură exercițiul eficace al acestui drept.”
100 Argumentele părților
101 24.
102 Guvernul a susținut că reclamantul știa că va trebui să se adreseze Curții înainte de pronunțarea sentinței în procedura penală și că trebuia să facă copii ale documentelor relevante înainte de finalizarea acestei proceduri. Guvernul a susținut, de asemenea, că prin scrisoarea sa din
103 29 februarie 2012, Curtea de Apel a Crimeei (a se vedea pct. 13) i-a explicat reclamantului procedura de obținere a documentelor. În special, acesta putea să împuternicească un reprezentant, care, pentru a obține documentele solicitate, putea să se adreseze Curții de Apel a Crimeei cu o cerere, anexând la aceasta lista lor. Guvernul a susținut că reclamantul nu a respectat procedura indicată și că vina pentru neprimirea documentelor solicitate îi aparținea acestuia. În cele din urmă, Guvernul a susținut că, la 11 iulie 2013, Curtea de Apel a Crimeei a fost de acord să furnizeze documentele după plata taxei judiciare de 46 de grivne ucrainene
104 (denumite în continuare „UAH”), care nu putea fi considerată excesivă. Guvernul a invitat Curtea să constate că nu a existat niciun obstacol la depunerea cererii, în sensul articolului 34 din Convenție.
105 25.
106 Reclamantul și-a menținut plângerea. În observațiile sale în răspuns la observațiile Guvernului, reclamantul a susținut că a achitat
107 46 UAH, dar că, până în prezent, nu a primit documentele solicitate. El nu a prezentat dovezi în sprijinul acestei afirmații și nici nu a indicat data plății pretinse.
108 Aprecierea Curții
109 26.
110 Curtea reamintește că plângerea întemeiată pe articolul 34 din Convenție are un caracter procedural și, prin urmare, nu ridică nicio chestiune privind admisibilitatea în temeiul Convenției (a se vedea, printre alte surse, hotărârea în cauza Rasul Jafarov c. Azerbaidjanului
111 (Rasul Jafarov v. Azerbaijan)
112 , cererea nr. 69981/14, pct. 176, din 17 martie 2016, cu trimiterile ulterioare).
113 27.
114 În acest sens, Curtea observă că chestiunea ridicată în prezenta cauză este similară celei cu privire la care Curtea Europeană a pronunțat hotărâri în cauze împotriva Ucrainei. De exemplu, în hotărârea menționată Naydyon c. Ucrainei
115 (Naydyon v. Ukraine)
116 , pct. 64-69, Curtea a constatat o încălcare a articolului 34 din Convenție pe motivul că autoritățile publice nu i-au asigurat reclamantului dependent de ele (condamnat fără apărător) posibilitatea de a obține copii ale documentelor necesare pentru a-și susține cererea la Curte. În hotărârea menționată Vasiliy Ivashchenko c. Ucrainei
117 (Vasiliy Ivashchenko v. Ukraine)
118 , pct. 123, Curtea a constatat de asemenea că sistemul juridic al Ucrainei nu prevedea, pentru persoanele aflate în detenție, o procedură clară și concretă care să le permită să obțină copii ale documentelor din materialele cauzei după încheierea procedurii penale. Mai târziu, Curtea și-a confirmat concluziile în diferite cauze, ultima dată în hotărârea în cauza Iakuba c. Ucrainei
119 (Yakuba v.
120 Ukraine)
121 ,
122 cererea nr. 1452/09, pct. 54-57, din 12 februarie 2019.
123 28.
124 În prezenta cauză, ca și în cele citate, reclamantul și-a depus cererea după încheierea procedurii penale împotriva sa, aflându-se în penitenciar. Materialele dosarului său penal erau păstrate la instanța de fond.
125 29.
126 În ceea ce privește argumentul Guvernului potrivit căruia reclamantul ar fi putut să facă copii ale documentelor necesare pentru cererea sa înainte de încheierea procedurii la nivel național, Curtea observă că a respins deja un argument similar în hotărârea menționată Naydyon c. Ucrainei
127 (Naydyon v. Ukraine)
128 , pct. 59 și 67. Curtea nu identifică motive pentru a se îndepărta de această concluzie în prezenta cauză.
129 30.
130 În plus, contrar susținerii Guvernului, Curtea nu este convinsă că, prin scrisoarea sa din 29 februarie 2012, Curtea de Apel a Crimeei a explicat procedura care i-ar fi permis reclamantului să obțină documentele din materialele cauzei sale. Curtea observă că în scrisoare nu s-a menționat posibilitatea împuternicirii unui reprezentant, care, la rândul său, ar fi putut obține documentele din materialele cauzei reclamantului. Curtea observă că explicațiile relevante au fost redactate într-un limbaj încărcat cu termeni juridici, ceea ce nu i-a permis reclamantului să înțeleagă conținutul lor. În special, reclamantul a interpretat aceste explicații în sensul că Curtea de Apel a Crimeei îi cerea să prezinte Regulamentul Curții, pe care l-a anexat la cererea sa din 13 martie 2012. Curtea concluzionează că Curtea de Apel a Crimeei nu a explicat în mod clar procedura pe care reclamantul trebuia să o urmeze, iar argumentul Guvernului referitor la scrisoarea din 29 februarie 2012 trebuie respins (a se vedea, pentru comparație, hotărârea menționată Vasiliy Ivashchenko c. Ucrainei
131 (Vasiliy Ivashchenko v. Ukraine)
132 , pct. 105).
133 31.
134 În cele din urmă, Curtea observă că în perioada 2009-2012, reclamantului i s-a refuzat accesul la materialele cauzei, iar în 2013 i s-a cerut să plătească o taxă judiciară pentru furnizarea copiilor documentelor solicitate. Curtea observă că reclamantul nu avea o sursă de venit, nu dispunea de asistență juridică accesibilă, iar potrivit susținerilor sale inițiale, la momentul respectiv nu își putea permite să plătească această taxă. Guvernul nu a prezentat nicio dovadă în contradicție. Curtea observă, de asemenea, că, pe o perioadă semnificativă de timp, autoritățile naționale, fără a furniza vreun motiv întemeiat, s-au abținut să ia măsurile necesare pentru exercitarea efectivă de către reclamant a dreptului său de a depune o cerere în temeiul articolului 34 din Convenție (a se vedea, pentru comparație, hotărârea în cauza Savitskyy c. Ucrainei
135 (Savitskyy v. Ukraine)
136 , cererea nr. 38773/05, pct. 157-159, din 26 iulie 2012).
137 32.
138 În acest context, Curtea concluzionează că Ucraina
139 nu și-a îndeplinit obligația care îi revine în temeiul articolului 34 din Convenție de a asigura reclamantului toate mijloacele necesare pentru a face posibilă examinarea adecvată și efectivă a cererii sale de către Curte.
140 APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE
141 33.
142 Articolul 41 din Convenție prevede:
143 „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante respective nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”
144 Prejudiciul
145 34.
146 Reclamantul a solicitat 600
147 000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral. El a susținut că imposibilitatea de a obține documentele i-a cauzat o traumă psihologică.
148 35.
149 Guvernul a contestat suma solicitată, susținând că aceasta era excesivă și nejustificată. Acesta a invitat Curtea să respingă pretenția reclamantului.
150 36.
151 Având în vedere circumstanțele specifice ale prezentei cauze, Curtea consideră că însăși constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.
152 Cheltuieli de judecată și alte cheltuieli
153 37.
154 Reclamantul nu a prezentat nicio pretenție la acest capitol. Prin urmare, Curtea nu acordă nimic în acest sens.
155 PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
156 Hotărăște
157 că Statul pârât nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 34 din Convenție, în legătură cu neacordarea de către autoritățile publice reclamantului a copiilor documentelor pentru cererea sa la Curte;
158 Hotărăște
159 că însăși constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.
160 Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 9 ianuarie 2020, în temeiul art. 77 alin. 2 și 3 din Regulamentul Curții.
161 Milan Blaško
162 (Milan Blaško)
163 Grefier adjunct
164 André Potocki
165 (André Potocki)
166 Președinte