A.E.J. v. ROMANIA

Comunicat la 16 ianuarie 2020 Publicat la 3 februarie 2020 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 33463/18 A.E.J. împotriva României depusă la 10 iulie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul fapt că autoritățile nu au efectuat o investigație eficace asupra acuzațiilor reclamantului că a fost violată la vârsta de 12 ani. În baza articolelor 1 și 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge că ancheta privind acuzațiile sale de viol și procesul ulterior a fost ineficientă și nedrept, deoarece autoritățile au acordat mai multă greutate versiunii evenimentelor descrise de autor și lipsa unor dovezi “directe” de viol, prin urmare, nu a furnizat protecție juridică eficace împotriva abuzului sexual reclamantului, care era minor la momentul evenimentelor. Întrebarea părților având în vedere obligațiile pozitive ale statelor inherente la articolele 3 și 8 din Convenție de a efectua o investigație și urmărirea eficace a actelor de viol, a fost ancheta în cazul în care autoritățile interne au încălcat articolele menționate mai sus? În special, abordarea adoptată de autoritățile în acest caz, care a pus accentul pe dovezile “directe” ale violului, nu a îndeplinit cerințele inerente obligației pozitive ale statelor de a institui și de a aplica în mod eficient un sistem de drept penal pedepsirea tuturor formelor de viol și abuz sexual (a se vedea M.G.C. c. România , nr. 61495/11, 15 martie 2016)?

Communicated on 16 January 2020

Published on 3 February 2020

FOURTH SECTION

Application no. 33463/18

A.E.J.

against Romania

lodged on 10 July 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the authorities’ alleged failure to conduct an effective investigation into the applicant’s allegations that she had been raped at the age of twelve.

Relying on Articles 1 and 6 § 1 of the Convention, the applicant complains that the investigation into her allegations of rape and the subsequent trial had been ineffective and unfair because the authorities have given more weight to the version of the events as described by the perpetrator and to the lack of “direct” proof of rape hence failing to provide effective legal protection against sexual abuse to the applicant, who was minor at the time of the events.

QUESTION TO THE PARTIES

Having regard to the positive obligations of States inherent in Articles

3 and

8 of the Convention to carry out an effective investigation and prosecution of acts of rape, was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of the above-mentioned Articles? In particular, did the approach taken by the authorities in the case, which put emphasis on the “direct” proof of rape, fall short of the requirements inherent in the States’ positive obligation to establish and apply effectively a criminal-law system punishing all forms of rape and sexual abuse (see

M.G.C. v. Romania

, no. 61495/11, 15 March 2016)?