CASE OF STRYUKOV v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Inhuman treatment) (Substantive aspect);Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment) (Substantive aspect);Violation of Article 13+3 - Right to an effective remedy (Article 13 - Effective remedy) (Article 3 - Prohibition of torture)
CASE OF STRYUKOV v. UKRAINE (CtEDO, 2020)
CAUZUL CU STRIUKOV v. UKRAINE (Declarația nr. 78484/11) JUDGMENT STRASBOURG 23 ianuarie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Stryukov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțimea), care stă în calitate de comitet compus din: Síofra O’Leary, președinte, Ganna Yudkivska, Lado Chanturia, judecători și Milan Blaško, Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 17 decembrie 2019, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 78484/11) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național ucrainean, dl Andriy Vasylyovych Stryukov („reclamantul”), la 21 decembrie 2011, reclamantul a fost reprezentat de dna O. Sapozhnikova, avocat care practică în Kyiv. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, cel mai recent dl. Lishchyna a Ministerului Justiției. Reclamantul a afirmat, în conformitate cu articolele 3 și 13 din Convenție, că el nu a fost furnizat cu un tratament medical adecvat și asistență în timpul detenției, că condițiile transportului său între centrul de detenție și instanța erau sărace și că nu avea un remediu intern eficace pentru plângerile de mai sus. La 30 martie 2014, reclamantul a murit. La 15 februarie 2018 mama sa, dna Ludmyla Stryukova, a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții. La 14 noiembrie 2018, guvernul a primit avizul asupra plângerilor de mai sus și restul cererii a fost declarat inadmisibil în temeiul articolului 3 din Regulamentul Curții. Reclamantul s-a născut în 1970. Asistență medicală acordată reclamantului La 4 ianuarie 2011, reclamantul a fost arestat pe suspect de infracțiuni de droguri și a fost plasat într-o celulă la centrul de detenție temporar Genichesk. La 13 ianuarie 2011, Spitalul Genichesk a emis un certificat care declară că reclamantul suferă de tuberculoză din 2009. Boala sa este activă și, prin urmare, periculoasă pentru alții și, prin urmare, necesită tratament medical. La 14 ianuarie 2011, Tribunalul de District Genichesk a ordonat detenția anterioară a reclamantului. Potrivit reclamantului, el a rămas în centrul de detenție temporară Genichesk fără a primi nici un tratament pentru tuberculoza sa până când a fost transferat la centrul de detenție preventivă Zaporizhzhya („SIZO”) la 12 februarie 2011. 11. La 11 martie 2011, autoritățile SIZO au informat avocatul apărării reclamantului că reclamantul a fost furnizat tratamentul pacient necesar pentru tuberculoză la SIZO cu „progres pozitiv [în direcția redresării]”. Natura tratamentului nu a fost indicată. 12. La 4 august 2011, autoritățile SIZO au informat avocatul de apărare al reclamantului că i-a fost furnizat un tratament pacific pentru tuberculoză la SIZO. Ei au specificat că „ reclamantul [a] primit medicamente antituberculoză din primul grup”. Natura tratamentului nu a fost descrisă mai exact. La 28 septembrie 2011, ca urmare a unei grave deteriorari a sănătății, reclamantul a pierdut conștiința. El a avut dureri în piept puternice. A primit unele tratament urgent de către o echipă de ambulanță și a rămas la SIZO. În cursul detenției anterioare, sănătatea reclamantului s-a deteriorat în continuare. El a fost transportat la diferite facilități medicale pentru examinare, în special la 15, 18, 20 și 21 octombrie și 1 decembrie 2011. În cursul unui astfel de examinare la 18 octombrie 2011, reclamantul a fost diagnosticat cu o tumore pancreatică. A fost recomandat să fie tratat în mod special în cazul tuberculozei sale. Prin scrisorile din 15 și 26 decembrie 2011, guvernatorul SIZO a informat Curtea de district Genichesk („curtea de judecată”) a statului de sănătate al reclamantului și a remarcat că reclamantul nu poate fi tratat la SIZO deoarece nu este echipat în mod corespunzător în acest scop. 16. La 1 februarie 2012, instanța de judecată a remis procesul penal împotriva reclamantului pentru ancheta anterioară și a eliberat reclamantul, printre altele, datorită statului său de sănătate. 17. Odată ce a fost liber starea de sănătate a reclamantului a continuat să se deterioreze. El a primit atât tratament medical, cât și ambulatoriu, în special la 7 februarie și între 2 și 9 martie 2012. Într-un certificat medical, care este neobișnuit (dar eliberat pe 7 mai 2012), reclamantul a fost diagnosticat cu HIV, faza IV. Potrivit unui certificat medical din 14 mai 2012, a fost identificată o deteriorare a plămânilor reclamantului. 18. Potrivit unui certificat medical emis la 21 septembrie 2012, tratamentul reclamantului a devenit complicat pe măsură ce boala a dezvoltat rezistență la medicamente antituberculoză. 19. La 20 septembrie 2013, instanța de judecată a constatat că reclamantul a fost vinovat de infracțiuni de droguri și l-a condamnat la șase ani de închisoare. Datorită starei sale de sănătate, instanța de judecată l-a scuzit să îndeplinească sentința. 20. La 30 martie 2014, reclamantul a murit de tuberculoză. Transportul reclamantului de la SIZO la audieri de judecată și înapoi și între centrele de detenție 21. Reclamantul a declarat că, în timpul detenției anterioare, el a fost transportat între Zaporizhzhya SIZO și sediile Tribunalului de District Genichesk în zece ocazii, și de două ori între Zaporizhzhya și Vilnaynsk SIZO. El a susținut că procedura de transport a început, de obicei, la ora 11 p.m., în ziua de înainte de călătorie a fost necesară. În primul rând, reclamantul și ceilalți deținuți au fost transportate în dubă de poliție la gară; apoi la miezul nopții el a fost plasat într-un compartiment de tren, și a călătorit timp de trei până la patru ore pe tren; apoi el a continuat călătoria într-o dubă de poliție. Potrivit reclamantului, procesul de transport a durat toată noaptea. Nu a fost furnizată mâncare și apă în timpul procedurii de transport, nici nu a fost prezent un medic. El s-a simțit bine în timpul audierii în instanță, ceea ce a condus la sunarea ambulanțelor sau a suspendării sesiunilor în instanță. 22. Reclamantul a depus o copie a scrisorii instanței de judecată adresate șefului autorității de poliție Genichesk presupus de răspundere pentru transportul reclamantului (recepută de cel de-al doilea la 26 ianuarie 2012), în care instanța de judecată a solicitat ca reclamantul să poată fi transportat în mod corespunzător, având în vedere starea sa de sănătate, la audierea instanței programată pentru 31 ianuarie 2012. În scrisoarea instanței de judecată se menționează că cheltuielile de transport vor fi suportate de rudele reclamanților. Reclamantul a prezentat, de asemenea, o copie a unei scrisori de la autoritatea de poliție menționată mai sus, datată de 26 ianuarie 2012, informand mamei sale că, datorită lipsei unor acorduri speciale de transport, reclamantul va fi transportat la 29 ianuarie 2012, pe cale ferată, ca de obicei. Potrivit informațiilor transmise de Guvern, reclamantul a fost transportat de la SIZO la instanță și înapoi la următoarele date: (i) 3 aprilie 2011, reîntoarce la 19 aprilie 2011; (ii) 27 aprilie 2011, reîntoarce la 12 mai 2011; (iii) 18 mai 2011 reîntoarce la 19 mai 2011; (iv) 22 iunie 2011, reîntoarce la 29 iunie 2011; (v) 22 septembrie 2011, reîntoarce la 29 septembrie 2011; (vi) 14 octombrie 2011, revenind la 21 octombrie 2011; vii) 29 ianuarie 2012. Guvernul a susținut în continuare că transportul reclamantului a fost efectuat de trenuri de noapte în condiții care au fost în conformitate cu cerințele legislației interne, inclusiv în ceea ce privește furnizarea de alimente în timpul călătoriei. Materialul intern și internațional relevant în ceea ce privește tratamentul tuberculozei poate fi găsit în Logvinko c. Ucraina (nr. 13448/07, §§ 38, 41 și 49-50, 14 octombrie 2010). 26. Extractele relevante din Orientările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind tratamentul tuberculozei (1997) pot fi găsite în Vasyukov c. Rusia (nr. 2974/05, § 50, 5 aprilie 2011). 27. Materiale internaționale și interne privind condițiile de detenție și transportul deținuților pot fi găsite în Koktysh c. Ucraina (nr. 43707/07, §§ 39-42, 10 decembrie 2009). LEGUL LOCUS STANDI al mamei APLICANTULUI 28. Curtea constată, la început, că reclamantul a murit în timp ce cazul a fost în așteptare în fața Curții. Mama sa, dna Ludmyla Stryukova, a informat Curtea că dorește să-și urmeze cererea. Într-o serie de cazuri referitoare la art. 3 din Convenție în care un reclamant a murit în cursul procedurii, Curtea a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor familiei apropiate care exprimă dorința de a continua procedura (a se vedea, de exemplu, Dimitar Krastev v. Bulgaria , nr. 26524/04, § 42, 12 februarie 2013, cu alte referințe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 3 din Convenție, că el nu a fost furnizat cu un tratament medical adecvat și asistență în timpul deținutului și că condițiile transportului său de la SIZO la ședințe judiciare și înapoi și între centrele de detenție au fost sărace. în continuare, în conformitate cu art. 13 din Convenție, s-a plâns că el nu avea un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție. Articolele 3 și 13 din Convenție se citesc după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante”. art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” (a) din Convenție, menționând în continuare că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Merits Alegate încălcare a art. 3 din Convenție (a) Tratament medical acordat reclamantului în timpul detenției 31. Reclamantul a susținut că tratamentul medical acordat acestuia nu a îndeplinit cerințele art. 3 din Convenție. 32. Guvernul a declarat că nu erau în posesia dosarului medical al reclamantului care a fost transferat cu reclamantul la 29 ianuarie 2012 (a se vedea punctul 23 de mai sus) și nu au fost returnate la SIZO după eliberarea sa. Principiile generale aplicabile în ceea ce privește tratamentul medical în detenție au fost rezumate în Hummatov v. Azerbaidjan (nr. 9852/03 și 13413/04, §§ 112 22, 29 noiembrie 2007); Ukhan v. Ucraina (nr. 30628/02, § 83, 18 decembrie 2008); Petukhov v. Ucraina (nr. 43374/02, § 98, 21 octombrie 2010); și Sergey Antonov v. Ucraina (nr. 40512/13, §rr. 75, 22 octombrie 2015). 34. În ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, Curtea constată că condiția medicală de care a suferit reclamantul (a se vedea punctul 8 mai sus) a fost suficient de gravă pentru a afecta funcționarea sa cotidiană și pentru a garanta ca asistența medicală să fie luată în considerare în funcție de art. 3 din Convenția. 35. Guvernul nu a contestat faptul că, în timp ce în centrul de detenție temporară Genichesk reclamantul nu a primit nici un tratament pentru tuberculoza sa, în ciuda faptului că boala sa este într-o fază activă și a recomandarii medicului pentru tratamentul reclamantului (a se vedea punctul 10 de mai sus). 36. În timp ce în SIZO, reclamantul a început să primească unele tratamente. Cu toate acestea, se pare că acest tratament s-a dovedit a fi ineficace pe măsură ce starea sa de sănătate s-a deteriorat (a se vedea În plus, Curtea ia act de un alt exemplu de ineficiență aparentă a autorităților în ceea ce privește asigurarea tratamentului reclamantului, și anume informațiile furnizate de guvernatorul SIZO în instanța de judecată că SIZO nu a fost echipat în mod corespunzător pentru tratarea reclamantului (a se vedea punctul 15 mai sus). 37. În plus față de considerațiile menționate mai sus, Curtea nu poate decât să noteze perioadele lungi ale transportului reclamantului între SIZO și instanța de judecată între aprilie 2011 și ianuarie 2012 (a se vedea punctul 23 de mai sus). Se pare că, atunci când se efectuează cele șapte călătorii rotunde, fiecare având o durată medie de una până la două săptămâni, reclamantul nu a putut primi tratamentul necesar pentru tuberculoza sa. 38. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că asistența medicală prestată reclamantului nu a fost adecvată. Ca urmare a insuficienței asistenței medicale prestate, reclamantul a suferit suferințe sau dificultate care depășesc nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și demnitatea sa a fost subminată. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. (b) Condiții ale transportului reclamantului 40. Reclamantul a reiterat afirmația sa inițială că condițiile transportului său au fost necorespunzătoare având în vedere starea sa de sănătate. 41. Guvernul a susținut că nu ar putea furniza nicio informație în sprijinul argumentelor lor privind condițiile transportului reclamantului, deoarece termenul de păstrare a documentelor relevante a expirat și înregistrările au fost distruse. Cu toate acestea, acestea au furnizat informații cu privire la datele la care reclamantul a fost transportat la și de la audieri judiciare și informații privind condițiile transportului său (a se vedea punctele 23 și 24 mai sus). 42. Curtea constată că părțile nu contestă că reclamantul a fost transportat între SIZO și instanța la datele menționate la punctul 23 mai sus. Acesta observă în continuare, pe baza informațiilor din dosar și a observațiilor părților, că condițiile plângute par să fie similare cu cele criticate brusc de Comitetul pentru prevenirea torturei și a tratamentului sau a pedepselor inumane sau degradante în timpul vizitelor sale în Ucraina. De asemenea, argumentele factuale similare au susținut o încălcare a articolului 3 în hotărârile Curții din Yakovenko c. Ucraina (n. 15825/06, §§ 105-13, 25 octombrie 2007) și Andrey Yakovenko c. Ucraina (n. 63727/11, §§ 100-03, 13 martie 2014). 43. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere în special starea de sănătate a reclamantului în cursul perioadei examinate, Curtea nu consideră niciun motiv să adopte o abordare diferită în cazul în cauză și consideră că condițiile transportului reclamantului au fost încălcarea articolului 3 din convenție. Guvernul a contestat argumentele reclamantei și a susținut că nu s-a încălcat art. 13 din Convenție. 45. Curtea reiterează că a constatat deja o încălcare a articolului 13 în cazurile împotriva Ucrainei din cauza faptului că nu au existat căi de recurs interne eficace în ceea ce privește plângerile privind condițiile de detenție și lipsa de tratament medical (a se vedea, printre altele, Melnik v. Ucraina , nr. 7286/01 , §§ 113-16, 29 martie 2006; Dvoynykh Ucraina , nr. 72, 12 octombrie 2006; Ukhan , citat mai sus §§ 91-92; Iglin v. Ucraina , nr. 39908/05, § 77, 12 ianuarie 2012; și Barilo v. Ucraina , nr. 9607/06, §§ 104-05, 16 mai 2013). Acesta nu vede motive de a hotărî altfel în acest caz. 46. Prin urmare, Curtea concluzionează că s-a încălcat art. 13 din Convenția din cauza lipsei unui remediu eficace și accesibil în temeiul legislației interne pentru plângerile reclamantei în temeiul articolului 3 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 47. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă pentru partea vătămată.” Daune 48. Mama reclamantului a solicitat 20.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 49. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la această cerere. 50. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, Curtea aprobă mama reclamantului 10.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi imputabil. Costuri și cheltuieli 51. Mama reclamantului a solicitat, de asemenea, 1 680 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Ea a cerut ca acestea să fie plătite direct în contul bancar al reprezentantului. 52. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la această cerere. 53. Respectând documentele în posesie și cauzele sale Legea, Curtea acordă 1000 EUR sub acest cap. Această sumă trebuie plătită direct în contul bancar al reprezentantului, dna Sapozhnikova, după cererea mamei reclamantei (a se vedea, de exemplu, Khlaifia și alții v. Italia [GC], nr. 16483/12, § 288, 15 decembrie 2016). Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara că mama reclamantului, dna Ludmyla Stryukova, are loc să continue prezenta procedură în locul reclamantului; Declarații admisibilă plângerile reclamantului în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție privind lipsa unei asistențe medicale adecvate în detenție, condițiile transportului reclamantului între Zaporizhzhya SIZO și instanța de judecată și lipsa unui remediu intern eficace pentru plângerile de mai sus; că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește lipsa asistenței medicale adecvate în detenție; deține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile transportului reclamantului între Zaporizhzhya SIZO și instanța; deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 10 000 EUR (10 000 EUR), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, această sumă care urmează să fie plătită mamei reclamantului, dna Ludmyla Stryukova; (ii) 1 000 EUR (1 mie de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil mamei reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, această sumă trebuie plătită în contul bancar al reprezentantului său, dna Sapozhnikova; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii pentru o justă satisfacție. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Milan Blaško Síofra O’Leary Președintele adjunct al grefierului