ČANGOV v. NORTH MACEDONIA

Primă secțiune DECIZIE nr. 17828/15 Duško ČANGOV împotriva Macedoniei de Nord Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 4 februarie 2020 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președinte, Jovan Ilievski, Raffaele Sabato, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 aprilie 2015, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE, dl Duško Čangov, este un macedonean/citizen al Republicii Macedoniei de Nord, care s-a născut în 1942 și trăiește în Skopje. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Vasilev, avocat practicant în Skopje.

Guvernul Macedoniei de Nord („Guvernul”) a fost reprezentat de fostul lor agent, dl K. Bogdanov, și ulterior de succesorul său în acest birou, dna D. Djonova. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 noiembrie 2012, reclamantul a depus o cerere în fața Tribunalului de Primă Instanță de Skopje ( Основен суд Čко – „curtea de primă instanță” împotriva Agenției Cadastrale de Registre ( δשенפиפа δа катастар на недвиδности ) în căutarea îndepărtării unei anumite informații referitoare la drepturile de proprietate înregistrate din cauza presupuselor nereguli. În cadrul unei audieri pregătitoare care s-a desfășurat la 7 octombrie 2013, s-a decis că audierea principală se va desfășura la 27 noiembrie 2013. Întrucât părțile au fost prezente la audiere, s-au considerat că acestea au fost notificate în mod corespunzător cu data următoarei audieri.

La 29 noiembrie 2013, Guvernul a anunțat că 30 noiembrie 2013 (o zi lucrătoare) va fi o zi lucrătoare pentru compensarea Zii copacilor. La 30 noiembrie 2013, instanța de primă instanță a desfășurat o audiere în absența reclamantului. Reprezentantul inculpatului, care a fost prezent, a convenit că cererea reclamantului ar trebui să fie retrasă. Curtea de primă instanță a respins cererea reclamantului ca fiind retrasă și l-a ordonat să acopere costurile inculpatului, susținând că reclamantul nu a reușit să apară și să justifice absența sa. În plus, în calitate de reclamant, el ar fi trebuit să ia inițiativa de a se informa că, după data de 30 noiembrie 2013 a fost o zi lucrătoare, cazurile programate pentru 27 noiembrie 2013 ar fi fost examinate în acea zi.

La 17 decembrie 2013, reclamantul a solicitat reintegrarea procedurii („shortедло”. ), susținând că s-a dus la instanță pentru audierea programată la 27 noiembrie 2013, deoarece el nu a fost conștient că a fost declarată o zi nelucrată. Cu toate acestea, el a găsit clădirea judecătorească închisă și nu a existat nici o notificare privind data în care audierile stabilite pentru acea zi au fost reprogramate, fie la clădirea judecătorească, fie pe site-ul instanței. Apoi a părăsit Skopje la 29 noiembrie 2013 și nu a putut participa la audierea ulterioară.

10. La 25 februarie 2014, instanța de primă instanță a respins cererea reclamantului, constatând că nu au existat motive justificate pentru faptul că nu a participat la ședința din 30 noiembrie 2013. Acesta a afirmat că ar fi trebuit să fie diligent și să facă anchete cu administrația instanței în ceea ce privește data la care au fost reprogramate audițiile stabilite pentru 27 noiembrie 2013. 11. La 18 septembrie 2014, Curtea de Apel din Skopje („Curtea de Apel”) a respins un recurs depus de reclamant și a susținut decizia de primă instanță. 12. La 23 aprilie 2015, Curtea de Apel a respins o cerere depusă de reclamant pentru redeschiderea procedurii.

Legea internă privind procedura civilă În temeiul articolului 126 alineatul (1) din Legea de procedură civilă – versiune consolidată („акон”), Gazette Oficial nr. 7/2011) în cazul în care o parte care a fost notificată în mod corespunzător unei audieri nu apar la instanță, indiferent de motiv, instanța nu este obligată să-l notifice în continuare. În conformitate cu art. 126 alineatul (2), dacă instanța nu lucrează în ziua audierii programate, aceasta trebuie să publice data și ora următoarei audieri pe site-ul său și să afișeze informațiile într-un loc vizibil în clădire, iar partea are obligația de a se informa cu privire la aceasta. Secțiunea 183 alineatul (3) prevede că o afirmație care a fost retrasă este considerată ca fiind niciodată depusă și poate fi depusă din nou.

15. În temeiul articolului 280 alineatul (1), reclamația va fi considerată retrasă în cazul în care reclamantul nu a apărut la prima audiere principală, precum și la audieri ulterioare, și nu poate justifica absența sa. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat. HOTĂRÂREA 18. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că nu a fost notificat în mod corespunzător cu privire la data ședinței de judecată din 30 noiembrie 2013 și ca urmare a afirmației sale au fost retrase.

Curtea constată că această plângere se referă, în esență, la dreptul de acces la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Concluziile părților Guvernul a susținut că deciziile instanțelor interne au cauzat numai un dezavantaj nesemnificativ pentru reclamant și că el a eșuat să epuizeze căile de recurs interne. În esența dreptului său de acces la o instanță nu a fost afectată datorită faptului că ar fi putut depune o cerere în fața instanțelor administrative în temeiul articolului 238 din Legea privind registrele cadastrale (a se vedea punctul 16 de mai sus), în căutarea îndepărtării în ceea ce privește drepturile de proprietate înregistrată.

Datorită faptului că nu a solicitat avocatul, el nu a reușit să utilizeze acest remediu. Guvernul a susținut, de asemenea, că nu s-a încălcat dreptul de acces al reclamantului la o instanță, deoarece decizia de declarare a retragerii acesteia a fost luată ca urmare a lipsei sale de diligență în cursul procedurii și că a avut ocazie ample de a se informa cu privire la suspendarea ședinței. De asemenea, decizia Guvernului care declară 27 noiembrie 2013 a fost publicată în mass-media națională începând cu 21 noiembrie 2013. La 27 noiembrie 2013, media națională a notificat publicului că 30 noiembrie 2013 va fi o zi lucrătoare și că toate activitățile programate pentru 27 noiembrie 2013 vor avea loc la acea dată.

Reclamantul a susținut că a apărut la instanță la 27 noiembrie 2013, numai pentru a găsi închiderea clădirii. El nu a fost notificat nici de data audierii amânate, nici nu a publicat instanța informații privind amânarea audierii, conform articolului 126 alineatul (2) din Legea privind procedura civilă (a se vedea punctul 13 mai sus). El susține, de asemenea, că anunțurile publice din mass-media nu au avut nicio influență asupra instanțelor interne în ceea ce privește organizarea audierilor programate. În sfârșit, societatea care ar fi beneficiat de înlăturarea înregistrării înregistrate din dosarele cadastrale (o societate în care el a fost acționar) a fost lichidată și eliminată din Registrul Societăților în 2016, ceea ce înseamnă că nu a fost posibilă solicitarea unei compensații pentru daunele suportate prin intermediul oricărei alte proceduri judiciare.

Principiile generale aplicabile privind dreptul de acces la o instanță au fost rezumate în Zubac c. Croația ([GC], nr. 40160/12, §§ 76-79, 5 aprilie 2018). 22. În cazul în cauză, cererea reclamantului împotriva Agenției Cadastrale de Registre care solicită îndepărtarea unei anumite înregistrări referitoare la drepturile de proprietate înregistrate din cauza presupuselor nereguli a fost declarată retrasă datorită neregulilor sale care nu a apărut la audierea care a avut loc la 30 noiembrie 2013. Ședința a fost inițial stabilită pentru 27 noiembrie 2013 (o miercuri). Cu toate acestea, deoarece data respectivă a fost ulterior declarată o zi nelucrătoare de către Guvern, audierea a avut loc la 30 noiembrie 2013 (o sâmbătă), care între timp a fost declarată o zi lucrătoare.

23. Curtea trebuie să asigure dacă, din cauza cazului, un echilibru echitabil a fost atins între, pe de o parte, interesele administrării efective a justiției și, pe de altă parte, cele ale reclamantului (a se vedea mutatis mutandis Zavodnik c. Slovenia , nr. 53723/13, § 75, 21 mai 2015). 24. Pe de o parte, o regulă de procedură care permite instanței interne să declare o cerere retrasă atunci când reclamantul nu a apărut la audiere poate fi considerată drept obiectivul legitim de asigurare a procedurilor eficiente și rapide, care este în conformitate cu respectarea statului de drept și administrarea corectă a justiției (a se vedea mutatis mutandis Aždajić c. Slovenia) Pe de altă parte, Curtea constată că reclamantul nu a fost ulterior notificat de decizia instanței interne de a suspenda audierea pentru 27 noiembrie până la 30 noiembrie 2013 (o sâmbătă).

Nu există nimic care să sugereze că instanța de primă instanță a respectat cerința articolului 126 alineatul (2) din Legea de procedură civilă (a se vedea punctul 13 de mai sus), și anume data și ora următoarei audieri pe site-ul său și să afișeze informațiile într-un loc vizibil în clădire. Cu toate acestea, decizia Guvernului de a declara 30 noiembrie 2013 a fost publicată o zi lucrătoare în mass-media și reclamantul a avut ocazia de a se informa și de a se adresa administrației instanțelor în cursul zilelor ulterioare cu privire la dacă a fost luată o decizie cu privire la audițiile programate pentru 27 noiembrie 2013, precum și datoria sa în temeiul articolului 126 alineatul (2) din Lege.

În astfel de circumstanțe, Curtea nu poate ajunge la concluzia că reclamantul, care a fost reclamant în cadrul procedurii și a avut, prin urmare, un interes în urmărirea cererii sale, a fost refuzată o oportunitate echitabilă de a avea cunoștință de ședința amânată. 26. În cele din urmă, Curtea constată că, în temeiul dreptului intern, o decizie care declară o cerere ca fiind retrasă nu împiedică reclamantul să prezinte o cerere identică (a se vedea punctul 14 de mai sus). În alternativa, după cum a sugerat Guvernul, reclamantul ar fi putut, de asemenea, urmări o astfel de cerere în fața instanțelor administrative (a se vedea punctul 19 de mai sus). Reclamantul nu a susținut că niciunul dintre remediile menționate mai sus ar fi fost nedisponibil sau ineficace.

Argumentele referitoare la lichidarea presupusului beneficiar al cererii sale (a se vedea punctul 20 de mai sus) nu au nicio relevanță în acest sens. 27. În astfel de circumstanțe, Curtea consideră că esența dreptului reclamantului garantat în temeiul art. 6 § 1 din Convenție nu a fost afectată, ca urmare a faptului că cererea este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ §§ §§ și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 februarie 2020.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 17828/15 Duško ČANGOV against North Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 4 February 2020 as a Committee composed of: Tim Eicke, President, Jovan Ilievski, Raffaele Sabato, judges, and Renata Degener, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 April 2015, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS