AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KAYITTAN DÜȘME KARARI Bașvuru no: 49523/11 Bayrakdar ÖZDEMİR / Türkiye Bașkan Ivana Jelić, Hâkimler Arnfinn Bårdsen, Darian Pavli și Bölüm Yazıleri Müdür Yardımcısı Vekili Liv Tigerstedtin participarea la 5 martie 2020 în cadrul comitetului istoric al Curții Europene a Drepturilor Omului (Bölüm İkinci), 2 mai 2011 în vederea prezentării cererii de pronunțare a hotărârii de inițiere a procedurii, în vederea trimiterii cererii de pronunțare a hotărârii de inițiere a procedurii, a fost emisă o declarație de către Guvern, a fost prezentată următoarea declarație: OLA VELULYAR Bașvuruș a fost prezentată pe lista de informații privind situația în care se află Koșunașul, în legătură cu reprezentanța lui Avundaș Barıș İstanbul.
Reclamantul a susținut că s-a bazat pe înregistrările de proprietate care nu conțin nici o restricție sau un anumit termen pentru proprietatea în cauză. Bașvuran a depus o plângere în dosar în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în care se susține că dreptul proprietarului de a fi exprimat la proprietate a fost încălcat din cauza refuzului cererii de despăgubire iptaline. Bașvuru, Türk Hükümetine (Gükümet) a fost denunțat. HUKİR DEYİLİME
Guvernul, după eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, a anunțat Curții prin scrisoarea din 22 ianuarie 2020 că propune să depună o declarație unilaterală în scopul soluționării problemei susținute de reclamant.Guvernul a cerut, de asemenea, ca reclamantul să fie înregistrat în conformitate cu art. 37 din Convenție.Textul declarației este următorul:Guvernul Republicii Turciei, în cauza în cauză, declară că a fost acceptată decizia de a reduce indemnizația pentru pierderea proprietății pe care a cumpărat-o reclamantul pe baza înregistrărilor sale de proprietate, în urma refuzului instanțelor locale de către Curtea.
Prin urmare, Guvernul propune, pe lângă cerere, cheltuieli și cheltuieli, o despăgubire de 1.250 de euro (două sute cincizeci de euro) pentru orice prejudiciu moral. Acest mijloc va fi convertit în moneda valabilă la data plății în lira turcă și va fi scutit de orice pierdere care ar putea fi reflectată. În conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, acest mijloc va fi plătit în termen de trei luni de la data anunțării hotărârii Curții. În cazul în care acest mijloc nu va fi plătit în termen de trei luni, Guvernul va plăti în termen de trei luni de la data expirării perioadei de plată menționate anterior, cu excepția celor trei puncte de marjă de dobândă obținute de Banca Centrală Europeană în cauză, prin intermediul unei plăți simple și fără a fi necesară o soluție.
Cu toate acestea, Guvernul subliniază că art. 375 (i) din Codul procedurilor judiciare din 31 iulie 2018 și din Legea nr. 7145 și modificarea sa (6100), constituie un motiv pentru reînnoirea proceselor judiciare în cazurile în care instanța de judecată a decis în prezent să elimine un solicitant după o soluționare favorabilă sau o declarație unilaterală.Guvernul consideră că calea juridică menționată mai sus este eligibilă pentru a fi recuperată în ceea ce privește despăgubirile echitabile pe care reclamantul le poate cere în legătură cu prejudiciile materiale pe care le-ar putea suferi.
art. 37 § 1 (c) din Convenție permite Curții să elimine de pe registru un reclamant în următoarele cazuri: pentru orice alt motiv stabilit de Curte, dacă nu există niciun motiv care să justifice continuarea procesului de examinare a cererii.De aceea, dacă reclamantul dorește ca dosarele reclamantului să fie continuate, o declarație unilaterală depusă de Guvern poate fi eliminată de pe registru în temeiul articolului 37 § 1 (c) (vezi în special, Tahsin Acar v. Turcia (ilk itirazlar) [BD], nr. 26307/95, §§ 75-77, AHM 2003-VI).
Curtea a prezentat practica sa în cadrul mai multor procese, inclusiv cele deschise împotriva Turciei, în cazul plângerilor privind refuzul cererii de despăgubire pentru prejudicii cauzate de erorile în temeiul actelor de punere în aplicare și în temeiul actelor de punere în aplicare ale reclamantului (a se vedea, de exemplu, N.A și Alții împotriva Turciei , nr. 37451/97, AİHM 2005 ‐ X; Turgut și Alții împotriva Turciei , nr. 1411/03, 8 iulie 2008; Arıoğlu împotriva Turciei (k.k.), nr. 11166/05, 6 noiembrie 2012; și Gürtaș Yapı ve Pazarlama Ticaret A. Ș/Türkiye , nr. 40896/05, 7 noiembrie 2015).
În lumina sumei despăgubirii, care este consecventă cu sumele depuse și cu cele judecate în alte cauze similare, precum și a conținutului declarațiilor din textul declarației susținute de Guvern, Curtea a concluzionat că nu există niciun motiv care să justifice continuarea procesului (art. 37 § 1 (c) ).
Curtea dorește, de asemenea, să atragă atenția asupra faptului că Parlamentul Turciei a adoptat, la data de 25 iulie 2018, Legea nr. 7145. Aceste noi legi, în articolele 4, 17, 18 și 19, prevăd dreptul de a solicita reînnoirea hotărârilor instanțelor locale în urma unei decizii a Curții de respingere a litigiului pe baza unei soluții amiabile sau a unei declarații unilaterale. În special, în conformitate cu jurisprudența și practica Curții, reînnoirea proceselor în justiție este, în acest context, o modalitate adecvată de a asigura o soluție eficientă a litigiului. În contextul în care, în ambele sensuri, Curtea a analizat rolul său în protejarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție și de Protocoale, Convenția este amintită ca fiind o prioritate pentru orice instituție din justiție.
În plus, în lumina raționamentelor menționate mai sus și luând în considerare motivele clare și ample referitoare la acest subiect special, Curtea a ajuns la concluzia că respectarea drepturilor omului, definite în Conventie și în Protocoale, nu impune continuarea cererii de examinare (ultima teză a articolului 37 § 1).
Reclamantul ia în considerare condițiile de declarare ale Guvernului și dispozițiile privind îndeplinirea obligațiilor menționate; a decis că Bașvurun, în conformitate cu art. 37 § 1 (c) din Convenție, a fost scos din înregistrare. Această decizie a fost întocmită în limba engleză și notificată în scris la 26 martie 2020. Tiger Livstedt Ivana Jelić Scriere Director Adjunct de afaceri Vicepreședintele Convenției EK No. 1 Declararea de plângeri în temeiul articolului 1 din Protocolul privind aplicarea temeiului de aplicare (dreptul de a fi arătat la bunuri și imunitate)
49523/11 02.05.2011 Bayrakdar ÖZDEMİR 20.11.1942 Kozan İmge İstanbul 22.01.2020 1.250 [1] , cu excepția oricăror taxe care pot fi reflectate la Bașvuranlar.
Bașvuru no: 49523/11
Bayrakdar ÖZDEMİR / Türkiye
Bașkan
Ivana Jelić,
Hâkimler
Arnfinn Bårdsen,
Darian Pavli
ve
Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Vekili
Liv Tigerstedt’in katılımıyla 5 Mart 2020 tarihinde Komite olarak toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm),
2 Mayıs 2011 tarihinde yapılan yukarıdaki bașvuruyu göz önüne alarak,
Mahkemenin bașvuruyu kayıttan düșürmesi talebiyle davalı Hükümet tarafından gönderilen deklarasyonu göz önüne alarak,
Gerçekleștirilen müzakerelerin sonucunda așağıdaki kararı vermiștir:
Bașvuranla ilgili bilgiler ekteki listede yer almaktadır.
Bașvuran, İstanbul Barosuna bağlı Avukat I. Kozan tarafından temsil edilmiștir.
Bașvuru, bașvuranın, tapuda belirli bir kișiden satın almıș olduğu mülkünün özel mülkiyete konu olamayacağına dair bir mahkeme kararı sonucunda söz konusu mülkünü kaybetmesi nedeniyle ileri sürdüğü tazminat talebinin reddedilmesi ile ilgilidir. Bașvuran, söz konusu mülk üzerinde herhangi bir kısıtlama veya belirli bir șerh içermeyen tapu kayıtlarına dayandığını iddia etmiștir.
Bașvuran, Sözleșmeye Ek 1 No.lu Protokol’ün 1. maddesi uyarınca, arazisinin tapusunun iptaline ilișkin tazminat talebinin reddedilmesinden dolayı mal ve mülk dokunulmazlığına saygı gösterilmesi hakkının ihlal edildiği hususunda șikâyette bulunmuștur.
Bașvuru, Türk Hükümetine (“Hükümet”) tebliğ edilmiștir.
Hükümet, dostane çözüm sağlanmasına yönelik girișimlerin bașarısızlıkla sonuçlanmasının ardından, 22 Ocak 2020 tarihli bir yazıyla, bașvuruda ileri sürülen sorunun çözülmesi amacıyla tek taraflı bir deklarasyon sunmayı önerdiğini Mahkemeye bildirmiștir. Hükümet ayrıca, Mahkemeden, Sözleșme’nin 37. maddesi uyarınca bașvuruyu kayıttan düșürmesini talep etmiștir.
Söz konusu deklarasyon metni, așağıdaki gibidir:
“Türkiye Cumhuriyeti Hükümeti, mevcut davada, bașvuranın tapu kayıtlarına dayanarak satın aldığı mülkünü kaybetmesine ilișkin tazminat talebinin yerel mahkemeler tarafından reddedilmesinden dolayı 1 No.lu Protokol’ün 1. maddesinin ihlal edildiğini kabul etmektedir.
Dolayısıyla Hükümet, bașvurana, masraf ve giderlerin yanı sıra her türlü manevi zarar karșılığında 1.250 avro (bin iki yüz elli avro) ödemeyi teklif etmektedir. Bu meblağ, ödeme tarihinde geçerli olan döviz kuru üzerinden Türk lirasına çevrilecek ve yansıtılabilecek her türlü vergiden muaf tutulacaktır. Söz konusu meblağ, Avrupa İnsan Hakları Sözleșmesi’nin 37 § 1 maddesi uyarınca, Mahkeme kararının bildirileceği tarihi müteakip üç ay içerisinde ödenecektir. Söz konusu meblağın belirtilen üç ay içerisinde ödenmemesi durumunda Hükümet, bahsi geçen sürenin sona erdiği tarihten itibaren ödeme gününe kadar geçen sürede, yukarıda bahsedilen miktara, Avrupa Merkez Bankasının söz konusu dönem için geçerli olan marjinal faiz oranına üç puan eklenmek suretiyle elde edilecek oran üzerinden basit faiz ödemeyi taahhüt etmektedir. Bu ödeme, davayı nihai çözüme kavușturacaktır.
Bununla beraber Hükümet, 31 Temmuz 2018 tarih ve 7145 sayılı Kanun ile değișik Hukuk Usulü Muhakemeleri Kanunu’nun (6100 sayılı Kanun) 375 (i) maddesinin, hâlihazırda AİHM’nin dostane çözüm veya tek taraflı deklarasyon sonrası bir bașvuruyu kayıttan düșürmeye karar verdiği davalarda hukuk yargılamalarının yenilenmesi için bir gerekçe teșkil ettiğini vurgulamaktadır. Hükümet, yukarıda belirtilen hukuk yolunun, bașvuranın uğrayabileceği maddi zararlara ilișkin olarak ileri sürebileceği adil tazmin talepleri bakımından telafi sağlayabilecek nitelikte olduğu kanaatindedir. ”
Bașvuran, 4 Șubat 2020 tarihli mektubuyla, tek taraflı deklarasyon șartlarından memnun olmadığını belirtmiștir.
Sözleșme’nin 37 § 1 (c) maddesi, Mahkemenin așağıdaki durumda bașvuruyu kayıttan düșürmesine imkân vermektedir:
“Mahkemenin saptadığı herhangi bir bașka gerekçeden ötürü, bașvurunun incelenmesinin sürdürülmesini haklı kılan bir neden bulunmadığı takdirde”.
Bu sebeple bașvuru, bașvuranlar davalarının incelenmeye devam edilmesini arzu etse dahi, davalı Hükümet tarafından sunulan tek taraflı bir deklarasyona istinaden 37 § 1 (c) maddesi uyarınca kayıttan düșürülebilir (bk. özellikle,
Tahsin Acar/Türkiye
(ilk itirazlar) [BD], no.
26307/95, §§
75
‑
Mahkeme, Türkiye aleyhine açılan davalar dâhil olmak üzere birçok davada, bașvuranın arazisinin tapusunun iptali ve tapu sicilindeki hatalı ibareden kaynaklanan zararlarına ilișkin tazminat talebinin reddedilmesi ile ilgili șikâyetler bakımından uygulamasını ortaya koymuștur (bk. örneğin,
N.A ve Diğerleri/Türkiye
, no. 37451/97, AİHM 2005
‑
X;
Turgut ve Diğerleri/Türkiye
, no. 1411/03, 8 Temmuz 2008;
Arıoğlu/Türkiye
(k.k.),
no.
11166/05, 6 Kasım 2012; ve
Gürtaș Yapı Ticaret ve Pazarlama A.
Ș/Türkiye
,
no. 40896/05, 7 Temmuz 2015).
Mahkeme, teklif edilen ve benzer davalarda hükmedilen miktarlarla tutarlı olan tazminat miktarının yanı sıra Hükümetin sunduğu deklarasyon metni kapsamında yer alan ikrarların mahiyeti göz önünde bulundurulduğunda, bașvurunun incelenmesinin sürdürülmesini haklı kılan bir gerekçe bulunmadığı kanaatindedir ( 37
§
1
(c) maddesi).
Mahkeme ayrıca, Türkiye Büyük Millet Meclisinin 25 Temmuz 2018 tarihinde, 7145 sayılı Kanun’u kabul ettiği hususuna dikkat çekmek istemektedir. Bu yeni Kanun’un 4, 17, 18 ve 19. maddelerinde, dostane çözüm veya tek taraflı deklarasyon temelinde Mahkemenin davayı kayıttan düșürme kararının akabinde yerel mahkeme yargılamalarının yenilenmesi talebinde bulunma hakkı öngörülmektedir. Özellikle, Mahkemenin içtihadına ve uygulamasına göre, iç hukukta yargılamaların yenilenmesi, öne sürülen ihlale etkili bir çözüm sağlamak için en uygun yoldur. Bu bağlamda, Mahkemenin Sözleșme ve Protokolleri ile güvence altına alınan hak ve özgürlüklerin korunmasındaki ikincil rolü dikkate alındığında, Sözleșme’nin herhangi bir ihlalinin giderilmesinin öncelikli olarak ulusal makamların görevi olduğu hatırlatılmaktadır.
Mahkeme, ayrıca, yukarıda belirtilen mülahazalar ıșığında ve bilhassa konuyla ilgili açık ve kapsamlı içtihatlar dikkate alındığında, Sözleșme ve Protokolleri kapsamında tanımlanan insan haklarına saygının, bașvurunun incelenmesine devam edilmesini gerekli kılmadığı kanısındadır (37 § 1 maddesinin son cümlesi).
Mahkeme son olarak, Hükümetin tek taraflı deklarasyon metninde belirtilen șartlara uymaması hâlinde, bașvurunun, Sözleșme’nin 37 § 2 maddesi uyarınca tekrar kayda alınabileceğini vurgulamaktadır (
Josipović/Sırbistan
(k.k), no. 18369/07, 4 Mart 2008).
Yukarıda belirtilen hususlar ıșığında, davanın kayıttan düșürülmesi uygun bulunmuștur.
Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,
Davalı Hükümetin deklarasyon koșullarını ve belirtilen taahhütlerin yerine getirilmesine ilișkin düzenlemeleri
dikkate alarak
;
Bașvurunun, Sözleșme’nin 37
§
1
(c) maddesi uyarınca kayıttan düșürülmesine
karar vermiștir.
İșbu karar İngilizce olarak tanzim edilmiș olup, 26 Mart 2020 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir.
Liv Tigerstedt
Ivana Jelić
Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Vekili
Bașkan
EK
Sözleșme’ye Ek 1 No.lu Protokol’ün 1. maddesi kapsamındaki șikâyetleri konu alan bașvuru
(mal ve mülk dokunulmazlığına saygı gösterilmesi hakkı)
Bașvuru no.
Bașvuru tarihi
Bașvuranın adı
Doğum tarihi
Temsilcinin adı
ve konumu
Hükümetin deklarasyonunun
tebliğ edildiği tarih
Her bir bașvuran için hükmedilen
manevi tazminat ve masraf ve
giderleri karșılamak üzere ödenecek miktar (avro cinsinden)
[1]
49523/11
02.05.2011
Bayrakdar ÖZDEMİR
20.11.1942
Kozan İmge
İstanbul
22.01.2020
1.250
[1]
.
Bașvuranlara yansıtılabilecek her türlü vergi hariç olmak üzere.