CtEDO 19.03.2020 Auto

CLOȘCĂ v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
19.03.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CLOȘCĂ v. ROMANIA (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 42096/15 Leon-Anton CLOȘCĂ împotriva României (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 19 martie 2020 în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Georges Ravarani, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, grefier adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 17 August 2015, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent și observațiile în răspuns transmise de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. La 2 iulie 2015, reclamantul a depus o plângere în fața instanțelor interne în ceea ce privește condițiile de detenție inadecvate în cadrul Inspectorării Poliției din Cluj. Prin decizia din 17 mai 2016, susținută prin hotărârea finală a 2 Februarie 2017, instanța internă a constatat că autoritățile nu au respectat „cerințe minime privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate” și că condițiile în care reclamantul a fost reținut „au fost de o asemenea natură pentru a încălca demnitatea umană”. Reclamantul a primit 22 400 RON (aproximativ 5.000 EUR) pentru daune morale. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile inadecvate ale detenției sale în Inspecția de Poliție din Cluj, între 24 noiembrie 2014 și 5 martie 2015. Guvernul susține că, având în vedere că reclamantul a primit o compensație în cadrul procedurii interne, cererea sa în fața Curții ar trebui să fie declarată inadmisibilă, deoarece nu mai poate justifica statutul său de victimă. Reclamantul a considerat că remediul disponibil la nivel intern nu a fost eficace deoarece a trebuit să demonstreze că autoritățile interne au fost vinovate pentru prejudiciul pe care l-a suferit. Curtea reiterează că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este, în principiu, suficientă pentru a-l priva de statutul său de „victim”, cu excepția cazului în care autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, și apoi au oferit o reparație pentru încălcarea Convenției (a se vedea, de exemplu, Dalban c. România [GC], nr. 28114/95, § 44, ECHR 1999 VI). Curtea constată, de asemenea, că statutul de victimă al unei reclamante poate depinde de nivelul de compensare acordată la nivel intern, având în vedere faptele despre care reclamantul se plâng în fața Curții (a se vedea, printre altele, Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, § 202, CEDO 2006 V). În ceea ce privește prezentul caz, Curtea constată, în primul rând, că instanța națională a constatat că autoritățile nu respectă „cerințe minime privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate” și că condițiile pe care le-a ținut reclamantul „au fost de asemenea de a încălca demnitatea umană”. Având în vedere acest lucru, Curtea este convinsă că instanța internă a recunoscut, în esență, că condițiile de detenție în care a fost deținută reclamantul au scăzut în detrimentul standardelor compatibile cu art. 3 din Convenție. În al doilea rând, Curtea observă că reclamantul a fost acordat 22.400 RON (aproximativ 5.000 EUR) pentru daune morale. Nivelul compensației acordate pentru prejudiciu moral de către instanțele naționale în cazurile legate de încălcări ale articolului 3 nu trebuie să fie irezonabil ținând seama de acordurile acordate de Curte în cazuri similare. În acest sens, Curtea observă că în cazuri similare cu cele ale reclamantului pe care le-a acordat, în temeiul articolului 41 din Convenție, sume semnificativ mai mici ca prejudiciu moral (în general 1000 EUR timp de patru luni de detenție în condiții inadecvate; a se vedea, printre altele, Andronache și altele c. România [Comitetul], nr. 3567/16 și altele 16, 20 septembrie 2018. Rezultă că suma atribuită reclamantului de către autoritățile naționale nu poate fi pusă în întrebări. În concluzie, Curtea constată că autoritățile interne au recunoscut, în fond, și apoi au acordat o soluție adecvată și suficientă pentru încălcarea Convenției. Prin urmare, reclamantul nu mai poate pretinde că este victimă de o încălcare a art. 3 din Convenție. Prin urmare, cererea este incompatibilă ratione personae Cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 lit. (a) și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 9 aprilie 2020. Liv Tigerstedt Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al secretarului interimar APPENDIX 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Începe și încheiere Data de durată Plagii specifice 42096/15 17/08/2015 Leon-Anton CLOȘCĂ 02/04/1981 Inspectoarea Poliției County Cluj 24/11/2014 până la 05/03/2015 3 luni, 10 zile Suprapopulare (trei deținuți într-o celulă de mai puțin de 12 m2), insulare celulă infestă cu bucăți de pat, paturi uscate, lipsa de instalații sanitare în celulă (due centre sanitare pentru toți deținuții din centrul de detenție), calitatea proastă a alimentelor, saloanele de duș insuficient separate, lipsa de intimitate, lipsa de încălzire adecvată în timpul sezonului rece, ziduri murdare cu zgârieturi.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă