REYMOND v. THE NETHERLANDS

Comunicat la 3 aprilie 2020 Publicat la 25 mai 2020 A doua secțiune Cerere nr. 64133/19 Clive Veron REYMOND împotriva Țărilor de Jos depusă la 16 decembrie 2019 OBJETUL CAUZULUI Această cerere se referă la condițiile presupuse slabe de detenție a reclamantului la recludere în Complexul de Poliție Philipsburg din Sint Maarten din 25 iulie până la 17 decembrie 2019. Reclamantul se plânge că a trebuit să rămână în celulă timp de 23,5 ore pe zi. Celula a fost de aproximativ 30 de metri pătrați; capacitatea sa oficială a trei deținuți a fost frecvent depășită de unul sau doi deținuți. Nu avea lumină naturală, ventilație insuficientă și aer condiționat. Celula a avut un duș și toaletă care nu au fost separate de zona de viață. Toaleta nu a putut fi acoperită care a contribuit la mirosul de canalizare în celulă. Nu a existat apa de rulare în celulă și toaleta și dușul a lucrat numai atunci când un gardian a tras un mâner în afara celulă. Lumina a funcționat în același fel. Deținuții au trebuit să strige pentru atenția directorului, iar țipetele lor au fost adesea neaudite sau au fost ignorate. Considerând art. 3, reclamantul susține că aceste condiții de detenție constituie tratament inuman și degradant. Condițiile materiale ale detenției reclamantului, în special spațiul personal disponibil în celulă, timpul permis în afara celulei și condițiile sanitar-sanitare, constituie tratamente inumane sau degradante în sensul articolului 3 din Convenție?

Communicated on 3 April 2020

Published on 25 May 2020

FOURTH SECTION

Application no. 64133/19

Clive Veron REYMOND

against the Netherlands

lodged on 16 December 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

This application concerns the allegedly poor conditions of the applicant’s detention on remand in the Police Complex of Philipsburg in Sint Maarten from 25 July until 17 December 2019. The applicant complains that he had to remain in his cell for 23.5 hours a day. The cell was approximately 30

square meters; its official capacity of three detainees was frequently exceeded by one or two detainees. It had no natural light, insufficient ventilation and no air-conditioning. The cell had a shower and toilet which were not separated from the living area. The toilet could not be covered which contributed to the stench of sewerage in the cell. There was no running water in the cell and the toilet and shower only worked when a warden pulled a handle outside the cell. The light functioned in the same way. Detainees had to scream for the warden’s attention, and their screams often went unheard or were ignored. Relying on Article 3, the applicant holds that these detention conditions constitute inhuman and degrading treatment.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the material conditions of the applicant’s detention, in particular the personal space available in the cell, the time allowed outside the cell and the sanitary conditions, amount to inhuman or degrading treatment within the meaning of Article 3 of the Convention?