Comunicată la 6 aprilie 2020 Publicată la 8 iunie 2020 CINQUES SECȚIUNEA CINCI: 72596/16 Costinel-Cosmin MARGOI și altele împotriva Franței introduse la 2 decembrie 2016 EXPOSAT DE FAPTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Acestea sunt reprezentate în fața Curții de către domnul J. Launies-Flamiere, avocată la Bobigny. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt 27 de cetățeni români adulți aparținând comunității rome, însoțite de treizeci și trei de copii din care treizeci și unu erau minori în momentul faptelor (cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 17 ani). Timp de doi ani, ei au locuit într-o tabără pe un teren situat în Pierrefitte-sur-Seine. Tabăra avea aproximativ șaptezeci de barăci și era dotată cu un grup electrogenic care le permitea persoanelor sale să aibă acces la electricitate, precum și cu un punct de acces la apă potabilă. O colectare a gunoiului era organizată de trei ori pe săptămână, în conformitate cu primăria. La 14 septembrie 2016, primarul Pierrefitte-sur-Seine a luat împotriva ocupanților terenului un ordin de somație de a părăsi incinta în termen de 48 de ore de la notificarea lui La una dintre recurente, Cimpeana Mihai, a solicitat judecătorului din Tribunalul Administrativ (TA) din Montreuille să suspende executarea la mail-ului municipal și a introdus o acțiune în anulare. Printr-o ordonanță din 7 octombrie 2016, instanța din Montreuille a respins cererea de suspendare a lalui, în conformitate cu următoarele motive: În ceea ce privește (...) (i) motivarea urgenței de suspendare a deciziei atacate a reclamanților susțin că: (ii) hotărârea este executorie la expirarea unui termen de 48 de ore și că evacuarea lor poate avea loc în orice moment cu ajutorul forței publice ; ca urmare a invocării acestui element inerent caracterului executoriu al hotărârii, reclamanții nu justifică faptul că executarea sa ar putea aduce atingere în mod suficient de grav și imediat situației lor personale ; că, în cazul în care ar trebui să fie privite, având în vedere evoluțiile cererilor legate de legalitatea lanului, cum ar fi invocarea, pe de altă parte în mod abstract și general, a consecințelor deciziei atacate asupra libertății lor de a merge și de a veni, dreptul lor la locuință, dreptul lor la viața privată și familială, precum și interesul superior al copiilor, nu se contestă faptul că ei dețin fără drept și titlu un teren privat ;că caracterul ilicit al acestei situații, în care s-au așezat în mod deliberat, împiedică ca o legătură care, în opinia lor, ar putea fi luată în considerare în ceea ce privește drepturile lor să fie luată în considerare în cadrul unei urgențe, în măsura în care o tabără de avere, indiferent de facilitățile de confort și de securitate care au fost instalate efectiv cu ajutorul asociațiilor și al persoanelor care nu sunt contestate, nu poate fi privită ca o locuință decentă, nici chiar un adăpost, că libertatea de a merge și de a veni nu implică aceea de a-și instala reședința pe teren în afara țării și că o evacuare a taberei nu ar avea în sine nici un efect asupra vieții private și familiale a persoanelor interesate, nici asupra școlarizării copiilor din tabără care beneficiază de ea La 10 noiembrie 2016, Cimpeana Mihai a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri. La 21 noiembrie 2016, primarul Pierrefitte-sur-Seine a solicitat ajutorul forțelor publice pentru a efectua evacuarea. La 2 decembrie 2016, reclamanții au depus o cerere de punere în aplicare a articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, în scopul de a obține suspendarea executării procedurii de executare a procedurii de insolvență. La data de 6 decembrie 2016, după ce a fost angajat de mai multe state membre să asigure cazarea de urgență a oricărei persoane vulnerabile după dezmembrarea taberei, Curtea a respins cererea de aplicare a articolului 39. Reclamanții l-au sesizat pe judecător cu privire la ÖAAA din Paris, astfel încât prefectul din regiunea Ile-de-France să le dea acces la un sistem de cazare de urgență Õ. Prin ordonanțele din 6, 7, 8 și În decembrie 2016, TA a respins cererile, cu excepția celei de la Alisa Catalan. Prin Ordonanța din 6 decembrie 2016, TA a solicitat prefectului să îi furnizeze acesteia și copilului său de cinci luni cazare de urgență în termen de 48 de ore. La 8 decembrie 2016, tabăra a fost evacuată. Nouă solicitanți au declarat că au beneficiat de cazare temporară la hotel (Florentina) Balau, Samuil Balau, Alisa Catalan, Elvis Catalan, Nadia Pitigoi, Vasile Catalan, Lucretia Tranca, Florin Rezmmes și Simona Rezmmes). Celelalte recurente indică faptul că nu au beneficiat de nicio soluție de relocare. Dreptul intern relevant Circulara interministerială din 26 august 2012 privind înălțarea și îndrumarea operațiunilor de evacuare a taberelor ilicite În cazul în care circulara nu acoperă evacuarea de urgență a taberelor ilegale, în special prin hotărâre sau din motive sanitare, aceasta stabilește o metodologie pentru serviciile de stat și pentru actorii locali pentru a găsi soluții care să permită persoanelor vizate să plece din tabere. diagnosticul situației fiecărei familii sau persoane aflate în afara taberei trebuie efectuat de către serviciile de stat sau de către autoritățile locale sau de către o asociație competentă; apoi trebuie să se instituie o însoțire a acestor persoane, respectând principiul obligației școlare și asigurându-se că acestea sunt susținute de sănătate. În ceea ce privește soluțiile de primire și de cazare, circulara încurajează, într-o primă etapă, recurgerea la cazarea de urgență și apoi, într-o mai mare măsură, amenajarea locurilor de primire provizorii sau a altor soluții de cazare adecvate, în parteneriat între stat și colectivitățile teritoriale. în scopul stabilizării tranzitorii a persoanelor în cauză pentru a favoriza integrarea acestora (sursa: www.vie-publică.fr La articolul L. 521-1 din Codul de justiție administrativă) În cazul în care o decizie administrativă, chiar și de respingere, face obiectul unei acțiuni în anulare sau în reformulare, judecătorul cu privire la o cerere în acest sens, poate dispune suspendarea executării acestei decizii sau a unora dintre efectele acesteia, atunci când acest lucru este justificat în mod urgent și când se face trimitere la un mijloc propriu de a crea, în statul în care se află persoana în cauză, o îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei. În cazul în care suspendarea se pronunță, se hotărăște asupra cererii de anulare sau de reformulare a deciziei cât mai curând posibil. Suspendarea se încheie cel târziu atunci când se pronunță asupra cererii de anulare sau de reformulare a deciziei. Beneficiază, la cererea acestora, de asistență socială pentru primirea în centrele de cazare și reintegrare socială publice sau private a persoanelor și familiilor care se confruntă cu dificultăți grave, în special economice, familiale, de locuințe, de sănătate sau de integrare, pentru a le ajuta să aibă acces sau să-și recapete autonomia personală și socială (...) GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, cei care nu au beneficiat de măsuri de relocalizare consideră că evacuarea pe care au făcut-o, pentru unii dintre copiii lor minori și în lipsa unei asistențe sociale, constituie un tratament inuman și degradant. Invocând articolele 3 și 13 din Convenția combinată, ele susțin că recursul împotriva hotărârii judecătorești a instanței administrative nu constituia o acțiune efectivă în lipsa unui caracter suspensiv. Invocând art. 8 din Convenție, toți reclamanții consideră că evacuarea le-a afectat dreptul la respectarea vieții de familie și a domiciliului lor. RĂSPUNSURI CU PRIVIRE LA PĂRȚILE PĂRȚILOR Reclamanții au epuizat căile de atac interne, așa cum se prevede la art. 35 alin. (1) din Convenție, astfel încât art. 13 să se aplice în acest sens, reclamanții aveau la dispoziție, așa cum impune art. 13 din convenție, o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecțiunile lor de necunoaștere a articolului L. Evacuarea forțată a reclamanților la 8 decembrie 2016 și consecințele acesteia, în special în lipsa relocării, au constituit ele un tratament inuman și degradant contrar articolului 3 din convenție? A existat o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea vieții lor private și familiale și a locuinței lor, în sensul articolului 8 din Convenție Guvernul pârât este invitat să indice, pentru fiecare solicitant, eventualele soluții de relocalizare propuse la momentul evacuării. Anexă Prenume Nume Nume Anul Nașterii Costinel-Cosmin MARGOI 1989 Florentina BALAU 1976 Samuil BALAU 1974 Florina BOTI 1980 Alisa CATALAN 1994 Elvis CATALAN 1992 Vasile CATALAN 1973 Steliana CONSTANTIN 1998 Rebeca COSTACHE 1993 Ionelia-Laramioara DINU 1984 Ancuta GAMAN 1998 Elvis GAMAN 1992 Florentin GOMAN 1985 Florentin IOANOVICI 1981 Camelia MIHAI 1995 Cimpeana MIHAI 1989 Gabrita MIHAI 1980 Simeria MIHAI 1993 Florin Augustin MUNTEANU 1980 Nadja PITIGOI 1998 Bria RAULESCU 1989 Trandafir RADULESCU 1990 Florin REZMIVES 1979 Simona REZMIVES 1982 Elena SEBASTIAN 1978 Lucretia TRANCA 1974 Angelica VERES 1983
Communiquée le 6 avril 2020
Publié le 8 juin 2020
Requête n
o
72596/16
Costinel-Cosmin MARGOI et autres
contre la France
introduite le 2 décembre 2016
La liste des parties requérantes figure en annexe. Elles sont représentées devant la Cour par M
e
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Les requérants sont vingt-sept adultes ressortissants roumains appartenant à la communauté rom, accompagnés de trente-trois enfants dont trente-et-un étaient mineurs au moment des faits (âgés de 3 mois à 17 ans).
Pendant deux ans, ils vécurent dans un campement sur un terrain situé à Pierrefitte-sur-Seine. Le campement comptait environ soixante-dix baraquements et était équipé d’un groupe électrogène permettant à ses occupants d’avoir accès à l’électricité ainsi que d’un point d’accès à l’eau potable. Un ramassage des poubelles était organisé trois fois par semaine, en accord avec la mairie.
Le 14 septembre 2016, le maire de Pierrefitte-sur-Seine prit à l’encontre des occupants du terrain un arrêté portant mise en demeure de quitter les lieux dans les quarante-huit heures à compter de la notification de l’arrêté. L’arrêté prévoyait qu’à défaut d’exécution, le campement serait évacué, le cas échéant avec le concours de la force publique.
L’une des requérantes, Cimpeana Mihai, demanda au juge des référés du tribunal administratif (TA) de Montreuil de suspendre l’exécution de l’arrêté municipal et introduisit un recours en annulation.
Par une ordonnance du 7 octobre 2016, le juge des référés du TA de Montreuil rejeta la demande de suspension de l’arrêté selon les motifs suivants
:
«
Considérant (...) qu’afin de justifier l’urgence à suspendre la décision attaquée les requérants font valoir que l’arrêté est exécutoire à l’expiration d’un délai de quarante-huit heures et que leur évacuation pourra avoir lieu à tout moment avec le concours de la force publique
; qu’en se bornant à invoquer cet élément inhérent au caractère exécutoire de la décision, les requérants ne justifient pas que son exécution serait de nature à porter atteinte de manière suffisamment grave et immédiate à leur situation personnelle
; que s’ils devaient être regardés, compte tenu des développements des requêtes relatifs à la légalité de l’arrêté litigieux, comme invoquant, au demeurant de manière abstraite et générale, les conséquences de la décision attaquée sur leur liberté d’aller et venir, leur droit au logement ainsi que leur droit à la vie privée et familiale ainsi que l’intérêt supérieur des enfants, il n’est pas contesté qu’ils occupent sans droit ni titre un terrain privé
; que le caractère illicite de cette situation, dans laquelle ils se sont délibérément placés, fait obstacle à ce que l’atteinte qui serait portée, selon eux, à leurs droits puisse être prise en compte au titre de l’urgence, dans la mesure où un campement de fortune, quels que soient les aménagements de confort et de sécurité qui ont effectivement été installés avec l’aide d’associations et de riverains et qui ne sont pas contestés, ne saurait être regardé comme un logement décent, ni même un abri, que la liberté d’aller et venir n’implique pas celle d’installer sa résidence sur le terrain d’autrui et qu’une évacuation du campement n’aurait en elle-même aucun effet sur la vie privée et familiale des intéressés non plus que sur la scolarisation de ceux des enfants du campement qui en bénéficient
; que, par suite, l’urgence à suspendre les effets de l’arrêté attaqué n’est pas établie.
»
Le 10 novembre 2016, Cimpeana Mihai introduisit un pourvoi contre cette ordonnance.
Le 21 novembre 2016, le maire de Pierrefitte-sur-Seine sollicita le concours de la force publique pour procéder à l’évacuation.
Le 2 décembre 2016, les requérants introduisirent une demande d’application de l’article 39 du règlement de la Cour afin d’obtenir la suspension de l’exécution de l’arrêté ordonnant l’évacuation. Le 6 décembre 2016, après l’engagement du Gouvernement d’assurer l’hébergement d’urgence de toute personne vulnérable après le démantèlement du camp, la Cour rejeta la demande d’application de l’article 39.
Les requérants saisirent le juge des référés du TA de Paris afin d’enjoindre au préfet de la région Ile-de-France de leur donner accès à un dispositif d’hébergement d’urgence. Par des ordonnances des 6, 7, 8 et
15
décembre 2016, le TA rejeta les demandes à l’exception de celle d’Alisa Catalan. Par une ordonnance du 6 décembre 2016, le TA enjoignit au préfet de lui fournir, à elle et son enfant de cinq mois, un hébergement d’urgence dans un délai de quarante-huit heures.
Le 8 décembre 2016, le campement fut évacué. Neuf requérants indiquent avoir bénéficié d’un hébergement temporaire à l’hôtel (Florentina
Balau, Samuil Balau, Alisa Catalan, Elvis Catalan, Nadia Pitigoi, Vasile Catalan, Lucretia Tranca, Florin Rezmives et
Simona
Rezmives). Les autres requérants indiquent n’avoir bénéficié d’aucune solution de relogement.
Le droit interne pertinent
La circulaire interministérielle du 26 août 2012 relative à l’anticipation et à l’accompagnement des opérations d’évacuation des campements illicites
Si la circulaire n’écarte pas les évacuations d’urgence de camps illicites, notamment sur décision de justice ou pour des raisons sanitaires, elle définit une méthodologie pour les services de l’État et les acteurs locaux afin de trouver des solutions qui permettent aux personnes concernées de partir des campements.
Ainsi, un «
diagnostic de la situation de chacune des familles ou personnes isolées
» présentes dans les campements doit être effectué par les services de l’État ou les collectivités territoriales ou par une association compétente. Un accompagnement de ces personnes doit ensuite être mis en place en respectant le principe de l’obligation scolaire et en veillant à leur prise en charge sanitaire.
Concernant les solutions d’accueil et d’hébergement, la circulaire encourage, dans un premier temps, le recours à l’hébergement d’urgence, puis, plus durablement, l’aménagement de sites d’accueil provisoires ou d’autres solutions d’hébergement adapté, en partenariat entre l’État et les collectivités territoriales «
dans l’objectif de stabiliser transitoirement les personnes concernées pour favoriser leur insertion
» (source :
www.vie-publique.fr
).
L’article L. 521-1 du code de justice administrative
«
Quand une décision administrative, même de rejet, fait l’objet d’une requête en annulation ou en réformation, le juge des référés, saisi d’une demande en ce sens, peut ordonner la suspension de l’exécution de cette décision, ou de certains de ses effets, lorsque l’urgence le justifie et qu’il est fait état d’un moyen propre à créer, en l’état de l’instruction, un doute sérieux quant à la légalité de la décision.
Lorsque la suspension est prononcée, il est statué sur la requête en annulation ou en réformation de la décision dans les meilleurs délais. La suspension prend fin au plus tard lorsqu’il est statué sur la requête en annulation ou en réformation de la décision.
»
L’article L. 345-1 du code de l’action sociale et des familles
«
Bénéficient, sur leur demande, de l’aide sociale pour être accueillies dans des centres d’hébergement et de réinsertion sociale publics ou privés les personnes et les familles qui connaissent de graves difficultés, notamment économiques, familiales, de logement, de santé ou d’insertion, en vue de les aider à accéder ou à recouvrer leur autonomie personnelle et sociale (...)
»
Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants n’ayant pas bénéficié de mesures de relogement considèrent que l’évacuation dont ils ont fait l’objet, pour certains avec leurs enfants mineurs et en l’absence d’accompagnement social, constitue un traitement inhumain et dégradant.
Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention combinés, ils allèguent que le pourvoi contre l’ordonnance du juge des référés du tribunal administratif ne constituait pas un recours effectif en l’absence de caractère suspensif.
Invoquant l’article 8 de la Convention, tous les requérants considèrent que l’évacuation a porté atteinte à leur droit au respect de la vie familiale et de leur domicile.
1.
Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article
35 §
1 de la Convention
?
2.
Les requérants avaient-t-ils un « grief défendable » de violation de leurs droits au titre de l’article 3 de la Convention, de sorte que l’article
13 est applicable
?
3.
Dans l’affirmative, les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article
13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance de l’article
3
?
4.
L’évacuation forcée des requérants le 8 décembre 2016
et ses conséquences, notamment en l’absence de relogement, ont-elles constitué un traitement inhumain et dégradant contraire à l’article 3 de la Convention
?
5.
Y a-t-il eu violation du droit des requérants au respect de leur vie privée et familiale et de leur domicile, au sens de l’article
8 de la Convention
?
6.
Le gouvernement défendeur est invité à indiquer, pour chaque requérant, les éventuelles solutions de relogement proposées au moment de l’évacuation.
N
o
Prénom NOM
Année de naissance
1
Costinel-Cosmin MARGOI
1989
2
Florentina BALAU
1976
3
Samuil BALAU
1974
4
Florina BOTI
1980
5
Alisa CATALAN
1994
6
Elvis CATALAN
1992
7
Vasile CATALAN
1973
8
Steliana CONSTANTIN
1998
9
Rebeca COSTACHE
1993
10
Ionelia-Lacramioara DINU
1984
11
Ancuta GAMAN
1998
12
Elvis GAMAN
1992
13
Florentin GOMAN
1985
14
Florentin IOANOVICI
1981
15
Camelia MIHAI
1995
16
Cimpeana MIHAI
1989
17
Gabrita MIHAI
1980
18
Simeria MIHAI
1993
19
Florin-Augustin MUNTEANU
1980
20
Nadja PITIGOI
1998
21
Bria RADULESCU
1989
22
Trandafir RADULESCU
1990
23
Florin REZMIVES
1979
24
Simona REZMIVES
1982
25
Elena SEBASTIAN
1978
26
Lucretia TRANCA
1974
27
Angelica VERES
1983