STEFAN ET AUTRES c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

17.11.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

STEFAN ET AUTRES c. FRANCE (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 36779/16 Marcel STEFAN și alții împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 17 noiembrie 2022 într-un comitet compus din Carlo Ranzoni, președintele Mattias Guyomar, Mykola Gnatovskyy, judecători și Martina Keller, adjunctă la secțiune a cererii nr. 36779/16 împotriva Republicii Franceze și din care 29 resortisanții români (lista reclamanților și detaliile relevante sunt prezentate în tabelul anexat), (atmosferați de domnul J. Launois-Flacière, avocată la Bobigny, au sesizat Curtea la 28 iunie 2016 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului francez ( 24, recursul întemeiat pe art. 34 din Convenție cu privire la toți reclamanții și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus, decizia de a trata în mod prioritar cererea (art. 41 din Regulamentul de procedură al Curții) măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură și, ulterior, de a ridica observațiile guvernului; După ce intenționați să faceți acest lucru, faceți următoarea decizie. Cererea se referă la dezmembrarea unei tabere, la mahalale, la bidonville Coignet. În Saint-Denis, stabilit ilegal pe un teren aparținând Societății de Economie mixtă (SEM) Plaine Comune Dezvoltare, în care reclamanții și familiile lor, cetățeni români aparținând comunității rome, locuiau în locuințe de avere. 24 susține că expulzarea sa din tabără a încălcat dreptul său la respectarea vieții sale de familie și a domiciliului său. La 2 octombrie 2014, când a constatat că în urmă cu câteva săptămâni a avut loc un lagăr de concentrare pe terenul său, Comisia a citat patru ocupanți în fața judecătorului tribunalului de mare instanță din Bobigny în scopul, printre altele, deportării fără întârziere a acestora și a tuturor ocupanților șefului lor și a altor persoane prezente ilegal pe teren. În ședința din 19 noiembrie 2014, o carantină de alți ocupanți au intervenit în mod voluntar în fața instanței. Nici unul dintre ocupanții menționați în această procedură nu este solicitat în fața Curții. Prin ordonanța din 17 decembrie 2014, judecătorul Ö Õ, în special în temeiul articolului 809 alineatul (1) din Codul de procedură civilă (CPC), în temeiul cărora se pot lua măsuri de protecție, fie pentru a preveni o pagubă iminentă, fie pentru a opri o tulburare în mod vădit ilicită, a autorizat expulzarea ocupanților terenului, acordându-le în același timp un termen de opt luni, din următoarele motive: Această ocupație fără drept sau titlu asupra unui spațiu nededicat cazării și fără echipament duce în mod necesar la absența igienei, securității și sănătății propriilor ocupanți ai familiilor cu copii mici. În aceste condiții, această ocupație nu poate fi legalizată prin exercitarea dreptului la locuință. Prin urmare, această ocupație ilegală constituie o tulburare vădit ilicită a dreptului de proprietate și, în consecință, trebuie să-i demisioneze domnului [C.L.], domnului [A.L.] Doamnă [M.C.] și vorbitorilor voluntari, precum și orice ocupant al acestora, să părăsească locurile pe care le ocupă. (...) La cererea de termene... În cazul de față, barăcile instalate pe acest teren de ocupanți constituie locuința lor principală (...) Nu se contestă faptul că sistemele prevăzute de circulara din 26 august 2012 care prevăd cadrul de acțiune la nivel de stat în cazul evacuărilor din taberele ilegale nu au fost instituite astfel încât să nu poată fi propuse soluții de sprijin și de sprijinire a familiilor în diferite domenii care implică integrarea și respectarea drepturilor persoanelor și soluții care să le permită să dispună de locuințe decente. (...) Având în vedere aceste elemente, absența documentelor privind pericolul locurilor ocupate, starea de ocupație a acestui teren, absența unui proiect precis de amenajare, ar trebui să li se acorde părților acuzate o perioadă de opt luni pentru a părăsi locul pentru a permite crearea unor soluții de cazare durabile și de relocare și pentru a oferi posibilitatea copiilor școlari să-și termine anul școlar (...) La 14 aprilie 2015, s-a efectuat un diagnostic social în tabără pentru a identifica persoanele prezente și pentru a colecta informații privind situația lor socială, sanitară, profesională și școlară în ceea ce privește copiii, astfel cum se prevedea în Circulara interministerială din 26 august 2012 privind înălțarea și îndrumarea operațiunilor de evacuare a taberelor ilicite, care precizează cadrul acțiunii statului și mecanismul de coordonare a actorilor locali care urmează să fie puse în aplicare. La 10 septembrie 2015, ocupanților li s-a acordat o poruncă de a părăsi incinta, printr-o ordonanță la cerere din 30 septembrie 2015, anumiți ocupanți ai terenului, inclusiv reclamanta nr. 24, li s-a permis să acorde în scurt timp TEP Plaine Comune Dezvoltare în fața instanței de executare a Tribunalului de Mare Instanță din Bobigny. Prin hotărârea din 27 octombrie 2015, instanța de executare a acordat ocupanților un termen suplimentar de opt luni pentru a părăsi incinta, adică până la 27 iunie 2016, din următoarele motive: (...) în ceea ce privește familiile formate în special din copii, și persoane fără resurse durabile din punct de vedere material, economic și social, în afara terenului pe care l-au investit, trebuie să se constate că relocalizarea lor nu poate avea loc în condiții normale și că expulzarea lor ar avea consecințe excepționale, punându-și în pericol sănătatea în ceea ce privește urmărirea penală, precum și deportarea lor. calitatea mediului înconjurător din punct de vedere sanitar și care încalcă drepturile lor fundamentale, în special o locuință demnă, viața privată și de familie, dar și dreptul copiilor de a avea acces la școală. (...) În ceea ce privește găsirea unui echilibru între drepturile reclamanților și dreptul de proprietate asupra PLAINE COMUN DEZVOLTARE, trebuie remarcat faptul că proiectul de amenajare reținut de aceasta din urmă nu prezintă un caracter de urgență suficient în ceea ce privește importanța drepturilor puse în pericol de expulzarea reclamanților, în ceea ce privește amenajarea birourilor și a magazinelor. Mai presus de toate, în acest caz, măsurile concrete de inserție sunt puse în aplicare de către acestea din urmă și susținute de un mecanism asociativ și regional care poate chiar să dea rezultate. Succesul proiectului de amenajare a locului prin realizarea acestuia pe termen scurt nu poate justifica eșecul acestui sistem, care are nevoie în mod necesar de un sistem pe termen mediu pentru a produce rezultate durabile care să le asigure reclamanților posibilitatea de a beneficia pe termen lung de drepturile lor fundamentale. Se va adăuga, în ceea ce privește riscul pretins pentru riverane, că comisia de securitate din grupul școlar situat în imediata apropiere a taberei nu a identificat nicio dificultate sanitară sau de orice natură, nici nu a emis nicio recomandare de a pune în aplicare în ceea ce privește prezența acestei tabere, totuși menționată în descrierea mediului de lucru [...] La 28 iunie 2016, reclamanții au depus o cerere de măsură provizorie în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții de Justiție privind suspendarea executării deciziei de inițiere a procedurii. La 29 iunie 2016, Curtea a solicitat guvernului să prezinte informații faptice înainte de 5 iulie 2016, 12 ore și, în orice caz, înainte de evacuare. La 5 iulie 2016, la ora 18:55, guvernul a indicat în special că operațiunea trebuia să aibă loc a doua zi, la ora 13.00. El a precizat că ar asigura cazarea de urgență a oricărei persoane vulnerabile, aflate în dificultate medicală, psihică și socială, în conformitate cu dispozițiile articolului L. 345-2-2 din Codul de acțiune socială și ale familiilor După dezmembrarea taberei și sub controlul judecătorului intern. La 6 iulie 2016, ora 12:35, Curtea a primit parțial cererea de măsură provizorie și a solicitat guvernului să nu evacueze reclamanții vulnerabili din tabără, și anume familiile cu sugari, femeile însărcinate și persoanele grav bolnave sau cu handicap, pe durata procedurii în fața Curții sau până când guvernul furnizează informații concrete cu privire la ofertele de cazare oferite acestor persoane. 11. În aceeași zi, la ora 13:00, toți ocupanții din tabără au fost evacuați; reclamanta nr. 24, împreună cu familia sa, a fost îndreptată către un hotel situat în Pantin, la aproximativ 8 km de tabără. Ea nu a știut nimic. La 7 iulie 2016, guvernul a solicitat ridicarea măsurii provizorii. În sprijinul cererii sale, el a făcut să se susțină faptul că mai mult de jumătate dintre ocupanți au părăsit deja în mod spontan locurile și că șase familii au beneficiat de o propunere de cazare, la care numai unele au dat curs. Guvernul a precizat că o singură familie dintre cele șase ar putea fi privită ca În sensul reținut de Curte în măsura provizorie. La 15 iulie 2016, Curtea a ridicat măsura provizorie având în vedere informațiile comunicate de guvern. EVALUAREA CURȚII CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALLEGATĂ A ARTICOLULUI 8 DIN CONVENȚIA PRIVIND RECURSUL nr. 14. Cu titlu introductiv, Curtea precizează că nu a trebuit să soluționeze în speță problema dacă reședința de avere a recurentei nr. 24 constituia 27013/07, § 142 și 1443, 17 octombrie 2013 și Hirtu și alții c. Franța , n 24720/13 § 64-66, 14 mai 2020). Curtea deduce din aceasta, la fel ca părțile, că a existat într-adevăr interferență în drepturile recurentei nr. 24 protejate prin art. 8 din Convenție. 15. În primul rând, Curtea arată că această interferență a fost prevăzută de lege, dat fiind că a fost decisă de către instanța de judecată a tribunalului de mare instanță, care a constatat o tulburare vădit ilicită în sensul articolului 809 alineatul (1) din CPC ca urmare a ocupației fără drept sau titlu al terenului (a se vedea alineatul (3) de mai sus). În al doilea rând, Curtea consideră, având în vedere neplăcerile și pericolele descrise de instanța de judecată, că ingerința viza obiectivele legitime de protecție a sănătății și a siguranței publice, în plus față de protecția drepturilor și a libertăților de care beneficiază, în ceea ce privește dreptul de proprietate al întreprinderii Plaine Comune Dezvoltare (a se vedea punctul 3 de mai sus17). În al treilea rând, în ceea ce privește necesitatea unei ingerințe, Curtea face trimitere, pentru o reamintire a principiilor aplicabile, la Hotărârile Yordanova și altele c. Bulgaria 25446/06, § 117 și 118, 24 aprilie 2012), Winterstein și alții (citată anterior, § 147 și 148), și Hirtu și altele (§ 70, citată anterior 18. În cazul de față, Curtea constată că, la momentul dezasamblării, recurenta n 24 ocupa locuri fără drept sau titlu. Prin urmare, ea nu putea pretinde să aibă o speranță legitimă de a rămâne acolo. În plus, ea arată că înainte de a reacționa, persoanele vizate nu au tolerat pe termen lung prezența sa la fața locului (a se vedea, a contrao, Yordanova și altele, menționat anterior, § 121, Winterstein și alții, menționat anterior, § 150, și Hirtu și alții , citată anterior, § 71), în măsura în care tabara n a fost instalată numai de câteva săptămâni în momentul în care au început demersurile în vederea expulzării (a se vedea alineatul (2) de mai sus). 19. În al doilea rând, Curtea arată că argumentele prezentate de reclamantă 24 privind proporționalitatea ingerinței, ridicate în fața instanței de executare, au fost examinate în detaliu în amonte de evacuarea de către acesta din urmă, care a răspuns printr-o motivare deosebit de precisă și adecvată (a se vedea, a contrario Orlić c. Croația, n 48833/07, § 67 și 71, 21 iunie 2011) care pune în balanță interesele în prezența (a se vedea, a contrario Yordanova și altele) , citată anterior, § 126, și Winterstein și alții, citată anterior, §§ 156- 158) înainte de a acorda ocupanților un termen suplimentar de opt luni pentru a părăsi tabăra. Judecătorul de executare a menționat, de altfel, în mod specific, dreptul de a ocupa ocupanții unui grup dezavantajat din punct de vedere social și nevoile lor speciale în acest sens (a se vedea punctul 7 de mai sus). Curtea concluzionează că reclamanta n 24 a beneficiat, în cadrul procedurii de expulzare, de o examinare a proporționalității ingerinței în conformitate cu cerințele articolului 8.21. În continuare, pentru a evalua proporționalitatea ingerinței, trebuie să se examineze posibilitățile de relocare existente (Chapman c. Regatul Unit [GC], n 27238/95, § 103 CEDH 2001 I). Curtea amintește că art. 8 nu recunoaște ca atare dreptul de a primi un domiciliu, nici jurisprudența Curții (Chapman , citată anterior, § 99) și că orice obligație pozitivă de a găzdui persoane fără adăpost nu poate fi, prin urmare, decât limitată (Peter O.O.Rourke c. Regatul Unit (dec.), nr 39022/97, CEDO 26 Cu toate acestea, în cazuri excepționale, o obligație de a asigura cazare persoanelor deosebit de vulnerabile poate rezulta din art. 8 (Iordanova și altele, menționat anterior, § 130 22. În speță, Curtea constată că autoritățile au asigurat cazarea de urgență a persoanelor vulnerabile prezente în momentul dezmembrării, în conformitate cu angajamentul pe care guvernul îl luase în cadrul cererii de măsuri provizorii (a se vedea punctele 9 și 12 de mai sus). 24, un loc într-un hotel situat în Pantin, la opt kilometri de tabără, îi fusese rezervat de către autorități, dar aceasta nu este prezentată. 23. În plus, Curtea arată că reclamanta nr. 24 nu a depus o cerere de locuință socială sau a încercat să facă un demers în acest sens, astfel încât să aibă acces la soluii de locuină perene (a se vedea Iordanova și altele, citată anterior, § 131 și, a opuso Winterstein și alții, citată anterior, punctul 163 și Hirtu și alții, citată anterior, punctul 6.24. Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea consideră că cauza întemeiată pe art. 8 din Convenția privind recurenta nr. 24 este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALLEGUĂ DE LA ARTICOLUL 34 DIN CONVENȚIE PRIVIND TOATE REPREZENTANȚII 25. În cadrul procedurii de examinare a unei persoane în temeiul articolului 34 privind încălcarea unui stat contractant căruia îi revine obligația de a respecta o măsură provizorie, acesta nu revine Curții de Justiție să aprecieze temeinicia deciziei sale de primire a acestei cereri. Guvernul pârât este obligat să demonstreze că măsura provizorie a fost respectată sau, în cazuri excepționale, că a existat un obstacol obiectiv care i-a împiedicat să se conformeze și că a întreprins toate demersurile în mod rezonabil pentru a elimina 39806/05, §§ 91-92, 10 martie 2009). Curtea admite ca validă deformarea guvernului conform căreia nu a fost posibil să se întrerupă dezmembrarea taberei cu douăzeci și cinci de minute înainte de începerea operațiunilor, atât din motive de prevenire a ordinii publice, cât și de protecție a tuturor actorilor prezenți la fața locului. Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, guvernul s-a confruntat cu un obstacol obiectiv care a împiedicat suspendarea executării operațiunii de evacuare. 28. În orice caz, Curtea ia act de faptul că, în paralel cu dezmembrarea taberei, tuturor persoanelor vulnerabile prezente pe sit li s-a oferit o soluție de cazare (a se vedea punctul 12 de mai sus). Aceasta reamintește că guvernul a informat în timp util Curtea cu privire la desfășurarea operațiunilor și la punerea în aplicare a garanțiilor anunțate. În aceste condiții, Curtea a decis să anuleze măsura provizorie la 15 iulie 2016 (a se vedea punctul 13 de mai sus). Prin urmare, reclamanții nu pot susține în mod valabil că nu au respectat măsura provizorie pronunțată de Curte. 29. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 8 decembrie 2022. Martina Keller Carlo Ranzoni Grefier Adjunct Președinte Anexă Lista reclamanților Cerere nr 36779/16 Prenume Nume Anul nașterii Cetățenia Locul de reședință Marcel STEFAN 1976 România Bobigny Vasile ADIR 1988 România Bobigny Constantin Emil BOT 1964 România Bobigny Iordan CIOBOTARU 1982 Romanian Bobigny Lucia COCIU 1990 Romanian Bobigny Cristian Razvan COVACI 1994 Romanian Bobigny Florentina COVACI 1978 Romanian Bobigny Sarancuta COVACIU 1996 Romanian Bobigny Gheorgita DANILA 1970 Romanian Bobigny 10. Maricica DANILA 1971 Romanian Bobigny 11. Mihail-Gabriel DUMINECA 1988 Romanian Bobigny 12. Irina FLOREA 1973 Romanian Bobigny 13. Monica FRANGUU 1992 Romaniana Bobigny 14. Elena IRIMIA 1970 Romaniana Bobigny 15. Gheorghe LACTUSU 1968 Romaniana Bobigny 16. Speranta LUNGU 1989 Romanian Bobigny 17. Petrica MEMETEL 1990 Romanian Bobigny 18. Sorina MEMETEL 1995 Romanian Bobigny 19. Simona MutéANU 1984 Romanian Bobigny 20. Costel Mustafa 1975 Romana Bobigny 21. Victoria Mustafa 1976 Romanian Bobigny 22. Lucia NICULai 1990 Romanian 23. Florica OCTAVIAN 1974 Romanian Bobigny 24. Maria PETROVICI 1953 Română Bobigny 25. Florin SIMION 1994 Romanian Bobigny 26. Elena STEFAN 1988 română Bobigny 27. Viorel STEFAN 1990 român Bobigny 28. Ionut-Ciprian VASILE 1997 românesc Bobigny 29. Florentina ZAHARIA 1986 română Bobigny