CIURAR ET AUTRES c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

17.11.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CIURAR ET AUTRES c. FRANCE (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr 35697/15 Danciu CIURAR și altele împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 17 noiembrie 2022 într-un comitet compus din Carlo Ranzoni, președintele Mattias Guyomar, Mykola Gnatovskyy, judecători și Martina Keller, adjunctă la secțiune a cererii n 35697/15 împotriva Republicii Franceze și din care 7 resortisanții români (lista reclamanților și detaliile relevante sunt prezentate în tabelul anexat), (atmosferați de domnul J. Launois-Flacière, avocată la Bobigny, au sesizat Curtea la 22 iulie 2015 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului francez, reprezentat de agentul său, dl F. Alabrune, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Interne și al Afacerilor Externe, observațiile guvernului, După ce a intenționat acest lucru, face ca următoarea decizie să se refere la dezmembrarea unui lagăr situat pe strada 8 Mai 1945 la Bourget, stabilit ilegal pe un teren aparținând statului, în care reclamanții și familiile lor, cetățeni români aparținând comunității rome, locuiau în case de avere. Pe lângă art. 3 din convenție, reclamanții susțin că expulzarea lor din tabără, în lipsa relocării, a constituit un tratament inuman și degradant și susțin că, din aceleași motive, aceștia au suferit, de asemenea, o încălcare a drepturilor lor protejate prin art. 8 din convenție. La 15 februarie 2015, reprezentanții au intrat în tabără. La 25 iunie 2015, primarul comunei a luat împotriva ocupanților terenului un decret de somare a părăsirii locului în termen de 48 de ore, în special pe baza articolului L. 2212-2 din Codul general al colectivităților teritoriale (CGCT), în temeiul căruia: Poliția municipală are drept obiect asigurarea ordinii corecte, a siguranței, a securității și a sănătății publice (...) La 30 iunie 2015, reclamanții au prezentat, în temeiul articolului L. 521-1 din Codul de justiție administrativă în fața Tribunalului Administrativ din Montreuil un motiv de suspendare a executării hotărârii din 25 iunie 2015, cu o acțiune în anulare a aceluiași decret. Printr-o ordonanță din 15 iulie 2015, instanța de judecată a respins cererile lor pentru nesoluționare de urgență din următoarele motive: (i) din cauza faptului că [...] prezența copiilor a fost deja constatată de-a lungul zonelor de siguranță de pe autostrada A1, în timp ce accesul la camping se face prin Avenue, 8 mai 1945 ; în plus, rezultă din langulare că conexiunile electrice se fac prin intermediul unui generator și sunt lipsite de siguranță în timp ce tabăra este alcătuită din corturi și colibe de avere formate din materiale inflamabile, ceea ce duce la riscuri de incendiu; că, prin urmare, prezența acestei tabere la nivelul ieșirii n 5 autostrada A1 în sensul Paris-frontiera, la intersecția dintre Avenue și 8 mai 1945 și în imediata apropiere a portierelor de siguranță de pe autostradă, reprezintă un pericol atât pentru ocupanții săi, cât și pentru șoferii de pe autostradă. Prin urmare, reclamanții nu trebuie să demonstreze că există o constrângere de urgență mai mare decât interesul public pentru protejarea acestor populații, siguranța publică și sănătatea publică, astfel încât să se pună capăt acestei tabere. În aceeași zi, reclamanții au prezentat o cerere de măsură provizorie în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții privind obținerea suspendării executării la data de 24 iulie 2015. În conformitate cu dispoziiile articolului L. 345-2-2 din Codul de aciune socială și ale famililor, Curtea a decis să nu accepte cererea de aplicare a articolului 39. La 27 iulie 2015, reclamanții au formulat o cerere de asistență judiciară din partea statului pentru a se adresa în fața Consiliului de Stat împotriva ordonanței judecătorului de judecată. La 28 iulie 2015, toți ocupanții din tabără au fost evacuați. La 29 iulie 2015, biroul de asistență judiciară al Consiliului de Stat a respins cererea reclamanților pentru lipsa unui motiv serios de rupere. 11. La 21 ianuarie 2016, instanța administrativă a respins pe fond cererea reclamanților. EVALUAREA CURȚII PRIVIND VIOLAȚIA ALLEGUEATĂ DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIE 12. Curtea face trimitere la raționamentul său în cauza Hirtu și alții c. Franța 24720/13, § 55, 14 mai 2020). Aceasta consideră că, în măsura în care reclamanții au anticipat dezmembrarea și au părăsit din proprie inițiativă tabăra, ramura de ranforsare care rezultă din condițiile de evacuare este în mod clar greșit fondată. Prin urmare, această parte a spătarului trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. 13. În acest sens, Curtea va examina acest aspect numai sub aspectul articolului 8 din Convenție (a se vedea în acest sens Costache c. România (dec.), nr. 25615/07, § 19, 27 martie 2012, Winterstein și alții c. Franța, 27013/07, § 103, 17 octombrie 2013, Cazacliu și alte c. România (dec.), nr. 63945/09, § 105, 4 aprilie 2017). PRIVIND VIOLAȚIA ALLEGUĂ DE LA În sensul articolului 8 din Convenție, în măsura în care, în orice caz, dezmembrarea taberei a avut în mod necesar consecințe asupra legăturilor lor familiale ( Winterstein și altele, menționate anterior, § 142 și 143, și Hirtu și altele, menționate anterior În primul rând, Curtea arată că această interferență era prevăzută de lege. 2212-2 din CGCT (a se vedea punctul 3 de mai sus). 16. În al doilea rând, Curtea consideră, având în vedere neplăcerile și pericolele cauzate de instalațiile taberei, că ingerința viza obiectivele legitime de protecție a sănătății și siguranței publice (a se vedea alineatele (3) și (5) de mai sus 17. În al treilea rând, în ceea ce privește necesitatea unei ingerințe, Curtea face trimitere, pentru o reamintire a principiilor aplicabile, la Hotărârile Yordanova și altele c. Bulgaria 25446/06, § 117 și 118, 24 aprilie 2012), Winterstein și alții (citată anterior, § 147 și 148), și Hirtu și altele (§ 70, citată anterior). În cazul de față, Curtea constată că reclamanții ocupau locurile fără drept sau titlu. Prin urmare, ei nu au putut pretinde că au o speranță legitimă de a rămâne acolo. În plus, ea arată că înainte de a reacționa, autoritățile nu au tolerat în mod susținut prezența lor la fața locului, deoarece acestea au fost instalate doar de câteva luni în momentul în care au început demersurile în vederea deportării (a se vedea, a contrao Yodanova și altele, citată anterior, § 121, Winterstein și alții, citată anterior, § 150, și Hirtu și alții , citată anterior, § 71. 19. Apoi, în ceea ce privește examinarea proporționalității ingerinței de către instanțele interne, Curtea ia notă de faptul că argumentele prezentate de solicitanți au fost examinate în detaliu, în amonte de evacuare, de către judecătorul restant, care a răspuns la aceasta printr-o motivare adecvată (a se vedea, a contrario Orlić c. Croația , n 48833/07, § 67 și 71, 21 iunie 2011) care pune în balanță interesele în prezența (a se vedea, a contrario Yordanova, citată anterior, § 126, și Winterstein și alții, citată anterior, §§ 156- 158) pentru a concluziona că reclamanții nu au justificat o urgență mai mare decât obligația de a garanta siguranța și sănătatea lor, în special a copiilor (a se vedea punctul 5 de mai sus 20). Curtea concluzionează că reclamanții au beneficiat, în cadrul procedurii de expulzare, de o examinare a proporționalității ingerinței cu cerințele articolului 8.21, pentru a evalua proporționalitatea ingerinței, de a examina posibilitățile de relocare existente (Chapman c. Regatul Unit [GC], n 27238/95, § 103 CEDH 2001 I. Curtea reamintește că art. 8 nu recunoaște ca atare dreptul de a primi un domiciliu, nici jurisprudența Curții (Chapman, citată anterior, § 99) și că orice obligație pozitivă de a găzdui persoane fără adăpost nu poate fi, prin urmare, doar limitată (Peter O.O.Rourke c. Regatul Unit (dec.), 39022/97, CEDO 26 iunie 2001).Cu toate acestea, în cazuri excepționale, o obligație de a asigura cazare persoanelor deosebit de vulnerabile poate rezulta din art. 8 (Iordanova și altele, menționat anterior, § 130 22. În speță, Curtea constată că autoritățile s-au angajat în etapa cererii de aplicare a articolului 39 din regulament să asigure cazarea de urgență a oricărei persoane vulnerabile prezente în momentul dezmembrării (a se vedea alineatul (6) de mai sus 23. Curtea admite ca valabil lacuna guvernului potrivit căreia camerele de hotel nu pot fi propuse decât celor prezenți în momentul dezmembrării. Curtea deduce că nu poate fi reprovocat autorităților o deficiență de preluare a reclamanților, care părăsiseră tabăra înainte de evacuare. 24. În plus, Curtea ia notă de faptul că părțile nu au depus cereri de locuințe sociale sau au încercat să facă un anumit demers în acest sens pentru a ajunge la o soluție de locuință pernă (a se vedea Iordanova și alții, citată anterior, § 131, și, a contrao Winterstein și alții, citată anterior, § 163 și Hirtu și alții, citată anterior, § 6). Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea consideră că spătarul întemeiat pe art. 8 din Convenție este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcută în franceză și apoi comunicat în scris la 8 decembrie 2022. Martina Keller Carlo Ranzoni Grefier Adjunct Președinte Anexă Lista reclamanților Cerere nr 35697/15 Prenume Nume Anul Nașterii Locul de reședință Danciu CIURAR 1979 Romanian Bobigny Mindra Caldararararar 1981 română Bobigny Adamut CAROLEA 1991 France Bobigny Elisaveta CAROLEA 1983 Românian Bobigny Marioara CAROLEA 1993 Romanian Bobigny Traian CIURAR 1979 Romanian Bobigny Mihai LACATUS 1987 română Bobigny