Comunicată la 6 aprilie 2020 Publicată la 8 iunie 2020 CINCEA SECȚIUNEA N 45871/16 Jon SISU și altele împotriva Franței introduse la 2 august 2016 EXPOSAT DE FAPTE Lista părților reclamante este prezentată în anexă și sunt reprezentate în fața Curții de către Centrul European pentru Drepturile Romilor (European Roma Rights Center - ERRC), organizație guvernamentală cu sediul social la Bruxelles, Belgia. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții sunt nouă cetățeni români care aparțin comunității rome. Ei au locuit în case de avere pe site-ul numit centura mică, situat în secția 18 din Paris. Proprietarul terenului, instituția publică industrială și comercială SNCF Rețeaua, a atribuit o parte din ocupanții săi în fața judecătorului Tribunalului de Mare Instanță din Paris (TGI) în vederea expulzării lor. Printr-o ordonanță din 30 septembrie 2015, astfel cum a fost rectificată la 28 octombrie 2015, judecătorul a constatat că terenul este ocupat fără drept și fără titlu de teren care prezintă un pericol în ceea ce privește apropierea căilor ferate deschise la manevre. La 24 noiembrie 2015, unul dintre reclamanți, Alexandru-David Haralambie, a intervenit voluntar în cadrul procedurii. La cererea proprietarului terenului, la data de 30 noiembrie 2015, s-a emis o comandă de a părăsi locul respectiv până la 30 noiembrie 2015. În aceeași zi, ocupanții, inclusiv Alexandru-David Haralambie, au răspuns la apelul de ordonanță al judecătorului culpei și l-au sesizat pe primul președinte al Tribunalului din Paris cu o cerere de arestare a executării provizorii a acesteia. La 17 decembrie 2015, prefectul poliției a acordat concursul de forță publică pentru executarea hotărârii de expulzare. La 22 decembrie 2015, ocupanții, inclusiv Alexandru-David Haralambie, au sesizat judecătorul cu privire la executarea TGI de la Paris a unei cereri de termen înainte de deportare în temeiul articolelor L. 412-1 și L. 412-3 din Codul procedurilor civile de executare. Prin hotărârea din 27 ianuarie 2016, instanța de executare a considerat că localurile în care ocupanții erau constituiau spații de cazare în sensul dispozițiilor interne menționate anterior. În scopul de a menține o intervenție medicală a asociației interlocutoare a lumii, în curs de desfășurare de la 10 noiembrie 2015 pentru îngrijirea pacienților cu tuberculoză la fața locului, judecătorul de executare a acordat ocupanților un termen pentru a se menține pe teren până la 15 iunie 2016 inclusiv. La 29 ianuarie 2016, Consiliul reclamanților a introdus un rejudecare în fața Tribunalului Administrativ (TA) din Paris pentru una dintre persoanele care ocupă o funcție, nesolicitată în fața Curții, solicitând suspendarea deciziei prefectului de poliție prin care se acordă ajutorul de stat. În februarie 2016, a fost introdusă o a doua acțiune în aceleași scopuri în fața aceluiași judecător de către alți ocupanți, printre care Alexandru-David și Gruia Haralambie. Prin aceeași ordonanță, judecătorul TTA de la Paris a respins acțiunea introdusă la 29 ianuarie 2016. La 3 februarie 2016, ora 7:00, a avut loc expulzarea. Printr-o ordonanță din 3 februarie 2016, instanța de arbitraj a TA de la Paris a răspuns celui de al doilea termen și a declarat că nu va avea loc să se pronunțe asupra cererii de suspendare a deciziei din 17 decembrie 2015, deoarece decizia contestată a fost deja executată. Printr-o ordonanță din 11 februarie 2016, primul președinte al Tribunalului de Justiție din Paris a respins cererea de încetare a executării provizorii a hotărârilor din 30 septembrie (deciziile din 30 septembrie) și octombrie 2015).El a constatat că judecătorul de primă instanță nu a încălcat nici în mod vădit principiul contradictoriei, nici nu și-a încălcat funcția și nu a respectat competențele și îndatoririle funciei sale, condiii prealabile executării provizorii a hotărârilor. Circulara interministerială din 26 august 2012 privind înălțarea și sprijinirea operațiunilor de evacuare a taberelor ilegale În cazul în care circulara nu acoperă evacuarea de urgență a taberelor ilegale, în special prin hotărâre sau din motive sanitare, aceasta stabilește o metodologie pentru serviciile de stat și pentru actorii locali pentru a găsi soluții care să permită persoanelor vizate să plece din tabere. diagnosticul situației fiecărei familii sau persoane aflate în afara taberei trebuie efectuat de către serviciile de stat sau de către autoritățile locale sau de către o asociație competentă; apoi trebuie să se instituie o însoțire a acestor persoane, respectând principiul obligației școlare și asigurându-se că acestea sunt susținute de sănătate. În ceea ce privește soluțiile de primire și de cazare, circulara încurajează, într-o primă etapă, recurgerea la cazarea de urgență și apoi, într-o mai mare măsură, amenajarea locurilor de primire provizorii sau a altor soluții de cazare adecvate, în parteneriat între stat și colectivitățile teritoriale. în scopul stabilizării tranzitorii a persoanelor vizate pentru a favoriza inserția acestora (sursa: www.vie-publică.fr Codul procedurilor civile de punere în aplicare Dispozițiile relevante, astfel cum au fost redactate la momentul faptelor, se citesc astfel Articolul L. 412-1 În cazul în care expulzarea se referă la un spațiu aflat la reședința principală a persoanei expulzate sau a oricărui ocupant al șefului său, aceasta nu poate avea loc decât la expirarea unui termen de două luni de la comandă, fără a aduce atingere dispozițiilor art. L. 412-3 - L. 412-7. Cu toate acestea, judecătorul poate, în special în cazul în care persoanele a căror expulzare a fost ordonată au intrat efectiv în incinte sau în cazul în care procedura de relocalizare efectuată în temeiul articolului L. 442-4-1 din Codul construcției și al împăduririi nu a fost urmată de efect ca urmare a locatarului, să reducă sau să elimine acest termen. Articolul L. 412-3 Judecătorul poate acorda perioade de timp reînnoibile ocupanților de spații de cazare sau de uz profesional, a căror expulzare a fost ordonată în mod judiciar, ori de câte ori relocalizarea persoanelor interesate nu poate avea loc în condiții normale, fără ca aceștia să aibă dreptul de a justifica un titlu la originea ocupației. Judecătorul care dispune de expulzare poate acorda aceleași termene în aceleași condiții. Această dispoziție nu se aplică atunci când proprietarul își exercită dreptul de reluare în condițiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 48-1360 din 1 septembrie 1948 de modificare și codificare a legislației privind rapoartele locatorilor și chiriașilor sau ocupanților spațiilor de locuit sau de uz profesional și de instituire a alocațiilor de cazare, precum și atunci când procedura de relocare efectuată în temeiul art. L. 442-4-1 din Codul de construcție și lățimi n În urma unei astfel de cereri justificate de urgență, judecătorul Ö poate dispune toate măsurile necesare pentru a asigura o libertate fundamentală pe care o persoană juridică de drept public sau un organism de drept privat însărcinat cu gestionarea unui serviciu public ar fi adus, în exercitarea uneia dintre competențele sale, o încălcare gravă și vădit ilegală. În termen de 48 de ore, judecătorul se pronunță în termen de 524 din Codul de procedură civilă în cazul în care executarea provizorie a fost ordonată, aceasta nu poate fi adoptată, în caz de recurs, decât de către primul președinte și în următoarele cazuri: În cazul în care este interzisă prin lege; În cazul în care există riscul unor consecințe vădit excesive; în acest din urmă caz, primul președinte poate lua, de asemenea, măsurile prevăzute la articolele 517-522. Aceeași autoritate îi revine, în caz de opoziție, judecătorului care a pronunțat hotărârea. În cazul în care executarea provizorie este de drept, primul președinte poate lua măsurile prevăzute la al doilea paragraf din art. 521 și la art. 522. Primul președinte poate opri executarea provizorie a legii în cazul încălcării vădite a principiului contradicției sau a art. 12 și în cazul în care executarea riscă să ducă la consecințe extrem de excesive. GRIFS Invocând art. 8 din convenție, reclamanții consideră că expulzarea locuințelor lor a generat o interferență în dreptul lor la respectarea vieții private și de familie care nu era prevăzută de lege în măsura în care a fost executată în dezacord cu o hotărâre a judecătorului intern (judecată a judecătorului de executare din 27 ianuarie 2016). Aceștia susțin, de asemenea, că nu era necesar să se dea curs unei societăți democratice, în măsura în care instanța internă (ordonațiile din 30 septembrie și octombrie 2015) nu a efectuat o examinare a proporționalității ingerinței. Invocând articolele 3 și 8 combinate la art. 13 din convenție, aceștia se plâng de lipsa unei căi de atac cu efect suspensiv împotriva ordonanțelor de expulzare. A se considera că acțiunea în fața instanței de executare a fost o acțiune efectivă, în cazul de față el era, în fapt, lipsit de caracter efectiv, în măsura în care rejudecare a avut loc în pofida hotărârii prin care s-a acordat un termen suplimentar. Invocând articolele 3 și 8 combinate cu art. 14 din Convenție, ei susțin că sunt stigmatizați și hărțuiți ca persoane ale comunității rome care trăiesc în mahalale din Franța. Ei consideră că sunt ținta unei practici administrative de expulzare discriminatorie. În plus, acestea susțin că autoritățile franceze nu își îndeplinesc obligația de a lua măsuri în contextul expulzărilor pentru a corecta inegalitățile structurale care afectează comunitatea romă din Franța. (2) Reclamanții au avut un motiv întemeiat de a-și încălca drepturile în temeiul art. 3 și 8 din Convenție, astfel încât art. 13 se aplică în cazul în care au avut la dispoziție reclamanții, conform art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a art. 3 și 8 A existat o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea vieții lor private și familiale, în sensul art. 8 din Convenție Reclamanții au fost tratați în mod discriminatoriu pe baza originii lor etnice Guvernul pârât este invitat să indice, pentru fiecare solicitant, eventualele soluții de relocare propuse în momentul evacuării. An de naștere Jon SISU 1977 Magdalena BUDICA 1979 Mihaila CONSTANTIN 1981 Alexandru-David HARALAMBIE 1996 Gruia HARALAMBIE 1973 LELiana ION 1975 Florin- Augustin MUNTEANU 1980 Linca PAUN 1957 Marian- Silviu PAUN 1963
Communiquée le 6 avril 2020
Publié le 8 juin 2020
Requête n
o
45871/16
Jon SISU et autres
contre la France
introduite le 2 août 2016
La liste des parties requérantes figure en annexe. Ils sont représentés devant la Cour par le Centre européen des droits des Roms (European Roma Rights Center – ERRC), organisation non gouvernementale ayant son siège social à Bruxelles, Belgique.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Les requérants sont neuf ressortissants roumains appartenant à la communauté rom. Ils vécurent dans des habitations de fortune sur le site dit de la petite ceinture, situé dans le 18ème arrondissement de Paris.
Le propriétaire du terrain, l’établissement public industriel et commercial SNCF Réseau, assigna une partie des occupants devant le juge des référés du tribunal de grande instance (TGI) de Paris en vue de leur expulsion. Par une ordonnance du 30 septembre 2015 rectifiée le 28 octobre 2015, le juge des référés constata l’occupation sans droit ni titre du terrain présentant une dangerosité eu égard à la proximité des voies ferrées ouvertes aux manœuvres. Il ordonna l’expulsion des occupants dans les quarante-huit heures suivant signification, avec autorisation du concours de la force publique. L’un des requérants, Alexandru-David Haralambie, était intervenant volontaire à la procédure.
Le 24 novembre 2015, un commandement de quitter les lieux au plus tard le 30 novembre 2015 fut délivré aux défendeurs à l’ordonnance, à la demande du propriétaire du terrain.
Le même jour, les occupants, dont Alexandru-David Haralambie, relevèrent appel de l’ordonnance du juge des référés et saisirent le premier président de la cour d’appel de Paris d’une demande d’arrêt de son exécution provisoire.
Le 17 décembre 2015, le préfet de police accorda le concours de la force publique pour exécuter la décision d’expulsion.
Le 22 décembre 2015, les occupants, dont Alexandru-David Haralambie, saisirent le juge de l’exécution du TGI de Paris d’une demande de délai avant l’expulsion fondée sur les articles L. 412-1 et L. 412-3 du code des procédures civiles d’exécution. Par un jugement du 27 janvier 2016, le juge de l’exécution considéra que les locaux dans lesquels les occupants se trouvaient constituaient des locaux d’habitation au sens des dispositions internes précitées. Afin de pérenniser une intervention médicale de l’association Médecins du Monde, en cours depuis le 10 novembre 2015 pour la prise en charge de patients atteints de tuberculose sur le site, le juge de l’exécution accorda aux occupants un délai pour se maintenir sur le terrain jusqu’au 15 juin 2016 inclus.
Le 29 janvier 2016, le conseil des requérants introduisit un référé-liberté devant le tribunal administratif (TA) de Paris pour l’une des occupantes, non requérante devant la Cour, demandant la suspension de la décision du préfet de police accordant le concours de la force publique.
Le 1
er
février 2016, un second recours aux mêmes fins fut introduit devant le même juge par d’autres occupants, dont Alexandru-David et
Gruia
Haralambie.
Par une ordonnance du même jour, le juge des référés du TA de Paris rejeta le recours introduit le 29 janvier 2016.
Le 3 février 2016 à 7 heures, l’expulsion eut lieu.
Par une ordonnance du 3 février 2016, le juge des référés du TA de Paris répondit au second référé et dit n’y avoir lieu à statuer sur la demande de suspension de la décision du 17 décembre 2015, la décision contestée ayant déjà été exécutée.
Par une ordonnance du 11 février 2016, le premier président de la cour d’appel de Paris rejeta la demande d’arrêt de l’exécution provisoire des décisions ordonnant l’expulsion (ordonnances des 30 septembre et
28
octobre 2015). Il constata que le juge de première instance n’avait ni manifestement violé le principe du contradictoire ni manqué à sa fonction et méconnu les pouvoirs et les devoirs de son office, conditions préalables à l’arrêt de l’exécution provisoire des décisions.
Le droit interne pertinent
La circulaire interministérielle du 26 août 2012 relative à l’anticipation et à l’accompagnement des opérations d’évacuation des campements illicites
Si la circulaire n’écarte pas les évacuations d’urgence de camps illicites, notamment sur décision de justice ou pour des raisons sanitaires, elle définit une méthodologie pour les services de l’État et les acteurs locaux afin de trouver des solutions qui permettent aux personnes concernées de partir des campements.
Ainsi, un «
diagnostic de la situation de chacune des familles ou personnes isolées
» présentes dans les campements doit être effectué par les services de l’État ou les collectivités territoriales ou par une association compétente. Un accompagnement de ces personnes doit ensuite être mis en place en respectant le principe de l’obligation scolaire et en veillant à leur prise en charge sanitaire.
Concernant les solutions d’accueil et d’hébergement, la circulaire encourage, dans un premier temps, le recours à l’hébergement d’urgence, puis, plus durablement, l’aménagement de sites d’accueil provisoires ou d’autres solutions d’hébergement adapté, en partenariat entre l’État et les collectivités territoriales «
dans l’objectif de stabiliser transitoirement les personnes concernées pour favoriser leur insertion
» (source :
www.vie-publique.fr
).
Le code des procédures civiles d’exécution
Les dispositions pertinentes, telles qu’elles étaient rédigées au moment des faits, se lisent ainsi
:
Article L. 412-1
«
Si l’expulsion porte sur un local affecté à l’habitation principale de la personne expulsée ou de tout occupant de son chef, elle ne peut avoir lieu qu’à l’expiration d’un délai de deux mois qui suit le commandement, sans préjudice des dispositions des articles L. 412-3 à L. 412-7. Toutefois, le juge peut, notamment lorsque les personnes dont l’expulsion a été ordonnée sont entrées dans les locaux par voie de fait ou lorsque la procédure de relogement effectuée en application de l’article L. 442-4-1 du code de la construction et de l’habitation n’a pas été suivie d’effet du fait du locataire, réduire ou supprimer ce délai.
»
Article L. 412-3
«
Le juge peut accorder des délais renouvelables aux occupants de locaux d’habitation ou à usage professionnel, dont l’expulsion a été ordonnée judiciairement, chaque fois que le relogement des intéressés ne peut avoir lieu dans des conditions normales, sans que ces occupants aient à justifier d’un titre à l’origine de l’occupation.
Le juge qui ordonne l’expulsion peut accorder les mêmes délais, dans les mêmes conditions.
Cette disposition n’est pas applicable lorsque le propriétaire exerce son droit de reprise dans les conditions prévues à l’article 19 de la loi n
o
48-1360 du 1
er
septembre 1948 portant modification et codification de la législation relative aux rapports des bailleurs et locataires ou occupants de locaux d’habitation ou à usage professionnel et instituant des allocations de logement ainsi que lorsque la procédure de relogement effectuée en application de l’article L. 442-4-1 du code de la construction et de l’habitation n’a pas été suivie d’effet du fait du locataire.
»
L’article L. 521-2 du code de justice administrative
«
Saisi d’une demande en ce sens justifiée par l’urgence, le juge des référés peut ordonner toutes mesures nécessaires à la sauvegarde d’une liberté fondamentale à laquelle une personne morale de droit public ou un organisme de droit privé chargé de la gestion d’un service public aurait porté, dans l’exercice d’un de ses pouvoirs, une atteinte grave et manifestement illégale. Le juge des référés se prononce dans un délai de quarante-huit heures.
»
L’article 524 du code de procédure civile
«
Lorsque l’exécution provisoire a été ordonnée, elle ne peut être arrêtée, en cas d’appel, que par le premier président et dans les cas suivants :
1
o
Si elle est interdite par la loi ;
2
o
Si elle risque d’entraîner des conséquences manifestement excessives ; dans ce dernier cas, le premier président peut aussi prendre les mesures prévues aux
articles
517 à 522.
Le même pouvoir appartient, en cas d’opposition, au juge qui a rendu la décision.
Lorsque l’exécution provisoire est de droit, le premier président peut prendre les mesures prévues au deuxième alinéa de l’article 521 et à l’article 522.
Le premier président peut arrêter l’exécution provisoire de droit en cas de violation manifeste du principe du contradictoire ou de l’article 12 et lorsque l’exécution risque d’entraîner des conséquences manifestement excessives.
»
Invoquant l’article 8 de la Convention, les requérants considèrent que l’expulsion de leurs habitations a engendré une ingérence dans leur droit au respect de la vie privée et familiale qui n’était pas prévue par la loi dans la mesure où elle a été exécutée en contrariété avec une décision du juge interne (jugement du juge de l’exécution du 27 janvier 2016). Ils allèguent également que l’expulsion n’était pas nécessaire dans une société démocratique en ce que le juge interne (ordonnances des 30 septembre et
28
octobre 2015) n’a pas procédé à un examen de proportionnalité de l’ingérence.
Invoquant les articles 3 et 8 combinés à l’article 13 de la Convention, ils se plaignent de l’absence de recours ayant un effet suspensif contre les ordonnances d’expulsion. À considérer que le recours devant le juge de l’exécution était un recours effectif, il était, en l’espèce, dépourvu de caractère effectif dans la mesure où l’expulsion a eu lieu malgré le jugement octroyant un délai supplémentaire.
Invoquant les articles 3 et 8 combinés à l’article 14 de la Convention, ils soutiennent qu’ils sont stigmatisés et harcelés en tant que personnes appartenant à la communauté rom vivant dans des bidonvilles en France. Ils estiment être la cible d’une pratique administrative d’expulsion discriminatoire. Ils soutiennent en outre que les autorités françaises manquent à leur obligation de prendre des mesures dans le contexte des expulsions pour corriger les inégalités structurelles affectant la communauté rom en France.
1.
Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article
35 §
1 de la Convention
?
2.Les requérants avaient-t-ils un « grief défendable » de violation de leurs droits au titre des articles 3 et 8 de la Convention, de sorte que l’article 13 est applicable
?
3.
Dans l’affirmative, les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article
13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance des articles 3 et 8
?
4.
Y a-t-il eu violation du droit des requérants au respect de de leur vie privée et familiale, au sens de l’article
8 de la Convention
?
5.
Les requérants ont-ils subi un traitement discriminatoire fondé sur leur origine ethnique
?
6.
Le gouvernement défendeur est invité à indiquer, pour chaque requérant, les éventuelles solutions de relogement proposées au moment de l’évacuation.
N
o
Prénom NOM
Année de naissance
1
Jon SISU
1977
2
Magdalena BUDICA
1979
3
Mihaita CONSTANTIN
1981
4
Alexandru-David HARALAMBIE
1996
5
Gruia HARALAMBIE
1973
6
Leliana ION
1975
7
Florin-Augustin MUNTEANU
1980
8
Linca PAUN
1957
9
Marian-Silviu PAUN
1963