ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 30.04.2020 Auto

TUTA AND OTHERS v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

30.04.2020

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

TUTA AND OTHERS v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice (CtEDO, 2020)

HUDOC · oficial

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KAYITTAN DÜȘME KARARI Bașvuru no. 50004/11 Fatma TUTA ve Alții/Türkiye (în lista de pe listă) Bașkan , Ivana Jelić, Hâkimler , Arnfinn Bårdsen, Darian karmali, ve Departamentul de anchetă Asociat Director de Afaceri Juridice Vekili Liv Tigerstedtin participarea la data de 30 aprilie 2020 a fost convocat de Comitetul în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (Divisiunea de pe listă), Yukarida an 31 mai 2011 în cursul unei anchete inițiate în curs de așteptare, în timpul unei manifestări de protest împotriva acuzațiilor de drept al lui Kaya Kaya Kaya Kaya, înregistrate în numele lui Hürri Kaya, înregistrate în data de 27 mai 2011, în fața unor declarații de violență prezentate de Guvernul statului, în fața unor declarații de violență prezentate de Guvernul statului, în fața unor declarații de violență prezentate de membrii grupului de acuzați din Asia, în fața unor tabele prezentate de membrii grupului de acuzați de violență prezentate de Șă de Aștia de poliție a Așiașiei Așiei Așiei Așiei Așiei, în fața unor tabele prezentate de la fața lui Aștiașcă Aștiaștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii Aștii

Guvernul a anunțat că propune să redacteze o declarație unilaterală cu scopul de a soluționa problemele invocate în cadrul plângerilor în cauză. Guvernul a cerut, de asemenea, Curții să decidă, în temeiul articolului 37 din Convenție, să elimine cererea de înregistrare. Declarația în cauză este următoarea: Guvernul, în ciuda hotărârii sale, așa cum este cazul în cazul în cauză, de a preveni situația actuală a Turkului și alte astfel de acțiuni, nu a acceptat ca persoanele fizice să se confrunte cu accidentele care pun viața în pericol. Guvernul a acceptat, în conformitate cu o listă standard a cererilor de investigații privind cererile privind violarea dreptului la viață, că nu a acceptat garanțiile împotriva persoanelor fizice prevăzute în art. 2 din Convenție. Guvernul a acceptat, în scopul de a asigura o investigație eficace a infracțiunilor, să plătească toate taxele necesare pentru a asigura că persoanele fizice vor fi tratate în mod corespunzător (în total, 9.000 de lei), în favoarea tuturor părților (în cazul în care acestea au fost înregistrate în favoarea dreptului la viață), și a obținut garanții împotriva persoanelor fizice (în favoarea persoanelor fizice) în favoarea persoanelor fizice (în favoarea persoanelor fizice), în favoarea persoanelor fizice (în favoare de drept de drept de drept de proprietate) (în favoarea persoana respectivă).

În cazul în care suma respectivă nu este plătită în termen de trei luni, Guvernul, în cazul în care termenul de la data expirării termenului în cauză până la data plății este de trei puncte mai mare decât suma menționată mai sus, va plăti plata dobânzii simple obținută printr-o reducere cu trei puncte a ratei dobânzii marginale valabile pentru perioada respectivă a Băncii Centrale Europene prin moneda în vigoare la data plății, care va însemna soluționarea finală a cauzei. În urma acestei decizii, cu câteva săptămâni înainte, declarațiile oricărei părți la cerere de despăgubire ale Guvernului au fost trimise pe baza unei condiții de despăgubire. În ciuda faptului că instanța nu a considerat că declarațiile părților în cauză nu au fost acceptate de către instanța de judecată, Curtea a decis să continue să accepte condițiile de despăgubire ale dobânzii marginale valabile pentru perioada respectivă cu trei puncte mai mult decât rata dobânzii marginale a Băncii centrale europene pentru perioada respectivă.

În unele cazuri, inclusiv cele împotriva Turciei, Curtea a stabilit o practică în ceea ce privește plângerile privind obligația de a efectua o investigație activă în temeiul articolului 2 din Convenție (de exemplu, printre altele, Mustafa Tunç vecire Fe Tunç/Turcia [BD], nr. 24014/05, § 169, 14 aprilie 2015).În plus față de suma despăgubirilor, care este consecventă cu sumele propuse și judecate în cazuri similare, Curtea a stabilit calitatea cererilor care fac obiectul declarației de decădere a Guvernului, dar și orice altă cauză care poate justifica reînnoirea cererii în temeiul articolului 2 din Convenție (de asemenea, nu există doar o modificare a sentințelor sau a sentințelor din 37 § 1 (c)), în lumina conditiilor specifice ale anchetei, Curtea a precizat că, în temeiul declarațiilor de decădere a Guvernului, cererile de decădere a unei declarații de decădere a Guvernului au fost încheiate de către o persoană care a fost declarată vinovată de infracțiune, iar în cazul în care nu este necesar, Curtea are posibilitatea de a modifica imediat cererea de reînnoire a cererii (delegerea de decădere a Guvernului, în temeiul articolului 37 § 1 (c) din Convenție).

Josipović / Sırbista n. (k.k), nr. 18369/07, 4 martie 2008). la hotărârea menționată mai sus, s-a considerat adecvat ca cazul să fie retras din dosar. pe aceste temei, Curtea, cu unanimitate, a decis să ia în considerare dispozițiile prevăzute de Guvernul Davalı în vederea îndeplinirii condițiilor din textul declarației și a obligațiilor menționate în același text; a decis să se reducă suma de avertisment (c) pentru fiecare bancă din Conventia nr. 37.1980.

Numele și locul reclamantului Numele și locul de naștere Avukatul numele și locul de naștere Data în care a fost făcută declarația Guvernului Suma de despăgubire materială și morală și suma de cheltuieli și cheltuieli (avro cinsinden) pe care a fost judecată reclamantul său [2] Ali KAYA 15.7.1951 (a murit pe 17.2.2013) Urmărite de moștenitori: Kasım Kaya 26.3.1959 Mehmet Sena Kaya 12.1.1962 Abdurrahman Kaya 1.3.1947 Zelabidin ÇETİN 1.1.1962 Tarlan ÇADAV 1.3.1958 Fevzi ARULAS 1.1.1936 [1] Fiecare verighetă pe care o poate avea în vedere reclamantul va fi reținută.[2]

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KAYITTAN DÜȘME KARARI

Bașvuru no. 50004/11

Fatma TUTA ve Diğerleri/Türkiye

(ekteki listeye bakınız)

Bașkan

Ivana Jelić,

Hâkimler

Arnfinn Bårdsen,

Darian Pavli,

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Vekili

Liv Tigerstedt’in katılımıyla 30 Nisan 2020 tarihinde Komite olarak toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm),

Yukarıda anılan 31 Mayıs 2011 tarihli bașvuruyu göz önüne alarak,

Bașvurunun kayıttan düșürülmesi talebiyle davalı Hükümet tarafından sunulan deklarasyonu göz önüne alarak,

Gerçekleștirilen müzakerelerin sonucunda așağıdaki kararı vermiștir:

OLAYLAR VE USUL

Bașvuranların listesi ekteki tabloda yer almaktadır. Bașvuranların temsilcisi, 27 Șubat 2019 tarihinde, Mahkeme’yi, Ali Kaya ve Asiya Kerenciler adlı iki bașvuranın vefat ettiği ve ekteki tabloda isimleri bulunan mirasçılarının bașvuranların yerine bașvuruyu sürdürmek istedikleri konusunda bilgilendirmiștir. Hükümet bu doğrultuda bilgilendirilmiștir. Bu kararda, karmașaya yer verilmemesi adına, mirasçıları artık bașvuranlar olarak kabul edilmesine karșın, Ali Kaya ve Asiya Kerenciler “bașvuranlar” olarak anılmaya devam edecektir.

Bașvuranlar, Kars Barosuna kayıtlı Avukat O. Gündoğdu tarafından temsil edilmiștir.

Bașvuranlar, 1993 yılında Digor’da bir gösteri sırasında polis memurları tarafından silahla vurularak yaralandıkları ve olayla ilgili olarak yürütülen sorușturmanın Sözleșme’nin 2. ve 3. maddelerini ihlal ettiği șikâyetinde bulunmușlardır. Dava, Türk Hükümetine (“Hükümet”) iletilmiștir.

HUKUKİ DEĞERLENDİRME

Hükümet, Mahkeme’ye, söz konusu șikayetler kapsamında ileri sürülen hususların çözüme kavușturulması amacıyla tek taraflı deklarasyon metni düzenlemeyi teklif ettiğini bildirmiștir. Hükümet, ayrıca, Mahkeme’den, Sözleșme’nin 37. maddesi uyarınca bașvurunun kayıttan düșürülmesine karar verilmesini talep etmiștir.

Söz konusu deklarasyon, așağıdaki gibidir:

“Hükümet, somut davanın koșullarında olduğu gibi, mevcut Türk mevzuatına ve bu gibi eylemlerin önlenmesi konusundaki kararlılığına rağmen, yașamı tehdit eden yaralanmalarla ilgili bireysel vakaların meydana gelmesinden müteessirdir.

Hükümet, yașam hakkının ihlal edildiği iddialarına ilișkin olarak yürütülen sorușturmanın Sözleșme’nin 2. maddesinde öngörülen standartları karșılamadığını kabul etmektedir. Hükümet, gelecekte etkili sorușturmaların yürütülmesini sağlamak için gerekli olan tüm önlemleri almayı taahhüt eder.

Hükümet, Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi önünde derdest olan yukarıda anılan davaya ilișkin tek taraflı deklarasyonu güvence altına almak amacıyla, bașvuranların her birine (ekteki listeye bakınız), ödenmesi gereken her türlü vergi tutarı hariç olmak üzere, her türlü maddi ve manevi zarar ile avukat ücretleri de dâhil olmak üzere masraf ve giderler karșılığında 9.000 avro (dokuz bin avro), toplamda 72.000 avro (yetmiș iki bin avro) ödemeyi teklif ettiğini beyan eder.

Bu meblağ, ödeme tarihinde geçerli olan döviz kuru üzerinden Türk lirasına çevrilecek ve Mahkeme tarafından kabul edilen kayıttan düșürme kararının tebliğini müteakip üç ay içerisinde ödenecektir. Söz konusu meblağın belirtilen üç ay içerisinde ödenmemesi durumunda, Hükümet, bahsi geçen sürenin sona erdiği tarihten itibaren ödeme gününe kadar geçen sürede, yukarıda bahsedilen miktara, Avrupa Merkez Bankasının söz konusu dönem için geçerli olan marjinal faiz oranına üç puan eklenmek suretiyle elde edilecek oran üzerinden basit faiz ödemeyi taahhüt etmektedir. Bu ödeme, davanın nihai çözüme kavușturulması anlamına gelecektir.

Bu karardan birkaç hafta önce, Hükümetin tek taraflı deklarasyonunun șartları bașvuranlara gönderilmiștir. Mahkeme, bașvuranlardan deklarasyon șartlarını kabul ettiklerine dair herhangi bir yanıt almamıștır.

Mahkeme, Sözleșme’nin 37 §

1 (c) maddesinin așağıdaki halde davayı kayıttan düșürmesine imkân verdiğini gözlemlemektedir:

“...Mahkeme’nin saptadığı herhangi bir bașka gerekçeden ötürü, bașvurunun incelenmesinin sürdürülmesini haklı kılan bir neden görülmezse”.

Dolayısıyla, Mahkeme, bașvuranların davanın incelenmesine devam edilmesini istemelerine rağmen davalı Hükümet tarafından yapılan tek taraflı deklarasyon temelinde bașvuruları 37 § 1 (c) maddesi uyarınca kayıttan düșürebilir (bk., özellikle,

Tahsin Acar/ Türkiye

(ilk itirazlar) [BD], no.

26307/95, §§ 75-77, AİHM 2003-VI).

Mahkeme, Türkiye’ye karșı açılanlar dahil olmak üzere bazı davalarda, Sözleșme’nin 2. maddesi kapsamında etkin sorușturma yürütme yükümlülüğü hakkındaki șikayetlere ilișkin uygulamasını ortaya koymuștur (bk., diğer davaların yanı sıra,

Mustafa Tunç ve Fecire Tunç/Türkiye

[BD], no. 24014/05, § 169, 14 Nisan 2015).

Mahkeme, teklif edilen ve benzer davalarda hükmedilen miktarlarla tutarlı olan tazminat miktarının yanı sıra, Hükümetin sunduğu deklarasyon metni kapsamında yer alan ikrarların niteliğini dikkate alarak, bașvurunun incelenmeye devam edilmesini haklı kılacak herhangi bir neden bulunmadığı kanaatine varmıștır (37 § 1 (c) maddesi).

Yukarıdaki hususlar ıșığında, Mahkeme, Sözleșme ve Protokollerinde tanımlanan insan haklarına saygının, bașvurunun incelenmeye devam edilmesini gerekli kılmadığı kanısındadır (37 § 1 maddesinin son cümlesi).

Mahkeme, bu bağlamda, Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 172. maddesinin Temmuz 2018 tarihinde değiștirildiğini kaydetmektedir. Bu değișikliğe göre, Türkiye’de artık bașvuranlar, sadece Mahkeme’nin etkin sorușturma yürütülmediği gerekçesiyle Sözleșme’nin ihlal edildiğine karar verdiği davalarda değil, aynı zamanda Hükümet tarafından sunulan dostane çözüm veya tek taraflı deklarasyonlar temelinde bașvurularının Mahkeme tarafından kayıttan düșürülmesi halinde ilgili savcılardan sorușturmaların yeniden açılmasını talep etme imkânına sahiptir.

Mahkeme, son olarak, Hükümetin tek taraflı deklarasyon metninde belirtilen șartlara uymaması halinde, bașvurunun, Sözleșme’nin 37. maddesinin 2. fıkrası uyarınca tekrar kayda alınabileceğini vurgulamaktadır (

Josipović / Sırbista

n (k.k), no. 18369/07, 4 Mart 2008).

Yukarıda belirtilen hususlar dikkate alındığında, davanın kayıttan düșürülmesi uygun bulunmuștur.

Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,

Davalı Hükümetin deklarasyon metninde yer alan koșulların ve yine aynı metin içerisinde dile getirilen taahhütlerin yerine getirilmesi amacıyla öngörülen düzenlemelerin dikkate alınmasına;

Bașvurunun, Sözleșme’nin 37. maddesinin 1. fıkrasının (c) bendi uyarınca kayıttan düșürülmesine

karar vermiștir.

İșbu karar, İngilizce olarak tanzim edilmiș ve 22 Mayıs 2020 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir.

Liv Tigerstedt

Ivana Jelić

Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Vekili

Bașkan

Sözleșme’nin 2. ve 3. maddeleri kapsamındaki șikâyetlere konu bașvuru (güvenlik güçleri tarafından öldürme, sorușturmanın etkin olmaması)

Bașvuru no.

Bașvuru tarihi

Bașvuranın Adı

Doğum Tarihi