Midyat Mor Gabriel Monastery Foundation împotriva Turciei

Comunicat la 11 mai 2020 Publicat la 2 iunie 2020 SECȚIUNE Cerere nr. 13176/13 MİDYAT Mor Fundație de mănăstire Gabriel împotriva Turciei depusă la 22 ianuarie 2013 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este o fundație minoritară religiosă, al căror membri sunt creștini ortodoxii asirieni din Midiat, Mardin. Solicitarea se referă la refuzul autorităților interne de a înregistra o parcelă de teren, care, potrivit fundației solicitante, făcea parte dintr-un cimitir aparținând membrilor săi și înregistrarea proprietății în numele Trezorului. În 1986 s-a efectuat un sondaj cadastral pe teren în zona, care era folosită de comunitatea asirienă ortodoxă ca cimitir. Ca urmare a sondajului cadastral, terenul, care nu a fost înregistrat la nimeni în registrul terenurilor până atunci, a fost înscris în numele Trezorului ca teren constructibil.

În 2006 un drum și mai multe magazine au fost construite pe o parte a terenului. După aceea, fundația reclamantă a depus două acțiuni separate în fața Curții Cadastrale Dargeçut, solicitând anularea dosarelor cadastrale și susținând înregistrarea a patru parcele de teren în numele său, sub numele de „cemitiror asirian”. În acest sens, fundația solicitantă a atras atenția instanței interne asupra condițiilor de prescripție acquisitivă, precum și statutul juridic specific de fundație minoritară și dispozițiile relevante ale Tratatului de la Lausanne.

Cele două cazuri au fost aderate și respinse de Curtea Cadastrală Dargeçit în 2009. În 2011, Curtea de Casație a anulat o parte a acestei hotărâri, susținând că trei dintre parcelele în cauză ar trebui să fie înregistrate la fundația solicitantă, deoarece au fost utilizate ca cimitir și că condițiile de prescripție acquisitivă au fost îndeplinite înainte de înregistrarea lor la Trezorerie în 1986. Curtea de Apel a menținut hotărârea în ceea ce privește unul dintre comploturile, și anume, complotul nr. 15 pe care au fost construite magazinele. Acesta a constatat că condițiile de prescripție achizitivă nu au fost îndeplinite pentru această parcelă, deoarece fundația solicitantă nu a deținut posesia acestei piese de teren suficient de mult timp pentru a-l dobândi în conformitate cu scopul parcela.

Această decizie a devenit finală la 13 septembrie 2012. Fundația solicitantă se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea religiei în temeiul articolului 9 din Convenție din cauza construcției magazinelor și a unui drum pe cimitirul său și a înregistrării unei părți a cimitirului la Trezorerie. Considerând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, aceasta susține că construcția făcută pe plomul nr. 15 și înregistrarea sa în numele Trezorului și-a încălcat dreptul la proprietate. În acest sens, menține, în special, că constatarea hotărârii Curții de Cassie a fost contradictorie în sine, deoarece a ajuns la o concluzie diferită în ceea ce privește parcele de aceeași natură. În cele din urmă, fundația solicitantă se bazează pe art. 14 coroborat atât cu art. 9 cât și cu art. 9 1 din Protocolul nr. 1, susținând că a fost discriminat pe motive de religie, rasă și asociere cu o minoritate națională.

1 din Convenție, având în vedere rezultatele sondajei cadastrale efectuate în 1986 în zona în care se afla cimitirul său și, în special, construcția ulterioară a unui drum și a mai multor magazine pe teren, pe care a susținut-o făcea parte din cimitir (a se vedea mutatis mutandis Johannische Kirche și Peters v. Germania (dec.), nr. 41754/98, 10 iulie 2001, și Asociația pentru Solidaritate cu Martorii lui Iehova și alții c. Turcia , nr. 36915/10 și 8606/13, §§ 98 și 24 mai 2016)? În cazul în care a fost astfel, această interferență prescrisă de lege și necesară în temeiul articolului 9 § 2, în special în ceea ce privește protecția acordată cimitirelor minorităților religioase în temeiul articolului 42 § 3 din Tratatul de la Lausanne?

Autoritățile interne au acționat în conformitate cu obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 9? În acest sens, Curtea de Casație a evaluat dacă trama nr. 15 făcea parte din cimitir, așa cum se presupune fundația solicitantă și a furnizat motive suficiente pentru concluzia sa? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, fondarea reclamantului are o „poziție”? Având în vedere faptul că toate parcelele vecine ale parcelei nr. 15 au fost încheiate în cele din urmă ca cimitir aparținând fundației reclamanților, fundația solicitantă are o așteptare legitimă de a obține înregistrarea proprietății în numele său (a se vedea, mutatis mutandis Depalle c. Franța [GC], nr. 34044/02, §§ 65-68, ECHR 2010, și Hamer c. Belgia , nr. 21861/03, § 76, ECHR 2007-V (extracte)?

Dacă este cazul, a existat o interferență cu bucuria pașnică a fondației solicitante în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza înregistrării parcelei nr. 15 la Trezorerie? A fost această interferență în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege? În special, această interferență impune o sarcină individuală excesivă fundației reclamanților? În această privință, fondarea reclamantului a fost furnizată suficiente garanții procedurale în cadrul procedurii în care au fost examinate cererile sale? Reclamantul a suferit discriminări din cauza religiei sale și a asocierii cu o minoritate națională, în contravenție cu art. 14 din convenție, coroborat cu art. 9 și cu art. 1 din Protocolul nr. În special, reclamantul a fost supus unei diferențe de tratament în ceea ce privește protecția acordată locațiilor de cultură, adică cimitirul său în acest caz?

În cazul în care această diferență în tratament a urmărit un obiectiv legitim; și a avut o justificare rezonabilă (a se vedea, mutatis mutandis Cumhuriyetçi Eğitim ve Kültür Merkezi Vakfi v. Turcia , nr. 32093/10, § 49, 2 decembrie 2014)? Are reclamantul aparține unui grup deosebit de vulnerabil în societate, al cărui membri au suferit în trecut discriminări considerabile? Dacă este cazul, care au fost „foarte motive importante” pentru restricțiile în cauză privind drepturile sale fundamentale (a se vedea, mutatis mutandis, Horváth și Kiss c. Ungaria , nr. 11146/11, § 128, 29 ianuarie 2013)?

Communicated on 11 May 2020 Published on 2 June 2020

SECOND SECTION

Application no. 13176/13 MİDYAT Mor Gabriel Monastery Foundation against Turkey lodged on 22 January 2013

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a religious minority foundation, whose members are Assyrian Orthodox Christians in Midyat, Mardin. The application concerns the domestic authorities’ refusal to register a plot of land, which, according to the applicant foundation, was part of a cemetery belonging to its members, and the registration of that property in the name of the Treasury. In 1986 a cadastral land survey was carried out in the area, which had been used by the Assyrian Orthodox community as a cemetery. As a result of the cadastral survey, the land, which had not been registered to anyone in the land register until that time, was entered in the name of the Treasury as a constructible land. In 2006 a road and several shops were constructed on part of the land.

Subsequently, the applicant foundation lodged two separate actions before the Dargeçit Cadastral Court, requesting the annulment of the cadastral records and claiming the registration of four plots of land in its name, as “Assyrian cemetery”. In that connection, the applicant foundation drew the domestic court’s attention to the conditions of acquisitive prescription, as well as its specific legal status as a minority foundation and the relevant provisions of the Lausanne Treaty.

The two cases were joined and dismissed by the Dargeçit Cadastral Court in 2009. In 2011 the Court of Cassation quashed part of that judgment, holding that three of the plots concerned should be registered to the applicant foundation, as they had been in its use as a cemetery and as the conditions of acquisitive prescription had been fulfilled before their registration to the Treasury in 1986. The appellate court upheld the judgment in so far as it concerned one of the plots, namely, plot no. 15 on which the shops had been constructed. It found that the conditions for acquisitive prescription had not been satisfied for that plot, as the applicant foundation did not hold the possession of that piece of land long enough to acquire it in line with the plot’s purpose.

That decision became final on 13 September 2012. The applicant foundation complains of a violation of its right to freedom of religion under Article 9 of the Convention on account of the construction of shops and a road on its cemetery and the registration of part of the cemetery to the Treasury. Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, it argues that the construction made on plot no. 15 and its registration in the name of the Treasury violated its right to property. In that connection, it maintains, in particular, that the finding of the Court of Cassation’s decision was contradictory in itself, as it reached a different conclusion regarding plots of the same nature. Lastly, the applicant foundation relies on Article 14 in conjunction with both Article 9 and Article 1 of Protocol No. 1, arguing that it was discriminated against on the grounds of religion, race and association with a national minority.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant foundation’s freedom of religion, within the meaning of Article 9 § 1 of the Convention, on account of the results of the cadastral survey carried out in 1986 in the area where its cemetery was located, and in particular, the subsequent construction of a road and several shops on the land, which it claimed was part of the cemetery (see, mutatis mutandis , Johannische Kirche and Peters v. Germany (dec.), no. 41754/98, 10 July 2001, and Association for Solidarity with Jehovah’s Witnesses and Others v. Turkey , nos. 36915/10 and 8606/13, §§ 98 and 103, 24 May 2016)? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 9 § 2, in particular, in view of the protection provided to the cemeteries of religious minorities under Article 42 § 3 of the Lausanne Treaty?

Did the domestic authorities act in compliance with their positive obligations under Article 9? In that connection, did the Court of Cassation assess whether plot no. 15 had been part of the cemetery as alleged by the applicant foundation and provide sufficient reasoning for its conclusion? 2. Did the applicant foundation have a “possession” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In view of the fact that all the neighbouring plots of plot no. 15 were eventually registered as a cemetery belonging to the applicant foundation, did the applicant foundation have a legitimate expectation to obtain the registration of the property in its name (see, mutatis mutandis , Depalle v. France [GC], no. 34044/02, §§ 65-68, ECHR 2010, and Hamer v. Belgium , no. 21861/03, § 76, ECHR 2007-V (extracts))?

If so, has there been an interference with the applicant foundation’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 on account of the registration of plot no. 15 to the Treasury? Was that interference in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law? In particular, did that interference impose an excessive individual burden on the applicant foundation? In that connection, was the applicant foundation provided with sufficient procedural guarantees during the proceedings in which its claims were examined? 3. Has the applicant suffered discrimination on the grounds of its religion and association with a national minority, contrary to Article 14 of the Convention in conjunction with Article 9 and Article 1 of Protocol No. 1? In particular, has the applicant been subjected to a difference in treatment regarding the protection provided to places of worship, that is, its cemetery in the present case?

If so, did that difference in treatment pursue a legitimate aim; and did it have a reasonable justification (see, mutatis mutandis , Cumhuriyetçi Eğitim ve Kültür Merkezi Vakfi v. Turkey , no. 32093/10, § 49, 2 December 2014)? Does the applicant belong to a particularly vulnerable group in society, whose members have suffered considerable discrimination in the past? If so, what were the “very weighty reasons” for the restrictions in question on its fundamental rights (see, mutatis mutandis, Horváth and Kiss v. Hungary , no. 11146/11, § 128, 29 January 2013)?