Șașma împotriva Turciei

Comunicată la 11 mai 2020 Publicată la 2 iunie 2020 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS n 39685/19 Naif ȘAȘMA împotriva Turciei introdusă la 24 iunie 2019 OBIECTUL L O societate de livrare, înființată de el în scopul de a adresa plângerile clienților săi care aveau litigii cu această din urmă societate, și la data aceea a fost condamnată să plătească 2 000 de lire turcești pentru prejudiciile aduse societății în cauză pe motiv că numele de domeniu al site-ului respectiv aducea atingere reputației comerciale a societății respective. Instanțele civile au considerat, printre altele, că exprimarea lui Yurtiçi Kargo, care se află în numele domeniului site-ului web, are o conotație negativă față de societatea Yurtiçi Kargo, o degrada, creând astfel o concurență neloială în defavoarea sa.

Invocând articolele 9 și 10 din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare din cauza hotărârii pronunțate în urma procedurii civile în cauză. A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 alin. În special, instanțele naționale au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul la protecția reputației părții pârâte ( Steel și Morris c. Regatul Unit, nr. 68416/01, §§ 94-95, CEDO 2005 II și Kuliś și Różycki c. Polonia, n 27209/03, § 35-40, 6 octombrie 2009)

Communiquée le 11 mai 2020 Publié le 2 juin 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 39685/19 Naif ȘAȘMA contre la Turquie introduite le 24 June 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure civile intentée contre le requérant, avocat de profession, à l’issue de laquelle il a été décidé de bloquer l’accès au site internet www.yurticikargomagdurlari.com (« Victimes de Yurtiçi Kargo », une société de livraison), créé par lui afin d’exposer les plaintes de ses clients qui avaient des litiges avec cette dernière société, et l’intéressé a été condamné à payer 2 000 livres turques pour dommages et intérêts à la société en question au motif que le nom de domaine dudit site internet portait atteinte à la réputation commerciale de cette dernière. Les tribunaux civils ont notamment considéré que l’expression « victimes de Yurtiçi Kargo », contenue dans le nom du domaine du site internet, avait une connotation négative à l’égard de la société Yurtiçi Kargo, la dégradait et créait ainsi une concurrence déloyale en sa défaveur.

Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte portée à son droit à la liberté d’expression en raison de la décision rendue à l’issue de la procédure civile en question.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit à la protection de la réputation de la partie adverse ( Steel et Morris c. Royaume-Uni , n o 68416/01, §§ 94-95, CEDH 2005 ‑ II et Kuliś et Różycki c. Pologne , n o 27209/03, §§ 35-40, 6 octobre 2009) ?