- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 ianuarie 2026
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
M.R. împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Publicat la 16 februarie 2026 SECȚIUNE Cerere nr. 12965/21 M.R. împotriva Türkiye depusă la 4 martie 2021 comunicată la 30 ianuarie 2026 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este un național sirian. A sosit în Türkiye în 2011, fugând din țara sa de origine în timpul războiului civil sirian, și a fost ulterior acordată protecție temporară. În timp ce guvernul său sirian a eliberat înregistrarea familiei spune data sa de naștere la 1 ianuarie 2002, înregistrarea sa în baza de date privind imigrația turcă înregistrează anul de naștere în anul 2000. La 5 august 2019, reclamantul a fost prins în timpul conducerii unei motociclete neautorizate și acuzat de infracțiunile de falsificare a unui document oficial.
La 6 august 2019, el a fost plasat în custodie de poliție la Biroul Externe (Yabancılar Șube Müdürlüğü ) de la Hotărârea de Securitate a Pendik. Apoi, la 21 august 2019, el a fost plasat în detenție pentru imigrație și a emis un ordin de îndepărtare. A fost transferat la Centrul de Removare Binkılıç în ziua următoare. Potrivit înregistrărilor oficiale, reclamantul a fost returnat în Siria la 24 august 2019 în cadrul schemei de repatriere voluntară. Prezenta cerere se referă în principal la plângerile reclamantului cu privire la presupusul său înlăturare ilegală în Siria la 24 august 2019, care susține că a fost o deportare de facto dezgropată ca o returnare voluntară. 3 din Convenție. El se plânge în continuare de privarea ilegală a libertății sale în cursul acestor evenimente și de incapacitatea sa în momentul material de a accesa un remediu eficace pentru a contesta procedurile de deportare și de detenție.
La 23 august 2019, reclamantul a depus o cerere individuală la Curtea Constituțională, împreună cu o cerere de măsuri intermediare de suspendare a expulzării sale în Siria. Această cerere a fost acordată la 26 august 2019, adică, după plecarea sa de la Türkiye. La 20 Aprilie 2020 Curtea Constituțională a declarat plângerile reclamantului referitoare la condițiile inadecvate și la presupusa ilegalitate a detenției sale inadmisibilă pentru neapăsarea acțiunii pentru un remediu complet (tam yargı davası ) în fața instanțelor administrative, care ar fi putut fi un remediu eficace, plângerea cu privire la înlăturarea sa a fost anulată în timp ce Curtea Constituțională a stabilit că reclamantul s-a întors voluntar în Siria.
Această decizie a fost notificată reclamantului la 4 iunie 2020. Între timp, la 23 septembrie 2019 rudele reclamantei au depus o a doua cerere individuală la Curtea Constituțională, care includea plângeri privind presupusa detenție ilegală a reclamantului, îndepărtarea ulterioară în Siria, încălcarea dreptului său la viața privată și de familie (art. 8) și incapacitatea de a contesta aceste măsuri. În decizia sa sintetică din 30 iunie 2021, Curtea Constituțională a respins majoritatea plângerilor ca fiind substanțial la fel ca cele formulate în prima cerere. În plus, plângerea privind încălcarea dreptului la viața privată și de familie a fost declarată inadmisibilă ratione personae Reclamantul se bazează pe articolele 2, 3, 5, 8 și 13 din Convenție, precum și pe art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție.
Potrivit celor mai recente informații din dosar, reclamantul a reintrat Türkiye în mod neregulat și rezide în prezent la Istanbul. Întrebări către părți Reclamantul deține și îndepărtarea în Siria A fost reclamantul minor la momentul material, după cum a afirmat? Care a fost baza juridică pentru transferul reclamantului în Siria la 24 august 2019? Din ce motiv, și pe ce motive legale, a fost decizia de a transfera reclamantul de la Istanbul la Hatay luată la 22 august 2019? Care a fost natura și conținutul documentului pe care reclamantul ar fi fost obligat să îl semneze de către autoritățile de la poarta de frontieră Cilvegöz la Hatay la 23 august 2019? A fost reclamantul furnizat cu un interpret și/sau oferit asistența unui avocat înainte de semnarea documentului de returnare voluntară la 23 august 2019? În cazul în care reclamantul a fost trimis în Siria pe baza cererii sale de returnare voluntară, când și unde a fost transmisă această cerere autorităților?
Guvernul este invitat să prezinte documentele care au servit ca bază juridică pentru îndepărtarea reclamantului în Siria la 24 august 2019, dovada notificării acestor documente reclamantului și a copiilor oricărui dosar care demonstrează accesul reclamantului la sau denunțarea serviciilor de asistență juridică și/sau de interpretare. Guvernul este invitat în continuare să prezinte toate informațiile și documentele care pot servi pentru a dovedi că reclamantul a fost de acord să se reîntoarcă în Siria prin propriul său arbitru. Procesul de returnare voluntară în cazul reclamantului a fost însoțit de garanții procedurale pentru a preveni riscul de abuz sau arbitrare?
Care este semnificația lipsei unei semnături a unui observator terț în formularul de cerere de returnare voluntară (a se vedea Akkad c. Turcia , nr. 1557/19, § 33 și 86, 21 iunie 2022)? Reclamantul s-a îndepărtat în Siria la 24 august 2019 în funcție de încălcarea articolelor 2 și/sau 3 din Convenție, având în vedere vârsta reclamantului și situația prevalentă în Siria la momentul material? În special: (i) Îndepărtarea reclamantului s-a conformat cu procedura juridică relevantă prevăzută în Legea privind străinii și protecția internațională (Legea nr. 6458) sau în altă parte? (ii) În cazul în care reclamantul a fost înlăturat în Siria cu forță, așa cum se presupune, autoritățile au examinat în mod corespunzător dacă ar avea un risc real de suferință de tratament contrar articolelor 2 și/sau 3 din Convenția din Siria înainte de înlăturarea sa (a se vedea, mutatis mutandis Akkad , citat mai sus, §§ 59-69 și cazurile citate în respectiva Convenție)?
Reclamantul dispune de un remediu intern eficace, în conformitate cu art. 13 din Convenție, în legătură cu plângerile sale în temeiul articolelor 2 și 3?, în special (i) Reclamantul a avut ocazia reală de a provoca îndepărtarea sa în Siria înainte de execuția sa? A fost oferită posibilitatea de a avea acces la un avocat începând cu deținerea sa la Istanbul la 5 august 2019? (ii) Curtea Constituțională și celelalte autorități interne au examinat în mod corespunzător plângerile și acuzațiile pe care reclamantul le-a prezentat înainte și în urma de transferul în Siria (a se vedea, mutatis mutandis Akkad , menționat mai sus, §§ 77-81 și cazurile menționate în acest articol)?
Reclamantul a fost înlăturat în Siria în conformitate cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție (a se vedea Muhammad și Muhammad c. România [GC], nr. 80982/12, §§ 114-24, 15 octombrie 2020)? 10. Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 5 din Convenție (a se vedea Kunshugarov , citat mai sus, §§ 155 57)? 11. A fost reclamantul privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție în perioada cuprinsă între 6 și 24 august 2019? Dacă este așa; (i) Privarea sa de libertate în perioada relevantă a căzut sub niciuna dintre subparagrafele articolului 5 § 1 (a se vedea mutatis mutandis Medvedyev și alții v. Franța [GC], nr. 3394/03, §§ 73-75, CEDH 2010)? (ii) Privarea de libertate a reclamantului în acea perioadă a fost „legitimă” în sensul articolului 5 § 1? În special, a fost bazată pe decizii oficiale și a respectat autoritățile de stat procedura juridică prevăzută în legislația internă relevantă atunci când privați reclamantul de libertate, în special având în vedere vârsta sa la momentul material (a se vedea G.B.
și alții c. Turcia) , nr. 4633/15, §§ 145-51, 17 octombrie 2019 și cazurile menționate în acest articol)?
(iii) Detenția reclamantului a fost efectuată astfel încât să-l protejeze de arbitrare (a se vedea Saadi v. Regatul Unit [GC], nr. 13229/03, §§§ 67-74, CEDO 2008)? Guvernul este invitat să indice baza juridică pentru detenția reclamantului în cursul perioadei în cauză și să furnizeze toate documentele și alte documente referitoare la detenția sa, inclusiv o linie de timp care arată unde (și pentru cât timp) a fost reținut după atenția sa la 5 august 2019. 12. Reclamantul a fost informat cu promptitudine, și într-o limbă pe care a înțeles-o, despre motivele pentru privarea libertății sale, astfel cum prevede art. 5 § 2 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Khlaifia și alții c. Italia [GC], nr. 16483/12, § 115, 15 decembrie 2016)? 13. Are reclamantul la dispoziția sa un remediu prin care ar putea contesta licența privației sale de libertate și să obțină eliberarea sa, după caz, în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție?
În special, a fost accesul său la orice astfel de remediu îndeajuns împiedicat de actele sau omisiunile autorităților de stat (a se vedea, de exemplu, A.M. c. Franța, nr. 56324/13, § 41, 12 iulie 2016, și G.B. și alții , citat mai sus §§ 163-188 și compara Kunshugarov , citat mai sus §§ 168-74? 14. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată și de familie, contrar articolului 8 din Convenție, din cauza îndepărtării sale în Siria la 24 august 2019, în special având în vedere vârsta sa la momentul material și faptul că membrii familiei sale au statut de protecție temporară în Türkiye? 15. Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, în ceea ce privește acuzațiile sale privind maltraturile contrar articolelor 3 și/sau 8 înainte de îndepărtarea sa în Siria?
16. În sensul articolului 3 din Convenție, în special ținând seama de vârsta sa la momentul material și, în special, de condițiile de detenție a acestuia în cadrul Direcției de Securitate a străinilor, între 6-21 august 2019, precum și de transferul ulterior de la Istanbul la Hatay la 22-23 august 2019 (a se vedea, mutatis mutandis Mubilanzila Mayeka și Kaniki Mitunga v. Belgia , nr. 13178/03 , §§ 75-91 , ECHR 2006-XI; Moustahi v. Franța , nr. 9347/14 , § 110 , 25 iunie 2020; Abdullahi Elmi și Aweys Abubakar v. Malta , nr. 25794/13 și 28151/13 , §§ 99-104, 22 noiembrie 2016 și comparați Akkad , citat mai sus § 110-15 )? 17. Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis De Souza Ribeiro c. Franța [GC], nr. 22689/07, § 83, CEDH 2012; Al-Nashif c. Bulgari , nr. 50963/99, § 133, 20 iunie 2002; și M. și alții c. Bulgaria , nr. 41416/08, §§ 122-32, 26 iulie 2011)? În special, care a fost domeniul de aplicare al revizuirii Curții Constituționale Turce care a examinat plângerea reclamantului și a declarat inadmisibil din cauza incompatibilității ratione personae în decizia sa din 30 iunie 2021? În plus, părțile sunt solicitate să prezinte un termen care să indice unde și modul în care reclamantul a fost transferat la Hatay la 22-23 august 2019,
precum și condițiile de detenție la momentul material.
Published on 16 February 2026
SECOND SECTION
Application no. 12965/21 M.R. against Türkiye lodged on 4 March 2021 communicated on 30 January 2026
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The applicant is a Syrian national. He arrived in Türkiye in 2011, having fled his country of origin during the Syrian civil war, and was subsequently granted temporary protection. While his Syrian government-issued family registration states his date of birth as 1 January 2002, his registration in the Turkish immigration database records his birth year as 2000. On 5 August 2019 the applicant was apprehended while driving an unlicensed motorbike and charged with the offence of counterfeiting an official document. On 6 August 2019 he was placed in police custody at the Foreigners’ Branch ( Yabancılar Șube Müdürlüğü ) of the Pendik Security Directorate. Subsequently, on 21 August 2019 he was placed in immigration detention and issued a removal order.
He was transferred to the Binkılıç Removal Centre the following day. According to official records, the applicant was returned to Syria on 24 August 2019 under the voluntary repatriation scheme. The present application primarily concerns the applicant’s complaints regarding his alleged unlawful removal to Syria on 24 August 2019, which he contends was a de facto deportation disguised as a voluntary return. He claims the circumstances of his return amounted to ill-treatment in breach of Article 3 of the Convention. He further complains of the unlawful deprivation of his liberty in the course of these events, and his inability at the material time to access an effective remedy to challenge his detention and de facto deportation proceedings.
On 23 August 2019 the applicant lodged an individual application with the Constitutional Court, together with a request for interim measures to suspend his removal to Syria. This request was granted on 26 August 2019, that is, after his departure from Türkiye. On 20 April 2020 the Constitutional Court declared the applicant’s complaints relating to the inadequate conditions and the alleged unlawfulness of his detention inadmissible for failure to exhaust the action for a full remedy ( tam yargı davası ) before the administrative courts, which could have been an effective remedy. The complaint regarding his removal was struck out as the Constitutional Court determined that the applicant had voluntarily returned to Syria.
This decision was notified to the applicant on 4 June 2020. Meanwhile, on 23 September 2019, the applicant’s relatives lodged a second individual application with the Constitutional Court. This application included complaints concerning the applicant’s alleged unlawful detention, his subsequent removal to Syria, the resulting breach of his right to private and family life (Article 8), and the inability to challenge these measures. In its summary decision of 30 June 2021, the Constitutional Court dismissed the majority of the complaints as being substantially the same as those raised in the first application. Furthermore, the complaint regarding the breach of the right to private and family life was declared inadmissible ratione personae . The applicant relies on Articles 2, 3, 5, 8 and 13 of the Convention, as well as Article 1 of Protocol No. 7 to the Convention.
According to the latest information in the case file, the applicant re-entered Türkiye irregularly and currently resides in Istanbul.
QUESTIONS TO THE PARTIES
A. The applicant’s detention and removal to Syria
Was the applicant a minor at the material time, as he alleges?
What was the legal basis for the applicant’s removal to Syria on 24 August 2019?
For what reason, and on what legal grounds, was the decision to transfer the applicant from Istanbul to Hatay taken on 22 August 2019?
What was the nature and content of the document that the applicant was allegedly forced to sign by the authorities at the Cilvegözü border gate in Hatay on 23 August 2019? Was the applicant provided with an interpreter and/or offered the assistance of a lawyer prior to the signing of the voluntary return document on 23 August 2019? Was the applicant given a copy of the document?
If the applicant was sent to Syria on the basis of his request for voluntary return, when and where was that request conveyed to the authorities? The Government are invited to submit the documents that served as the legal basis for the applicant’s removal to Syria on 24 August 2019, proof of notification of such documents to the applicant and copies of any records demonstrating the applicant’s access to, or waiver of, legal assistance and/or interpretation services. The Government are further invited to submit all information and documents that may serve to prove that the applicant had agreed to return to Syria by his own free will.
Was the voluntary return process in the applicant’s case accompanied by any procedural safeguards to prevent the risk of misuse or arbitrariness? What is the significance of the absence of a signature of a third-party observer in the voluntary return request form (see Akkad v. Turkey , no. 1557/19, § 33 and 86, 21 June 2022)?
Did the applicant’s removal to Syria on 24 August 2019 amount to a violation of Articles 2 and/or 3 of the Convention, having regard to the applicant’s age and the situation prevailing in Syria at the material time? In particular: (i) Did the applicant’s removal comply with the relevant legal procedure set out in the Foreigners and International Protection Act (Law no. 6458) or elsewhere? (ii) If the applicant was removed to Syria forcefully as alleged, did the authorities adequately examine whether he would face a real risk of suffering treatment contrary to Articles 2 and/or 3 of the Convention in Syria prior to his removal (see, mutatis mutandis , Akkad , cited above, §§ 59-69 and the cases cited therein)?
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy, as required under Article 13 of the Convention, in connection with his complaints under Articles 2 and 3? In particular; (i) Did the applicant have a realistic opportunity to challenge his removal to Syria prior to its execution? Was he provided with the opportunity to have access to a lawyer as from the time of his detention in Istanbul on 5 August 2019? (ii) Did the Constitutional Court and the other domestic authorities adequately examine the complaints and allegations that the applicant brought before them prior to, and in the aftermath of, his removal to Syria (see, mutatis mutandis , Akkad , cited above, §§ 77-81 and the cases cited therein)?
Was the applicant’s removal to Syria in compliance with the requirements of Article 1 of Protocol No. 7 to the Convention (see Muhammad and Muhammad v. Romania [GC], no. 80982/12, §§ 114-24, 15 October 2020)?
Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention in relation to his complaints under Article 5 of the Convention (see Kunshugarov , cited above, §§ 155 ‑ 57)?
Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention during the period between 6 and 24 August 2019? If so; (i) Did his deprivation of liberty during the relevant period fall under any of the sub-paragraphs of Article 5 § 1 ( see , mutatis mutandis , Medvedyev and Others v. France [GC], no. 3394/03, §§ 73-75, ECHR 2010)? (ii) Was the applicant’s deprivation of liberty during that period “lawful” within the meaning of Article 5 § 1? In particular, was it based on official decisions and did the State authorities follow the legal procedure set out in the relevant domestic law when depriving the applicant of his liberty, especially considering his age at the material time (see G.B. and Others v. Turkey , no. 4633/15, §§ 145-51, 17 October 2019 and the cases cited therein)? (iii) Was the applicant’s detention carried out in such a manner as to protect him from arbitrariness (see Saadi v. the United Kingdom [GC], no. 13229/03, §§ 67-74, ECHR 2008)? The Government are requested to indicate the legal basis for the applicant’s detention during the period in question and to provide all records and other documents pertaining to his detention, including a time-line showing where (and for how long) he was held after his apprehension on 5 August 2019.
Was the applicant informed promptly, and in a language which he understood, of the reasons for his deprivation of liberty, as required by Article 5 § 2 of the Convention (see, for example, Khlaifia and Others v. Italy [GC], no. 16483/12, § 115, 15 December 2016)?
Did the applicant have at his disposal a remedy by which he could challenge the lawfulness of his deprivation of liberty and obtain his release as appropriate, as required by Article 5 § 4 of the Convention? In particular, was his access to any such remedy unduly hindered by the acts or omissions of the State authorities (see, for example, A.M. v. France , no. 56324/13, §§ 40 ‑ 41, 12 July 2016, and G.B. and Others , cited above, §§ 163-188 and compare Kunshugarov , cited above, §§ 168-74)?
Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private and family life contrary to Article 8 of the Convention on account of his removal to Syria on 24 August 2019, in particular having regard to his age at the material time and the fact that his family members had temporary protection status in Türkiye? B. The applicant’s alleged ill-treatment prior to his removal to Syria
Did the applicant exhaust all effective domestic remedies as required by Article 35 § 1 of the Convention in relation to his allegations of ill-treatment contrary to Articles 3 and/or 8 prior to his removal to Syria?
Did the circumstances in which the applicant was deprived of his liberty amount to ill-treatment within the meaning of Article 3 of the Convention, especially considering his age at the material time and noting in particular the conditions of his detention in the Foreigners’ Branch of the Pendik Security Directorate between 6-21 August 2019 as well as his subsequent transfer from Istanbul to Hatay on 22-23 August 2019 (see, mutatis mutandis , Mubilanzila Mayeka and Kaniki Mitunga v. Belgium , no. 13178/03, §§ 75-91, ECHR 2006-XI; Moustahi v. France , no. 9347/14, § 110, 25 June 2020; Abdullahi Elmi and Aweys Abubakar v. Malta , nos. 25794/13 and 28151/13, §§ 99-104, 22 November 2016 and compare Akkad , cited above, §§ 110-15)?
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 8, as required by Article 13 of the Convention (see, mutatis mutandis , De Souza Ribeiro v. France [GC], no. 22689/07, § 83, ECHR 2012; Al-Nashif v. Bulgari a , no. 50963/99, § 133, 20 June 2002; and M. and Others v. Bulgaria , no. 41416/08, §§ 122-32, 26 July 2011)? In particular, what was the scope of review of the Turkish Constitutional Court which examined the applicant’s complaint and declared it inadmissible due to incompatibility ratione personae in its decision dated 30 June 2021? The parties are further requested to provide a timeline indicating where and how the applicant was transferred to Hatay on 22–23 August 2019, as well as the conditions of his detention at the material time .