- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 mai 2020
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Marut împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 38631/18, decizia nr. 38631/18, Kamil MARUT împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 26 mai 2020 în calitate de comitet compus din: Linos-Alexandre Sicilianos, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Armen Harutyunyan, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 5 august 2018, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 20 decembrie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Kamil Marut, este un național polonez, care s-a născut în 1988 și locuiește în Rzeszow.
El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Gāsiorowska, un avocat care practică în Warszawa. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Sobczak al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție în legătură cu încălcarea dreptului său de a respecta viața sa de familie. Cererea a fost comunicată guvernului. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu neexecuția deciziilor interne privind acordurile de contact dintre el și fiica sa. El se bazează pe art. 8 din Convenția. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 20 decembrie 2019, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea.
Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește astfel să exprime – prin intermediul declarației unilaterale recunoașterea lor de încălcarea dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie în încălcarea articolului 8 din Convenție. În același timp, ei declară că sunt pregătiți să plătească reclamantului suma celor 32 000 PLN (de treizeci de mii de zloti polonezi) pe care le consideră rezonabile în lumina circumstanțelor individuale ale prezentului caz, precum și a jurisprudenței Curții... Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.
Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, ca o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor implicite plus trei puncte procentuale.” Prin scrisoarea din 27 ianuarie 2020, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.
„pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o.
c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 12. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la respectarea vieții sale de familie în legătură cu neexecuția acordurilor de contact (a se vedea, de exemplu, Zawadka c. Polonia , nr. 48542/99 , § 68, 23 iunie 2005; Pawlik c. Polonia , nr. 11638/02, § 55, 19 iunie 2007; Malec c. Polonia , , nr. 28623/12, § 78, 28 iunie 2016; și, printre altele, Ignaccolo Zenide c. România , nr. 31679/96 , § 96, ECHR 2000 I). 13. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale,
cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 8 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 18 iunie 2020. Renata Degener Linos-Alexandre Sicilianos Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
DECISION Application no. 38631/18 Kamil MARUT against Poland The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 26 May 2020 as a Committee composed of: Linos-Alexandre Sicilianos, President, Krzysztof Wojtyczek, Armen Harutyunyan, judges, and Renata Degener, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 5 August 2018, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 20 December 2019 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Kamil Marut, is a Polish national, who was born in 1988 and lives in Rzeszow. He was represented before the Court by Ms M. Gąsiorowska, a lawyer practising in Warszawa.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Sobczak of the Ministry of Foreign Affairs.
The applicant complained under Article 8 of the Convention about a breach of his right to respect for his family life.
The application had been communicated to the Government. THE LAW
The applicant complained about non-enforcement of the domestic decisions regarding contact arrangements between him and his daughter. He relied on Article 8 of the Convention.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 20 December 2019 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows: “The Government thereby wish to express – by way of the unilateral declaration ‑ their acknowledgment of the violation of the applicant’s right to respect for his family life in breach of Article 8 of the Convention. Simultaneously, they declare that they are ready to pay the applicant the sum of the PLN 32,000 (thirty two thousand Polish zlotys) which they consider to be reasonable in the light of the individual circumstances of the present case, as well as the Court’s case-law ... The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, as a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.”
By a letter of 27 January 2020, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to respect for his family life in connection with non-enforcement of contact arrangements (see for example, Zawadka v. Poland , no. 48542/99, § 68, 23 June 2005; Pawlik v. Poland , no. 11638/02, § 55, 19 June 2007; Malec v. Poland , no. 28623/12, § 78, 28 June 2016; and, among other authorities, Ignaccolo ‑ Zenide v. Romania , no. 31679/96, § 96, ECHR 2000 ‑ I).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 8 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 18 June 2020. Renata Degener Linos-Alexandre Sicilianos Deputy Registrar President