D.A. și R.A. împotriva Regatului Unit

Comunicat la 9 iunie 2020 Publicat la 29 iunie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 46692/19 D.A. și R.A. împotriva Regatului Unit depusă la 29 august 2019 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții sunt D.A., un național britanic, care s-a născut în 1992 și trăiește în Radlett și fiul său R.A. născut în 2017. Ele sunt reprezentate în fața Curții de Hopkin Murray Beskine, o firmă de avocatură din Londra. Circumstanțele cazului începând cu aprilie 2013 au aplicat un plafon al beneficiilor în cazul în care dreptul total al gospodăriii la prestații de bunăstare specificate a depășit o limită anuală („capul al beneficiilor”) și a redus dreptul gospodăriii la limita respectivă. Scapul nu se aplică părinților singuri dacă părintele singuri care solicită beneficii au lucrat 16 ore pe săptămână (a se vedea punctele 15-18 de mai jos).

Înainte de inițierea litigiului intern (a se vedea punctul 8 de mai jos), reclamantul a fost însărcinată și a locuit cu fiul ei de patru ani într-un refugiu din Nordul Londra. Ea a fugit dintr-o situație de violență domestică gravă, ceea ce a condus la faptul că a trebuit să părăsească casa ei. Într-un timp neespecificat înainte de prima hotărâre din 22 iunie 2017 a fost acordată cazare de urgență pentru cei care sunt fără adăpost care costă 247 £ pe săptămână. A dat naștere la al doilea reclamant la 5 iunie 2017. A căutat în mod eșuat cazare privată. A fost informată că o dată supusă capacului de beneficii va avea 217 £ pe săptămână disponibil pentru chirie. Consiliul local a refuzat să se alăture listei de locuințe din moment ce nu a îndeplinit cerința de reședință de patru ani în zona în care a venit din afara zonei, a fugit de o situație de violență domestică.

Procedura internă Curtea de Administrație (DA & Ors, R (Pe cererea Of) / Secretarul de Stat pentru Munca și Pensiuni [2017] EWHC 1446 (Admin) (22 iunie 2017) Reclamantul a introdus o cerere de control judiciar împreună cu alte trei reclamante. La 22 iunie 2017, Curtea Administrativă a permis cererea de reexaminare judiciară și a formulat o declarație în care se precizează că Regulamentele 2006 de instituire a plafonului de beneficii (a se vedea punctul 15 de mai jos) sunt incompatibile cu drepturile acestora în temeiul articolului 14 ca părinți singuri cu copii cu vârsta sub doi ani. Guvernul a apelat la această decizie. Curtea de Apel (DA & Orss, R (La cerere de) v Secretarul de Stat pentru Munca și Pensiuni [2018] EWCA Civ 504 (15 martie 2018)) 10. La 15 martie 2018 Curtea de Apel a permis apelul guvernului.

Sir Patrick Elias a dat hotărârea principală și a concluzionat: „135. În acest caz, întrebarea este în cele din urmă una îngustă. Circumstanțele părinților singuri cu copii sub doi ani sunt suficient de diferite de cele ale altor părinți singuri pentru a solicita o excepție la impunerea capacului de beneficii? O mare parte din materialele din fața instanței s-a concentrat pe problemele suferite de gospodăriile cu copii tineri. Dar aceste dificultate sunt împărtășite de alte gospodării fără muncă, și, într-adevăr, familiile mai mari vor fi afectate mai mult decât familiile mai mici, chiar dacă nu au copii sub vârsta de doi ani. Dovezile dificultăților ar putea fi relevante pentru o provocare a impunerii capacului către familiile singure în general, dar nu se sugerează acum că plafonul este ilegal în aplicarea sa către alte gospodării-mamă singur, numai cei cu copii mici sub vârsta de doi ani.

Deci, accentul trebuie să fie dacă dificultățile specifice pe care le confruntă acei părinți în căutarea unui loc de muncă sunt suficient de distincte pentru a-l face irazonabil să nu facă o excepție pentru ei. Din motivele pe care le-am dat, nu accept faptul că problemele sunt suficient de dezactivate proporțional cu aceste părinți singuri pentru a face nedreptate să nu le trateze diferit. În ceea ce privește copiii înșiși, nu accept faptul că prezentarea lor ca reclamanți în propriul lor drept adaugă ceva de substanță la afirmațiile de discriminare aduse de părinții lor… 11. În opinia sa de acord Sir Brian Leveson P a adăugat: „183. Având în vedere obstacolul care trebuie montat înainte de a interfera cu decizia Secretarului de Stat (denumit în continuare „manifestul fără fundații rezonabile”), în ceea ce privește punctul de vedere exprimat de McCombe LJ, sunt de acord cu Sir Patrick că dovezile în fața judecătorului nu au justificat această concluzie.

În hotărârea mea, secretarul de stat a fost deschis să ia în considerare faptul că dificultățile cu care se confruntă părinții singuri cu copii sub doi ani nu erau de genul suficient pentru a distinge cohorta de părinții singuri cu copii mai mari, justificând astfel scutirea în cazul lor (dar nu de părinții singuri cu copii mai vârstnici) de reglementarea. Dimpotrivă, obiectivele politicii (un observator ar putea fi sau nu de acord cu aceasta) justificat tratarea lor în același mod. 12. Reclamanții și alți reclamanți au apelat. Curtea Supremă (DA & Ors, R (la cererea) / Secretarul de Stat pentru Munca și Pensiuni [2019] UKSC 21 (15 mai 2019)) 13. La 15 mai 2019 Curtea Supremă și-a pronunțat hotărârea în care a examinat, de asemenea, un alt grup de cauze (denumită „cohorta SD”), în care s-a afirmat că beneficiile au fost discriminate ilegal împotriva tuturor părinților singuri, nu numai a celor cu copii foarte mici.

A respins toate afirmațiile. Lord Wilson a dat hotărârea principală. El a identificat obiectivele declarate ale legislației: „7. În I[mpact] A[evaluare] guvernul a declarat că introducerea capacului revizuit are trei obiective: (a) să îmbunătățească echitatea sistemului de securitate socială și să sporească încrederea publică în echitatea sa, în special în ceea ce privește obiectivul guvernului de a nu răsplăti o familie nelucrată cu un venit sub formă de prestații de bunăstare care depășește cea a unei familii lucrătoare medii; (b) să facă economii fiscale care să permită guvernului să își redirecționeze resursele limitate pentru o mai bună desfășurare în altă parte; și (c) să incite părinții sau părintele într-o familie nefuncțională să obțină un loc de muncă, în special faptul că o etică a muncii în cadrul unei familii a inculcat rezultate mai bune pentru copiii săi.

I[mpact] A[evaluare] a identificat incentivizarea muncii ca obiectivul principal. Capacitatea părinților de a scăpa de plafonul de întreprindere de lucru nu mai puțin decât numărul specificat de ore este descrisă de guvern ca o scutire-cheie și, prin urmare, este centrală în proiectarea schemei. 14. Apoi a continuat să examineze afirmația discriminării. 39… R (Stott) / Secretarul de Stat pentru Justiție [2018] UKSC 59, [2018] 3 WLR 1831, această instanță a efectuat recent o examinare detaliată a sensului de „alt statut” în art. 14. Carnwath a confirmat că semnificația sa este largă și au început să susțină că un prizonier supus unui anumit tip de condamnare avea astfel statutul care, în temeiul articolului 14, i-a permis să afirme că efectul acestuia a fost de a discrimina împotriva lui în asigurarea drepturilor sale în temeiul articolului 5 din Convenție.

În prezent, recurentele susțin statutele mai evident compuse din caracteristici personale decât cele recunoscute în cazurile Mathieson și Stott; și nu am nici o îndoială că toate acestea au statutul necesar … 44. Deși formularea alternativă a plângerii recurentele au un merit argumentabil, nu am nici o îndoială că modul natural de analiză a plângerii lor acorduri cu formularea lor primară a acesteia: este de discriminare a tipului explicat în cazul Thlimmenos, și anume că, supusându-le capacului revizuit, guvernul a tratat cohortele similar unui grup specific. a cărui situație este relevant diferită de a lor și astfel că, sub rezerva justificării, ar fi trebuit să le trateze diferit de ea… 46. Întrebarea se pune atunci: care este grupul specificat pe care guvernul se spune că l-a tratat în mod similar cu cohortele și cohortele?

... 47. Binecuvântată este simplitatea. Pleaca făcută de apelanții este că cohortele lor nu ar fi trebuit să fie supuse capacului revizuit. Corolarul natural este ... că sunt comparat cohortele lor cu toate celelalte supuse capacului: deci comparatorul natural este [toți ceilalți supuse capacului de beneficii (revizuite)] … 51. Există dovezi clare prima facie că ... cohortele se află într-o situație relevant diferită de celelalte care au fost tratate similar cu ele prin sujecția lor comună la capacul revizuit.

că, în cazul unui părinte singur al unui copil sub vârsta școlii, în special al unui copil sub vârsta de doi ani, este contrar intereselor ei, atât a copilului său, cât și a familiei în ansamblul său, că ar trebui, în realitate, să fie constrânsă să lucreze și în afara casei; (b) că, prin condițiile pe care le-a atașat la primirea sprijinului pentru venituri, guvernul însuși a decis că aceasta este contrară intereselor lor; (c) care, indiferent dacă este contrar intereselor lor pentru ca ea să fie atât de constrânsă, dificultatea suplimentară, dincolo de cea față de ceilalți supuși capacului, care se confruntă cu astfel de părinți în găsirea nu numai a unui loc de muncă adecvat, dar și a unui copil adecvat, este clară; (d) că, în cazul unui copil cu vârsta sub doi ani, absența unui copil liber crește în continuare această dificultate; (e) că incidența eșecului al celor reprezentați de cohorte și de cohorte pentru a scăpa de capac, și anume în cazul cohortei mai largi 54%, și în cazul cohortei mai înguste 25%, din toate persoanele care o suferă, demonstrează impactul său disproporționat asupra acestora; și (f) care, deși efectul capacului asupra tuturor gospodăriilor care suferă este de a reduce veniturile lor sub linia sărăciei, sărăcia are un efect disproporționat asupra copiilor tineri din cadrul acestor cohorte,

împiedicand aspectele majore ale dezvoltării lor pe termen lung și pe termen scurt… 58. Apropierea unei anchete cu privire la dacă efectele negative ale anumitor măsuri sunt manifeste fără fundații rezonabile este înrădăcinată cu fermitate în jurisprudența CEDH. În James/Regatul Unit (1986) 8 EHRR 123, în care a respins provocarea legislației din Anglia și din Wales pentru închiderea în leasing, instanța respectivă, în sesiunea plenară, a avut loc la punctul 46, de a respecta hotărârea legislativului național cu privire la ceea ce era în interesul public, cu excepția cazului în care nu a fost în mod manifestat fără fundații rezonabile.

(2006) 43 EHRR 47, paragraf 52, care a repetat cuvântul pe cuvânt în Carson/Regatul Unit (2010) 51 EHRR 13, punctul 61, Marea Camera, care abordează plângerile de discriminare care rezultă din normele privind dreptul la prestațiile de securitate socială, a susținut că ar trebui să respecte determinarea legislativului național în cazul în care interesul public se află la elaborarea unor măsuri economice sau sociale, cu excepția cazului în care aceasta nu a fost în mod evident fără fundații rezonabile. Acesta a explicat că această abordare mai benigna în ceea ce privește stabilirea de justificare a efectelor negative ale unei norme a decurs din marja de apreciere, care a fost largă în acest domeniu de luare a deciziilor.

59. Accept acum faptul că greutatea autorității din instanța noastră mandatează ancheta privind justificarea efectelor negative ale normelor privind dreptul la prestațiile de bunăstare prin referire la faptul că acestea sunt manifeste fără fundații rezonabile… 88. Sunt ... împușcat să concluzionez că decizia guvernului de a trata cohortele apelanților în mod asemănător tuturor celorlalte care au fost supuse capacului revizuit nu a fost manifeste fără fundații rezonabile. În acest sens, din motive care nu voi repeta, cohortele au un caz mai puternic decât au cohortele; dar, din nou, cu o marjă îngustă, chiar și mai puternicul caz eșuează. Reclamanții nu au încheiat nicio provocare substanțială față de convingerea guvernului că există rezultate mai bune pe termen lung pentru copiii care trăiesc în gospodării în care un adult lucrează.

Credința nu poate reprezenta cea mai sigură bază pentru asemănarea tratamentului în ceea ce privește capacul; însă este o bază rezonabilă, în special atunci când este însoțită de dispoziții privind DHP [Pagamentele discreționale pentru locuințe] care sunt destinate într-un mod specific să se adreseze și care, pe dovezi, sunt doar adecvate pentru a face față dificultăților, în special asemănătoarea tratamentului… 89. Nu a existat nicio discriminare legată de Convenția, apelurile trebuie respinse.

Legea internă și practică legislativă relevantă „capul beneficiului” a fost introdus în art. 96 alineatul (1) din Legea privind Reforma Socială 2012. În conformitate cu aceasta, Regulamentele privind prestațiile de locuințe 2006 (SI) 2006/213 a fost modificată astfel încât, în Regulamentul 75A, să se prevadă că, în cazul în care dreptul total al gospodăriii la prestații de bunăstare specificate depășește o limită anuală, dreptul gospodăriii ar trebui să fie limitat la această limită. 16. Capul a intrat în vigoare la 15 aprilie 2013. Acesta a introdus o limită de £26,000 pe an (£500 pe săptămână) pe suma totală în beneficiile de stat pe care gospodăriile (altele decât cele care conțin un singur adult) pot primi.

Capul nu se aplică părinților singuri dacă părintele singuri care solicită beneficii lucrează 16 ore pe săptămână. 17. Capul a fost redus de legislația care a intrat în vigoare la 7 Noiembrie 2016 până la 23 000 de lire £ (421,31 de lire pe săptămână) pentru gospodăriile din Londra și 20 000 de lire £ (384,62 lire pe săptămână) pentru gospodăriile din afara Londra. Anumite beneficii sunt excluse de la aplicarea capacului de beneficii în cazul în care sunt furnizate persoanelor care sunt împiedicate să lucreze, cum ar fi indemnitatea de viață pentru persoanele cu handicap. 19. Există, de asemenea, un sistem legal pentru a permite plățile discreționale pentru locuințe („DPH”) să fie efectuate persoanelor care au dreptul la beneficii de locuințe și/sau la alte beneficii.

Conform Regulamentelor privind asistența financiară discrețională (prezentate în Instrumentul statutar 2001/1167), poate fi efectuată o plată pentru o perioadă astfel cum autoritatea consideră adecvată în circumstanțele specifice ale cazului, iar autoritatea este obligată să dea motive pentru decizia sa. 20. În temeiul Regulamentelor 2016 privind îngrijirea copiilor (în vârstă de trei ani gratuită) (Extended Entitlement) se prevede o procedură de 30 de ore de îngrijire gratuită pe săptămână pentru copiii cu vârste de trei și patru ani. Există, de asemenea, o procedură gratuită pentru îngrijirea copiilor cu vârste de doi ani defavorizate. 21. În conformitate cu Legea privind educația din 1996 copiii trebuie să înceapă educația cu timp integral în anul academic, ajungând la vârsta de cinci ani.

Hotărârea 22. Indemnitatea Carer nu a fost în primul rând exclusă din plafonul beneficiilor. Cu toate acestea, poziția a fost modificată în urma hotărârii Curții Înalte din R(Hurley și alții) / Secretarul de Stat pentru Munca și Pensiuni [2015] EWHC 3382 (Admin). Curtea Înaltă a constatat că inclusiv beneficiarii alocației Carer cu responsabilități de îngrijire integrală în cadrul plafonului de beneficii, în ciuda incapacității lor de a lucra, au încălcat art. 14. Judecătorul a comentat: „75… reconsiderarea va fi acordată dacă actualul regim de reglementare este adecvată având în vedere dificultățile pe care le poate și le produce și lipsa de beneficii reale pentru stat în ceea ce privește obiectivele capacului de beneficii.

După cum am spus, este disponibilă o abordare luminoasă prin pur și simplu scutirea beneficiarilor unici ai C[arer’s] A[llowance] care asigură îngrijirea familiei. 23. R (SG și alții) / SSWP [2015] UKSC 16 părțile au susținut că plafonul beneficiului contravenit Convenția Națiunilor Unite a Drepturilor Copilului („UNCRC”) și discriminat împotriva femeilor în calitate de părinți singuri cu copii cu vârsta sub doi ani în sensul Convenției Europene. Lordul Carnwath depunând hotărârea principală în hotărârea Curții Supreme din 18 martie 2015 a constatat că Secretarul de stat nu a demonstrat cum reglementările care impun plafonul de beneficii sunt compatibile cu obligația de a trata interesul cel mai bun al copiilor ca o considerație principală în temeiul CCNONU (§ 128). Cu toate acestea, el a continuat să respingă argumentul că reclamanții au fost discriminați împotriva: „129.

Întrebarea cea mai dificilă, care a fost pusă în discuție, este modul în care această constatare în ceea ce privește interesele copiilor în temeiul articolului 3 alineatul (1) din CCRN afectează rezoluția problemei (iii): aceasta este justificarea presupusă a efectelor discriminatorii admise asupra femeilor în calitate de părinți singuri. După cum susține dl Sheldon, chiar dacă art. 3 alineatul (1) are un rol de a juca în iluminarea articolului 14, acest lucru ar putea fi numai în cazul în care presupusa discriminare indirectă sau tratament diferențiat a fost în ceea ce privește copiii. În acest caz, în mod contrar, afirmația este de discriminare, nu împotriva copiilor, ci împotriva mamelor lor.

Copiii, se spune, vor fi tratați la fel dacă părinții lor singuri sunt bărbați sau femei. Cu o reluare considerabilă, cu privire la această chestiune de acord cu Lordul Reed, mă simt condus până la concluzia că el are dreptate. 130. În toate cazurile la care am fost menționate în acest context, s-a bazat o legătură directă între tratatul internațional și discriminarea specifică: - (i) X/Austria (2013) 57 EHRR 14, în cazul în care plângerea se referă la discriminarea de către restricții privind adoptarea de către cupluri de sex unic, instanța a făcut trimitere nu numai la art. 3 alineatul (1) al CICR, ci și la art. 21 care a aplicat principiul interesului superior în special la adoptarea. (ii) Ponomaryov/Bulgaria (2014) 59 EHRR 20, în cazul în care plângerea a fost de discriminare în ceea ce privește educația, s-a făcut trimitere la art. 28 al CNUCR privind educația.

(iii) Burnip/Consiliu municipal de Birmingham [2013] PTSR 117, în cazul în care presupusa discriminare legată de tratarea persoanelor cu handicap, s-a făcut trimitere la CRPD, care acoperă același subiect. În fiecare dintre aceste cazuri, se poate susține în mod plauzibil că instanța utiliza materialele internaționale pentru a completa sau consolida conținutul unui articol al Convenției care se ocupă de același subiect. Ele pot fi justificate în general ca exerciții de interpretare a "termelor și noțiunilor" în Convenția, în conformitate cu principiul Demir. 132. Nu există o astfel de conexiune în acest caz. Discriminarea cu care ne îngrijorăm în temeiul articolului 14 este legată de femei și de „posesiile lor”.

Aceste concepte nu necesită nici o „iluminizare” relevantă prin intermediul interpretării. Este adevărat că discriminarea în acest caz este legată de responsabilitățile lor ca părinți singuri, și în această măsură, după cum Elias LJ a acceptat, copiii nu sunt „strangers la art. 14/A1P1 argumente". Dar acest lucru este un comentariu asupra faptelor, nu asupra interpretării drepturilor convenției.

Într-adevăr, după cum s-a văzut, este interesul distinct al copiilor în beneficiile ca indivizi mi-au întărit punctul de vedere al încălcării în temeiul articolului 3(1). După cum spune Lordul Reed (par. 89) faptul că copiii sunt statistic mai probabili să trăiască cu o mamă singură decât cu un tată singur nu este legat de întrebarea dacă interesele copiilor au fost tratate ca o considerație primară, conform articolului 3 alineatul (1) al UNCRC 133. În jurisprudența de la Strasbourg nu s-a arătat niciun precedent pentru utilizarea unui tratat internațional în acest mod indirect. Dl Sheldon susține că există "foarte motive constituționale puternice" pentru care Curtea nu ar trebui să meargă dincolo de Strasbourg cu privire la o chestiune de acest tip.

Indiferent dacă acest lucru este sau nu, nu am auzit nici un argument că ar trebui să o facem. Reclamanții și susținătorii acestora s-au bazat pur și simplu pe principiile care trebuie extrase din jurisprudența actuală COMPLAINTE Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 14 coroborat cu art. 1 Protocolul 1 și cu art. 8 din Convenție că, în cazul în care acestea sunt într-o poziție semnificativ diferită de cele aflate într-o situație similară la care se aplică „capul beneficiilor” deoarece obligațiile lor parentale le împiedică să lucreze; și că diferența de tratament nu este justificată atunci când obiectivele declarate de impunere a capacității beneficiilor nu sunt realizate și nu există nicio dispoziție de îngrijire gratuită pentru copiii cu vârsta sub doi ani.

Întrebări adresate părților Luând în considerare Molla Sali c. Grecia [GC], nr. 20452/14, § 134; 19 decembrie 2018; Andrejeva c. Letonia [GC], nr. 55707/00, § 91, CEDH 2009 și Weller c. Ungaria , nr. 44399/05, § 35, 31 martie 2009, reclamanții au suferit discriminări în ceea ce privește exercitarea drepturilor convenției lor din cauza „alt statut”, în contravenție cu art. 14 din convenție, citit coroborat cu articolele 8 și art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție? În cazul în care această diferență de tratament a urmărit un obiectiv legitim; și a avut o justificare rezonabilă? Având în vedere J.D. și A. c. Regatul Unit , nr. 32949/17 și 34614/17, § 97, 24 octombrie 2019, cum ar trebui să se abordeze Curtea pentru justificarea presupusei diferențe de tratament în cazul în care se referă la reclamanții „alt statut” în temeiul articolului 14?

Communicated on 9 June 2020 Published on 29 June 2020

FIRST SECTION

Application no. 46692/19 D.A. and R.A. against the United Kingdom lodged on 29 August 2019

STATEMENT OF FACTS

1. The applicants are D.A., a British national, who was born in 1992 and lives in Radlett and her son R.A. born in 2017. They are represented before the Court by Hopkin Murray Beskine, a law firm in London. The circumstances of the case

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Taking into account Molla Sali v. Greece [GC], no. 20452/14, § 134; 19 December 2018; Andrejeva v. Latvia [GC], no. 55707/00, § 91, ECHR 2009 and Weller v. Hungary , no. 44399/05, § 35, 31 March 2009, have the applicants suffered discrimination in the enjoyment of their Convention rights due to their ‘other status’, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Articles 8 and Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention? If so, did that difference in treatment pursue a legitimate aim; and did it have a reasonable justification? 2. In light of J.D. and A v. the United Kingdom , nos. 32949/17 and 34614/17, § 97, 24 October 2019, how should the Court approach the justification for the alleged difference in treatment where it relates to the applicants’ ‘other status’ under Article 14?