Baran împotriva Turciei

AVRUPA İNSAN HAKLÜM KAYITTAN MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KAYITMESİ DÜȘÜRÜLME KARARI Bașvuru no. 68041/11 Tahir BARAN/Türkiye (în lista de apeluri) Președintele Ivana Jelić, judecătorul Arn Bårdsen, Darian Pavli, și directorul adjunct al Departamentului de Afaceri Vekili Liv Tigerstedt, cu participarea unui Comitet convenit la 11 iunie 2020 în scopul de a rezolva problema penalității, Tribunalul European pentru Drepturile Omului (Curtea de Apel a II-a), 25 august 2011, a decis să se abțină de la aplicarea pedepsei prevăzute mai sus, în vederea eliminării cererii de despăgubire a drepturilor omului, printr-o declarație propusă de către judecătorul Ivana Jelić, în vederea eliminării unor alte reclamații, în vederea eliminării unor probleme de drepturi ale persoanelor care au dreptul de a solicita despăgubire, în vederea eliminării unor alte reclamații, în vederea eliminării unor alte reclamații, în vederea eliminării unor alte reclamații, în vederea eliminării unor alte reclamații, în vederea eliminării unor alte reclamații, în vederea eliminării unor probleme de drepturi, în vederea eliminării unor probleme de drepturi, în vederea eliminării unor probleme de drepturi, în vederea eliminării unor probleme de drepturi, în vederea eliminării unor probleme de drepturi, în vederea eliminării unor probleme de drepturi, în vederea eliminării unor probleme de drepturi,

în vederea eliminării unor probleme de drepturi, în vederea eliminării unor probleme de drepturi, în vederea unei situații de discriminare, în vederea unei situații de discriminare, în vederea unei situații de discriminare, în care nu există o situație de discriminare, în care nu există o situație de discriminare, în care nu există o situație de discriminare, în care nu există o situație de discriminare, în care nu există.

Republica Turcia, în lumina cazului concret, a instituit Curtea, în lumina articolului 311 § 1 (f) din Codul judiciar penal, recunoaște că drepturile reclamantului în temeiul articolelor 6 §§ 1 și 3 din Convenție au fost încălcate.Guvernul amintește, de asemenea, că, prin Legea nr. 4928 din 15 iulie 2003, a anulat de la putere hotărârea privind restricția sistematică a accesului la avocat, cu toate acestea, Guvernul, în temeiul Legii nr. 7145 din 31 iulie 2018 și modificată prin Legea nr. 311 § 1 (f) din Codul judiciar penal, a decis că, în prezent, în afară de dreptul de soluționare pe care îl primește Curtea sau de a plăti sancțiuni pentru orice litigiu declanșat de către o parte interesată, aceasta a subliniat faptul că, în cazul în care litigiile declanșate de o parte interesată nu pot fi soluționate, Curtea a Curții a Turciei a pus accent pe gestionarea prejudiciului și a sancțiunilor, în special pe cele care le-a propus în cazul în care litigiile au fost soluționate în fața Curții de judecată.

În cazul în care suma respectivă nu este plătită în termen de trei luni, Guvernul, în cazul în care suma respectivă nu este plătită în termen de trei luni, a declarat că nu este posibilă continuarea plății de către membrul Curții, în special în cazul în care nu este posibilă continuarea plății de către membrul Curții, în special în cazul în care nu este posibilă continuarea plății de către membrul Curții, în special în cazul în care nu este posibilă continuarea plății de către membrul Curții (art. 75 (viii) din Tratatul privind Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 37 (viii) din Tratatul privind funcționul privind funcționarea Uniunii Europene (viii (viii) (viii) (viii) (viii) (viii) (viii) (viii) (viii) (viii) (viii) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi) (vi Curtea a prezentat o anchetă deschisă și cuprinzătoare cu privire la plângerile privind restricționarea sistematică a dreptului de acces la avocat și utilizarea declarațiilor făcute în absența unui avocat pentru a condamna persoane (vezi, printre altele, Mehmet Duman împotriva Turciei , nr. 38740/09, 23 octombrie 2018; Ömer Güner împotriva Turciei, nr. 28338/07, 4 septembrie 2018; Girișen împotriva Turciei , nr. 53567/07, 13 martie 2018; Canșad și alții împotriva Turciei , nr. 7851/05, 13 martie 2018; Izmet Çelik împotriva Turciei , nr. 15185/05, 23 octombrie 2018; Kocak și Bayram Çelik împotriva instanțelor judecătorești , nr. 3870/09, 5 septembrie 2017). Curtea a decis că nu a fost suficient să se organizeze o procedură publică pentru a se obține o procedură corectă a instanțelor judecătorești, în cazul în care nu a fost efectuată o procedură publică în justiție, în cazul în care nu a fost efectuată o procedură publică publică în justițională, în cazul în care nu a fost efectuată o procedură publică judiciară.

Curtea dorește, de asemenea, să atragă atenția asupra intrării în vigoare a Legii turce nr. 7145 din 31 iulie 2018. în acest context, noile legi, pe baza articolelor 4, 17, 18 și 19, prevăd dreptul de a solicita o reînnoire a judecății locale sau a anchetei în urma unei decizii de înregistrare a cauzei pe baza unei soluții amiabile sau a unei declarații unilaterale. în funcție de procesul și practica Curții, reînnoirea judecății este necesară pentru a asigura o soluție eficientă a cauzei, în măsura în care este necesar și adecvată pentru a asigura o soluție efectivă a cauzei.

în acest context, în cazul în care nu există nicio prejudiciu la dreptul la libertăți și libertăți securizate de către Convenție, Conventie și Protocoale, în cazul în care nu există nicio prejudiciu la dreptul la libertăți și libertăți securizate de către Convenție, în cazul în care nu există nicio declarație de înregistrare a cauzei, orice declarație de înregistrare a cauzei este considerată drept o declarație de prioritate și nu este justificată pentru a fi utilizată în mod special în contextul unei declarații de înregistrare a dreptului uman. în cazul în care nu există nicio justificare în temeiul Convenției (378, § 1), în cazul în care nu există nicio altă modalitate de a obținere a dreptului de în cauză (art. 1 din Convenție, § 1 din Convenția, § 1 din Convenția, § 1 din Convenția, § 1 din Convenția, § 1 din Convenția, § 1 din Convenția, § 1 din Conventia, din Conventia, din Conventia, din Conventia, din 1689), în cazul în care nu există o altă cauză).

În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care o declarație unilaterală nu îndeplinește condițiile menționate în textul acesteia, cererea poate fi reînregistrată în temeiul articolului 37 § 2 din Conventie (de exemplu, Josipović/Sırbistan (k.k.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).Pe aceste temeiuri, Curtea, în uniune, a decis că este oportun să se retragă dosarul.Pe baza acestor motive, Curtea a decis că, în mod unanim, Cauza a dictat dispozițiile Guvernului privind condițiile declarației și măsurile de executare a sumelor declarate; pe baza articolului 37 § 1 (c) din Conventie, în plus față de termenul de plată a taxelor, Curtea a decis că, în conformitate cu art. 2 din Conventie, trebuie să se retragă orice reclamație în temeiul articolului 1 din Conventie, în special în temeiul articolului 1 din Conventie, în temeiul articolului 1 din Conventie, în temeiul articolului 2 din Conventie, în temeiul articolului 2 din Conventie, în temeiul articolului 2 din Conventie, în temeiul articolului 2 din Conventie, în temeiul articolului 2 din Conventie, în temeiul articolului 2 din Conventie, în temeiul articolului 2 din Conventie, în temeiul articolului 2 din Conventie, în temeiul articolului 2 din Conventie, în temeiul articolului 2 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie,

în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie, în temeiul articol 1 din Conventie (con)

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KAYITTAN DÜȘÜRÜLME KARARI

Bașvuru no. 68041/11 Tahir BARAN/Türkiye (ekteki listeye bakınız) Bașkan Ivana Jelić, Hâkimler Arnfinn Bårdsen, Darian Pavli, ve Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Vekili Liv Tigerstedt’in katılımıyla, 11 Haziran 2020 tarihinde Komite olarak toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm), 25 Ağustos 2011 tarihinde yapılan yukarıda anılan bașvuruyu göz önüne alarak, Bașvurunun kayıttan düșürülmesi talebiyle davalı Hükümet tarafından gönderilen deklarasyonu göz önüne alarak, Gerçekleștirilen müzakerelerin sonucunda așağıdaki kararı vermiștir:

OLAYLAR VE USUL

Bașvurana ilișkin bilgiler ekteki listede yer almaktadır. Bașvuran, Van Barosuna bağlı Avukat R. Sayğın tarafından temsil edilmiștir. Bașvuranın, Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 (c) maddesi kapsamında, yargılama öncesi așamada avukata erișim hakkına getirilen sistematik kısıtlamadan dolayı aleyhindeki ceza yargılamalarının adil olmadığı ve avukat yokluğunda alınan ifadelerinin bașvuranı mahkûm etmek için kullanılmasına ilișkin șikâyetleri Türk Hükümetine (‘‘Hükümet’’) bildirilmiștir.

HUKUKİ DEĞERLENDİRME

Hükümet, bașvuruda ileri sürülen sorunların çözülmesi amacıyla tek taraflı deklarasyon sunmayı önerdiğini Mahkemeye bildirmiștir. Hükümet ayrıca, Mahkemeden, Sözleșme’nin 37. maddesi uyarınca bașvurunun kayıttan düșürülmesini talep etmiștir. Söz konusu deklarasyon, așağıdaki gibidir: “Türkiye Cumhuriyeti, somut davada, Mahkemenin yerleșik içtihadı ıșığında, Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 maddeleri kapsamında bașvuranın haklarının ihlal edildiğini kabul etmektedir. Hükümet ayrıca, 4928 sayılı Kanun’un, 15 Temmuz 2003 tarihinde, avukata erișim hakkına getirilen sistematik kısıtlamaya ilișkin hükmü yürürlükten kaldırdığını hatırlatmaktadır. Bununla beraber Hükümet, 31 Temmuz 2018 tarih ve 7145 sayılı Kanun ile değiștirildiği üzere, Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 311 § 1 (f) maddesinin hâlihazırda, AİHM’nin dostane çözüm veya tek taraflı deklarasyon sonrası bir bașvuruyu kayıttan düșürmeye karar verdiği davalarda ceza yargılamalarının yenilenmesini gerektirdiğini vurgulamaktadır.

Hükümet, yukarıda belirtilen hukuk yolunun, Sözleșme’nin 6. maddesi kapsamında bașvuranın șikâyetleri bakımından tazmin sağlayabildiği kanaatindedir. Dolayısıyla Hükümet, AİHM önünde derdest olan, yukarıda anılan davanın çözüme kavușturulması amacıyla bașvuran Tahir BARAN’a yansıtılabilecek her türlü vergi hariç olmak üzere, tüm maddi ve manevi zararların yanı sıra masraf ve giderleri karșılığında 500 avro (beș yüz avro) ödemeyi teklif etmektedir. Bu meblağ, ödeme tarihinde geçerli olan döviz kuru üzerinden Türk lirasına çevrilecek ve Mahkeme tarafından, Avrupa İnsan Hakları Sözleșmesi’nin 37 § 1 maddesi uyarınca kabul edilen kararın tebliğini müteakip üç ay içerisinde ödenecektir.

Söz konusu meblağın belirtilen üç ay içerisinde ödenmemesi durumunda Hükümet, bahsi geçen sürenin sona erdiği tarihten itibaren ödeme gününe kadar geçen sürede, yukarıda bahsedilen miktara, Avrupa Merkez Bankasının söz konusu dönem için geçerli olan marjinal faiz oranına üç puan eklenmek suretiyle elde edilecek oran üzerinden basit faiz ödemeyi taahhüt etmektedir. Bu ödeme, Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi önündeki davayı nihai çözüme kavușturacaktır.” Bașvuranın temsilcisi, 18 Mart 2020 tarihli yazıyla, bașvuranın, zararlarının telafisinin mümkün olmadığından ve Hükümet tarafından sunulan miktarı çok düșük bulmasından dolayı tek taraflı deklarasyon șartlarından memnun olmadığını belirtmiștir.

Sözleșme’nin 37 § 1 (c) maddesi, așağıdaki durumda, Mahkemenin davayı kayıttan düșürmesine imkân vermektedir: “Mahkemenin saptadığı herhangi bir bașka gerekçeden ötürü, bașvurunun incelenmesinin sürdürülmesini haklı kılan bir neden görülmezse ...”. Dolayısıyla Mahkeme, bașvuran davasının incelenmeye devam edilmesini arzu etse dahi, davalı Hükümet tarafından sunulan tek taraflı bir deklarasyona istinaden bașvuruları 37 § 1 (c) maddesi uyarınca kayıttan düșürülebilir (bk. özellikle Tahsin Acar/Türkiye (ilk itirazlar) [BD], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, AİHM 2003-VI). Mahkeme, avukata erișim hakkının sistematik olarak kısıtlanması ve avukat gıyabında verilen ifadelerin bireyleri mahkûm etmek için kullanılması hakkındaki șikâyetlere ilișkin açık ve kapsamlı içtihadını ortaya koymuștur (bk.

diğerleri arasında, Mehmet Duman/Türkiye , no. 38740/09, 23 Ekim 2018; Ömer Güner/Türkiye, no. 28338/07, 4 Eylül 2018; Girișen/Türkiye , no. 53567/07, 13 Mart 2018; Canșad ve Diğerleri/Türkiye , no. 7851/05, 13 Mart 2018; İzzet Çelik/Türkiye , no. 15185/05, 23 Ocak 2018 ve Bayram Koç/Türkiye , no. 38907/09, 5 Eylül 2017). Mahkeme, yukarıda anılan davalarda, bașvuranın avukata erișim hakkına getirilen kısıtlamanın sistematik niteliğinin, tek bașına, Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 (c) maddesinin ihlaline karar vermek için yeterli olup olmadığını incelemeksizin, bașvuranın polise verdiği ifadelerinin kabul edilebilirlikleri incelenmeden yargılamayı yürüten mahkeme tarafından kullanılmasının ve daha sonra Yargıtay’ın bu eksikliği giderememesinin, söz konusu maddenin ihlalini teșkil ettiğine karar vermiștir.

Bununla beraber, yukarıdaki tüm davalarda Mahkeme, Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 (c) maddesinin ihlal edildiğine karar verilmesinin, bașvuranların uğradıkları manevi zarar için yeterli adil tazmin teșkil ettiğine kanaat getirmiștir. Mahkeme, Hükümetin, tek taraflı deklarasyonlarında, Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 maddesinin ihlal edildiğini açıkça kabul ettiğini gözlemlemektedir. Mahkeme ayrıca, 31 Temmuz 2018 tarihinde 7145 sayılı Türk Kanunu’nun yürürlüğe girdiğine dikkat çekmek istemektedir. Bu yeni Kanun’un 4, 17, 18 ve 19. maddeleri, dostane çözüm veya tek taraflı deklarasyon temelinde Mahkeme’nin davayı kayıttan düșürme kararının akabinde yerel mahkeme yargılamalarının veya sorușturmanın yenilenmesi talebinde bulunma hakkını öngörmektedir.

Mahkeme’nin içtihadına ve uygulamasına göre, iç hukuk yargılamalarının yenilenmesi, iddia edilen ihlale yönelik etkili bir çözüm sağlamak için en uygun yoldur. Bu bağlamda, Mahkeme’nin, Sözleșme ve Protokolleri tarafından güvence altına alınan hak ve özgürlüklerin korunmasındaki ikincil rolü dikkate alındığında, Sözleșme’nin herhangi bir ihlalinin giderilmesinin öncelikli olarak ulusal makamların görevi olduğu hatırlatılmaktadır. Mahkeme, Hükümet deklarasyonu içerisinde bulunan ikrarların yanı sıra teklif edilen tazminat miktarını dikkate alarak, bașvurunun incelenmesini haklı kılan bir gerekçe olmadığı kanaatindedir (37 § 1 (c) maddesi). Yukarıdaki hususlar ıșığında Mahkeme, Sözleșme ve Protokolleri ile tanımlanan insan haklarına saygının, bașvurunun incelenmeye devam edilmesini gerekli kılmadığı kanısındadır (37 § 1 maddesinin son cümlesi).

Bu karar, bașvuranın zararının telafisi için mevcut olan herhangi bir bașka bașvuru yolunu kullanma imkânına halel getirmemektedir (bk. Jeronovičs/Letonya [BD], no. 44898/10, §§ 116 ‑ 118, 5 Temmuz 2016). Mahkeme son olarak, Hükümet!in, tek taraflı deklarasyon metninde belirtilen șartlara uymaması halinde, bașvurunun Sözleșme’nin 37 § 2 maddesi uyarınca tekrar kayda alınabileceğini vurgulamaktadır (bk. Josipović/Sırbistan (k.k.), no. 18369/07, 4 Mart 2008). Yukarıdaki hususlar ıșığında, davanın kayıttan düșürülmesi uygun bulunmuștur. Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle, Davalı Hükümetin deklarasyon koșullarını ve belirtilen taahhütlerin yerine getirilmesine ilișkin düzenlemeleri dikkate alarak ; Bașvurunun, Sözleșme’nin 37 § 1 (c) maddesi uyarınca kayıttan düșürülmesine karar vermiștir.

İșbu karar, İngilizce olarak tanzim edilmiș olup 2 Temmuz 2020 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir. Liv Tigerstedt Ivana Jelić Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Vekili Bașkan EK Sözleșme’nin 6 §§ 1 ve 3 (c) maddesi kapsamındaki șikâyetlere konu bașvuru Bașvuru no. Bașvuru tarihi Bașvuranın adı Doğum Yılı Temsilcinin adı ve konumu Hükümetin deklarasyonunun tebliğ edildiği tarih Bașvuranın deklarasyona ilișkin yorumlarının Mahkemeye tebliğ edildiği tarih Her bir bașvuran için hükmedilen maddi ve manevi tazminatın yanı sıra masraf ve giderleri karșılamak üzere ödenecek miktar (avro cinsinden) 1 68041/11 25.08.2011 Tahir BARAN 1973 Sayğın Rasim Van 10.03.2020 18.03.2020 500 1 Bașvurana yansıtılabilecek her türlü vergi hariç olmak üzere