ZISIS ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

16.06.2020

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

ZISIS ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2020)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 30794/18 Athanasios ZISIS și altele împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 16 iunie 2020 într-un comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek, președinte, Linos-Alexere Sicilianos, Armen Harutyunyan, judecători, și Renata Degener, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 19 iunie 2018, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce a luat act de această decizie, face următoarea decizie: Informațiile referitoare la solicitanți sunt prezentate în anexă. Acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dl. Lampakis și M. Moisidou, avocați în baroul din Salonic. Guvernul grec a fost reprezentat de delegatii agentului său, M.A. Dimitrakopoulou, director la Consiliul juridic al statului, și domnul I. Kotsoni, autoare la Consiliul juridic al statului. Guvernele albaneze, bulgare și sârbe nu și-au folosit dreptul de a acționa în cadrul procedurii. La 23 octombrie 2018, obiecțiile formulate pe teren la articolele 3 și 13 din convenție au fost comunicate guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. Circumstanțele speciei 6. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții au fost reținuți în închisoarea Diavata din Salonic, fie în temeiul unei hotărâri de condamnare, fie în calitate de pârâti. La data introducerii cererii, unii dintre ei fuseseră deja eliberați sau transferați în alte închisori. În ceea ce privește ceilalți solicitanți, părțile au ajuns la un acord amiabil. Dreptul și practica internă relevante 9. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în Decizia Chatzivasiliadis c. Grecia (dec.), nr. 51618/12, § 17 - 21, 26 noiembrie 2013. GrieFS 10. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de condițiile în care au fost reținuți în închisoarea Diavata. 11. Invocând art. 13 din Convenție, aceștia se plâng că nu au dispus de dreptul intern nici o acțiune efectivă pentru a denunța condițiile lor de detenție. CU PRIVIRE la încălcarea articolului 3 din Convenția 12. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de condițiile în care au fost reținuți în închisoarea Diavata. Dispoziția menționată anterior este astfel formulată: mai mult decât atât, nu poate fi supusă torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. □ Persoanele desemnate sub numărul de la 2 la 4, 6 la 8 și 11 la 14 13. La 1 și 5 martie 2019, Curtea a primit declarațiile de soluționare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații, Ö Õ a angajat să plătească fiecăruia dintre reclamanții desemnați la nr. 2-4, 6-8 și 11-14 următoarele sume: 5 300 EUR (EUR) către A. Cakollari; 9 100 EUR până la D. Chamamtzoglou; 5 700 EUR până la L. Metodiev; 11 600 EUR-Y. Moisidis; 9 400 EUR până la N. Mpavaveas; 6 200 EUR-D. Palla ; 7 500 EUR-H. Shaban ; 10 000 EUR până la A. Shabanaj; 5 900 EUR-S. Topalis; și 6 900 EUR-K. Trigonakis. Aceste sume trebuiau să acopere orice prejudiciu moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care putea fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, și trebuiau plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționa în termenul menționat anterior, Ö s Õ avea obligația de a plăti, de la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Guvernul a precizat că această plată va fi considerată o soluție definitivă a cazului. 14. Reclamanții au declarat că au acceptat propunerea de soluționare amiabilă a guvernului și au renuntat la orice altă pretenție împotriva Greciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. 15. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile. Comisia consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv pentru a continua procesul de examinare a cererii. 16. Prin urmare, cererea de rol ar trebui eliminată în ceea ce privește reclamanții menționați anterior. Reclamanții desemnați sub numărul 1, 5, 9 și 10 a) Argumentele părților 17. Guvernul invită Curtea să respingă, pentru neobosirea căilor de atac interne, această parte a cererii, cu condiția ca aceasta să se refere la reclamanții desemnați sub numărul 1, 5, 9 și 10 pe motiv că aceștia au fost eliberați sau transferați în alte unități înainte de a-și introduce invocările. Comitetul consideră că, înainte de a sesiza Curtea, acești reclamanți ar fi trebuit să inițieze o acțiune în despăgubire în temeiul articolului 105 din legea de însoțire a codului civil combinat cu art. 3 din Convenție și cu articolele relevante din Codul penal. 18. Guvernul indică faptul că reclamantul desemnat la nr. 1 a fost transferat în închisoarea Nigrita, cel desemnat la nr. 5 în închisoarea Trikala, cel desemnat la nr. 9 în închisoarea Kassandra, în timp ce cel desemnat la nr. 10 a fost eliberat. Prin urmare, la data sesizării Curții, aceștia nu ar mai fi fost reținuți în condițiile denunțate de aceștia în cererea lor și continuitatea detenției lor ar fi fost astfel întreruptă. 19. Guvernul arată că condițiile de detenție din închisorile Nigrita și Trikala nu sunt aceleași cu cele din închisoarea Diavata. Acesta ia notă de faptul că reclamanții desemnați sub numărul 1 și 5 nu se plâng de condițiile în care au fost reținuți în aceste două instituții. În ceea ce privește închisoarea Kassandra, guvernul explică faptul că este vorba despre o închisoare agricolă în care, precizează el, condițiile materiale și condițiile de viață și de muncă diferă de cele din închisorile generale. Prin urmare, potrivit guvernului, pentru reclamantul desemnat la nr. 9, nu a existat nicio situație continuă cu reținerea sa anterioară în închisoarea Diavata. 20. Guvernul susține că, prin introducerea în Curte a reclamanților desemnați sub numărul 1, 5, 9 și 10 nu au avut ca scop încetarea unor condiții de detenție inumane sau degradante, ci obținerea unei despăgubiri pentru daune morale. 21. Reclamanții susțin că condițiile de detenție din închisorile Nigrita, Trikala și Kassandra sunt, în esență, aceleași cu cele din închisoarea Diavata și consideră, prin urmare, că perioada totală de detenție a acestora poate fi considerată o situație continuă, iar închisorile în cauză au aceleași probleme. Acestea contestă, de asemenea, eficacitatea acțiunii în despăgubire în temeiul articolului 105 din legea de însoțire a codului civil, coroborată cu art. 3 din convenție și cu articolele relevante din Codul penal. 22. Reclamantul desemnat la nr. 10 nu prezintă observații în această privință. (b) Lacul Curții 23. Curtea amintește jurisprudența sa potrivit căreia, în ceea ce privește epuizarea căilor de atac interne, situația poate fi diferită între o persoană care a fost deținută în condiții pe care le consideră contrare articolului 3 din convenție și care sesizează Curtea după punerea sa în libertate și o persoană care o sesizează, în timp ce 24. Într-adevăr, pentru ca un sistem de protecție a drepturilor deținutelor garantate prin art. 3 din Convenție să fie efectiv, acțiunile preventive și de despăgubire trebuie să coexiste în mod complementar. Importanța specială a acestei dispoziții impune statelor să instituie, dincolo de simpla acțiune în despăgubire, un mecanism efectiv care să permită încetarea rapidă a oricărui tratament contrar art. 3 din Convenție. În lipsa unui astfel de mecanism, perspectiva unei posibile despăgubiri ar risca să legitimeze suferințe incompatibile cu acest articol și să submineze în mod serios obligația statelor de a-și pune standardele în conformitate cu cerințele Convenției (Ananyev și alte c. Rusia, nr. 42525/07 și 60800/08, § 98, 10 ianuarie 2012, Chatzivasiliadis, decizia menționată anterior, § 29). 25. În stația A.F. Grecia (nr. 53709/11, § 59 - 60, 13 iunie 2013), Curtea a considerat că este necesar să se examineze dacă dispoziiile unui text legislativ sau de reglementare care ar putea fi imputate în scopul unei aciuni întemeiate pe art. 105 din legea de însoțire a Codului civil ar fi redactate în termeni suficient de specifici și dacă acestea ar garanta drepturi justitiabile (ibidem, § 60). 26. Aceasta reamintește faptul că transferul de la un deținut al unui loc de detenție la altul întrerupe, în principiu, continuitatea detenției în ceea ce privește condițiile acesteia și că termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alin. (1) din Convenție începe să curgă de la data transferului în noul loc de detenție (Novinekiy c. Rusia (dec.), nr. 11982/02, § 96, 6 decembrie 2007, Maltabar și Maltabar c. Rusia, nr. 6954/02, § 83, 29 ianuarie 2009 și Kanakis c. Grecia (nr. 2) , nr. 40146/11, § 92, 12 decembrie 2013). Cu toate acestea, Comisia consideră că există o situație continuă dacă condițiile de detenție sunt în esență aceleași în acest nou loc ca și în cel vechi (Bouros și alte c. Grecia, nr. 51653/12 și 4 altele, § 64 - 70, 12 martie 2015, Niazai și alții c. Grecia, nr. 36673/13, § 34, 29 octombrie 2015). 27. Curtea ia notă de faptul că unele părți au fost sesizate după ce au părăsit închisoarea Diavata. Aceasta arată astfel că reclamantul desemnat la nr. 1 a fost transferat în închisoarea Nigrita la 23 februarie 2018, cel desemnat la nr. 5 în închisoarea Trikala la 15 februarie 2018 și cel desemnat la nr. 9 în închisoarea Kassandra la 13 februarie 2018. Prin urmare, aceștia erau întemnițați în alte închisori la 19 iunie 2018, data sesizării Curții. În plus, reclamanții desemnați sub numărul 1 și 5 nu se plâng în cererile lor cu privire la condițiile de detenție ale acestora în închisorile Nigrita și Trikala, în privința cărora nu furnizează detalii specifice. 28. În ceea ce privește închisoarea Kassandra, Curtea constată că aceaceasta este o închisoare agricolă care se distinge de instituțiile penitenciare de tip general, cum ar fi cea din Diavata. În plus, Comisia observă că reclamantul desemnat la nr. 9 nu se plânge în cererea sa de a deține în închisoarea respectivă și că observațiile sale nu furnizează detalii specifice cu privire la această chestiune. 29. În ceea ce privește reclamanții desemnați sub numărul 1, 5 și 9, Curtea arată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu toate acestea, aceștia nu furnizează informații specifice care să justifice faptul că consideră că detenția lor în închisoarea Diavata și în aceste închisori ca fiind o situație continuă. 30. Comisia constată, de asemenea, că reclamantul desemnat la nr. 10 a fost eliberat la 26 aprilie 2018 și că a sesizat Curtea la 19 iunie 2018. 31. Având în vedere că, la data sesizării Curții, la 19 iunie 2018, reclamanții desemnați sub numărul 1, 5 și 9 se aflau în închisorile din Nigrita, Trikala și Kassandra, în timp ce reclamantul desemnat sub numărul 10 fusese eliberat, Curtea consideră că, atunci când îl sesizau după transferul închisorii din Diavata, acestea vizau în mod evident nu să împiedice menținerea lor în detenție în condiții inumane și degradante, ci să obțină ex post de la Curte o constatare de încălcare a articolului 3 din convenție și, după caz, o despăgubire pentru prejudiciul moral pe care îl considerau a fi suferit. 32. Curtea arată că, atunci când au fost reținuți în închisoarea Diavata, reclamanții erau supuși dispozițiilor Codului penitenciar. Principalele motive de îngrijorare formulate în fața Curții cu privire la condițiile de detenție care erau ale acestora la momentul respectiv se referă în special la probleme de suprapopulare, de igienă și de insuficiență alimentară. Or, articolele 21, 25 și 32 din Codul penitenciar grecesc garantează în aceste domenii drepturi subiective care pot fi invocate în fața instanțelor (Catzivasiliadis, decizia menționată anterior, punctul 34). art. 105 din Legea de însoțire a Codului civil, coroborat cu articolele menționate anterior din Codul penal și, de asemenea, cu art. 3 din convenție, care este direct aplicabil în ordinea juridică internă, constituie astfel o cale de atac pe care reclamanții ar fi trebuit să o introducă. 33. În consecință, aceste obiecții trebuie respinse pentru a nu epuiza căile de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Cu privire la presupusa încălcare a articolului 13 din Convenția 34. În conformitate cu art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nu au dispus în dreptul intern nici o acțiune efectivă pentru a denunța condițiile de detenție. Dispoziția menționată anterior este astfel formulată: mai mult, orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. - 35. Guvernul susține că instanțele nu au nici un drept de apărare în sensul art. 3 din Convenție și că, prin urmare, acestea nu pot să invoce art. 13. În plus, pledează pentru faptul că recursul la consiliul închisorii, prevăzut la art. 6 din Codul penitenciarelor, și recursul la procurorul care supraveghează închisoarea, prevăzut la art. 572 din Codul de procedură penală (CPP), constituie căi de atac efective pe care reclamanții ar fi trebuit să le exercite pentru a-și îmbunătăți condițiile de detenție, pe care le considerau rele. De asemenea, CESE susține că, începând din 2014, mediatorul Republicii constituie mecanismul național de prevenire (denumit în continuare "Protocolul opțional privind Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante) și că are dreptul de a călători în toate locurile de privare de libertate. Cu toate acestea, reclamanții nu ar fi utilizat aceste căi de atac. 36. Reclamanții contestă eficacitatea acestor căi de atac pentru denunțarea condițiilor de detenție. Ei invocă diverse hotărâri pronunțate de Curte în această privință, inclusiv de Nisiotis c. Grecia (nr. 3474/08, 10 februarie 2011), care se referea la recursul la consiliul închisorii, prevăzut la art. 6 din Codul penitenciarelor, și la recursul la procurorul-supraveghetor al închisorii, prevăzut la art. 572 CPP, și la Samaras și alte c. Grecia (nr. 11463/09, 28 februarie 2012), Lica c. Grecia (nr. 74279/10, 17 iulie 2012), Papakonstantinou c. Grecia (nr. 50765/11, 13 noiembrie 2014) și Adiele și alții c. Grecia (nr. 29769/13, 25 februarie 2016). 37. Având în vedere considerațiile formulate de aceasta în ceea ce privește neangajarea de către reclamanții de la plata despăgubirii care le-a fost deschisă în temeiul articolului 105 din legea de însoțire a Codului civil (punctele 31-33 de mai sus), Curtea consideră că partea care face obiectul hotărârii în temeiul articolului 13 trebuie să fie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol în aplicarea articolului 39 din Convenție, cu condiția ca aceasta să se refere la reclamanții numiți la pozițiile 2-4, 6-8 și 11-14; se pronunță cererea inadmisibilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 9 iulie 2020. Renata Degener Krzysztof Wojtyczek Greek Greek Greech Diavata Nigrita 16/11/