SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 77009/10 Kleon CHATZIIOANNIDIS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 12 iunie 2018 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Ksenija Turković, Tim Eicke, judecători, și Renata Degener, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 22 noiembrie 2010, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 5 ianuarie 2018 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Kleon Chatziiannidis, este un resortisant grec, născut în 1949 și rezident în Acharnes. Mantas, avocat în barou da'étane. La momentul introducerii cererii, reclamantul era încarcerat la închisoarea Chalkida. Guvernul grec ( Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul s-a plâns de durata procedurii inițiate în fața instanțelor penale. La 26 ianuarie 2015, o parte din litigiul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție a fost comunicată guvernului. Cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. La 4 august 2015, grefa a adresat părții solicitante o scrisoare prin care solicita să își prezinte cererile de satisfacție echitabilă. Această scrisoare a fost întoarsă la adresa expeditorului, în cazul Curții. O scrisoare trimisă la domiciliul reclamantului la 2 decembrie 2015, acordându-i un nou termen pentru depunerea cererilor sale de satisfacție echitabilă, a rămas fără răspuns din partea sa. La 29 februarie 2016, grefa Curții a solicitat în scris guvernului să îi furnizeze, dacă este posibil, informații cu privire la soarta reclamantului. Prin scrisoarea din 11 martie 2016, guvernul a informat Curtea că reclamantul a fost eliberat la 31 octombrie 2014. La 4 aprilie 2016, prin scrisoarea trimisă la domiciliul reclamantului, Curtea a adresat din nou reclamantului toate scrisorile care i-au fost trimise, acordându-i un nou termen pentru a-și prezenta observațiile. Reclamantul nu a răspuns niciodată. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 12 mai 2016, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că aceasta putea să șteargă o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. 10. La 26 mai 2016, Curtea a primit o confirmare de primire a scrisorii în care se declara că scrisoarea fusese primită la 19 mai 2016 11. La 30 august 2016, reclamantul nu a răspuns niciodată la această scrisoare. 12. La 30 august 2016, Curtea, considerând că reclamantul nu mai intenționa să își mențină cererea, a decis să șteargă cererea din partea rolului în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenție. 13. La 30 iunie 2015, reclamantul a sesizat Curtea cu privire la o cale de atac (n 32756/15), în esență aceeași cu prezenta cerere, în sensul articolului (b) din convenție. 14. La 9 mai 2017, reclamantul, invocând circumstanțe excepționale, în special faptul că nu primise scrisorile adresate de Curte din cauza unor perioade lungi de absență a domiciliului său, a solicitat reinscrierea cererii la rol și examinarea sa comună cu cererea nr. 32756/15. 15. La 27 iunie 2017, Curtea a concluzionat că există circumstanțe care justifică, în sensul articolului 37 alineatul (2) din convenție și al articolului 43 alineatul (5) din regulament, reincluderea la rolul prezentei cereri. Dosarul cererii nr. 32756/15 a fost ulterior reunit cu cel al prezentei cereri. După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 5 ianuarie 2018 guvernul a informat Curtea că va lua în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problema ridicată de către instanță. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. 17. The Greek Government acknowledge, by way of a unilateral declaration mai întâi declaration, in which the applicant was involved, was incompatibil with the reasonable temporizable requirement within the meaning of Article 6 par. 1 of the European Convention on Human Rights (inclusiv Convention on Human Rights). If the Court strike this case out of its list, the Government is willing to offfer compensation in the amount of EUR 2 700 to the aplicant. This sum constitutes just satisfaction, acording to the Court Paschos decision of 5.2.2015, application.no 60560/10, where EUR 2. 600 was granted for 5 years and 5 months delay for one instance and for the violation of articolele 6 and 13 of the Convention, Vatikiotis decision of 5.2.2015, application. No. 9453/10, where the amounts of EUR 1 800 și EUR 2 300 were granted for delays of 4 years and of 4 years and 10 months for one instance and the violation of articolele 6 and 13 of the Convention) Acest sum, which is to cover any pecuniary and non - pecuniary damage as well as costs and expenses, is free of any fiscals that may be applicable and will be plat within three months from the data of notification of the decizie by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case 18. Curtea consideră această tăcere ca fiind un refuz implicit al termenilor declarației unilaterale a guvernului (Załuska și Rogalska și alții c. Polonia (dec.), nr. 53491/10, 7286/10 și 398 alții, § 48, 20 iunie 2017). 19. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 20. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 21. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007, Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007, și Załuska și Rogalska și alte c. Polonia. (dec.), nr. 53491/10, 722286/10 și 398 altele, §§ 36-37 și 52, 20 iunie 2017). 22. Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Greciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § punctul 69-98, CEDO 2006 Majewski c. Polonia, n 52690/99, 11 octombrie 2005 și Michelioudakis c. Grecia, 54447/10, § 37 54, 3 aprilie 2012). 23. Având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și valoarea de land a despăgubirii propuse, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c 24.). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [articolul § 1 in fine 25]. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 5 iulie 2018. Renata Degener Kristina Pardalos Asistent Președinte
Requête n
o
70509/10
Kleon CHATZIIOANNIDIS
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 12 juin 2018 en un comité composé de
:
Kristina Pardalos,
présidente,
Ksenija Turković,
Tim Eicke,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 22 novembre 2010,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 5
janvier
2018 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Kleon Chatziioannidis, est un ressortissant grec, né en 1949 et résidant à Acharnes. Il a été représenté devant la Cour par M
e
T.
Mantas, avocat au barreau d’Athènes. À l’époque de l’introduction de la requête, le requérant était incarcéré à la prison de Chalkida.
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, Président du Conseil juridique de l’État.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure engagée devant les juridictions pénales.
3.
Le 26 janvier 2015, une partie du grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention a été communiquée au Gouvernement. La requête a été déclarée irrecevable pour le surplus, conformément à l’article 54 § 3 du règlement de la Cour
.
4.
Le 4 août 2015, le greffe a adressé à la partie requérante une lettre l’invitant à soumettre ses demandes de satisfaction équitable. Cette lettre a été retournée à l’expéditeur, en l’occurrence la Cour.
5.
Une lettre envoyée au domicile du requérant le 2 décembre 2015, lui accordant un nouveau délai pour soumettre ses demandes de satisfaction équitable est restée sans réponse de sa part.
6.
Le 29 février 2016, le greffe de la Cour a demandé par écrit au Gouvernement de lui fournir, si possible, des informations sur le sort du requérant.
7.
Par un courrier du 11 mars 2016, le Gouvernement a informé la Cour que le requérant avait été libéré le 31 octobre 2014.
8.
Le 4 avril 2016, par lettre envoyée au domicile du requérant, la Cour a adressé à ce dernier une nouvelle fois tous les courriers qui lui avaient été envoyés en lui accordant un nouveau délai pour soumettre ses observations. Le requérant n’a jamais répondu.
9.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 12 mai 2016, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait qu’elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci.
10.
Le 26 mai 2016, la Cour a reçu l’accusé de réception de ladite lettre attestant que celle-ci avait été réceptionnée le 19 mai 2016.
11.
Le requérant n’a jamais répondu à cette lettre.
12.
Le 30 août 2016, la Cour, estimant que le requérant n’entendait plus maintenir sa requête, a décidé de rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 de la Convention.
13.
Le 30 juin 2015, le requérant a saisi la Cour d’une requête (n
o
32756/15), essentiellement la même avec la présente requête, au sens de l’article
35
§
2
b) de la Convention.
14.
Le 9 mai 2017, le requérant, invoquant des circonstances exceptionnelles, notamment le fait qu’il n’avait pas reçu les lettres que la Cour lui avait adressées en raison de longues périodes d’absence de son domicile, a demandé la réinscription de la requête au rôle et son examen conjoint avec la requête n
o
32756/15.
15.
Le 27 juin 2017, la Cour a conclu qu’il existait des circonstances justifiant, au sens de l’article 37 § 2 de la Convention et de l’article 43 § 5 du Règlement, la réinscription au rôle de la présente requête. Le dossier de la requête n
o
32756/15 a été par la suite réuni avec celui de la présente requête.
16.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre en date du 5 janvier 2018 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
17.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Greek Government acknowledge – by way of a unilateral declaration – that the length of the proceedings, in which the applicant was involved, was incompatible with the ‘reasonable time’ requirement within the meaning of Article 6 par. 1 of the European Convention on Human Rights (‘Convention’).
If the Court strike this case out of its list, the Government is willing to offer compensation in the amount of EUR 2
700 to the applicant. This sum constitutes just satisfaction, according to the Court’s well established case law (
Paschos decision of 5.2.2015, appl.no 60560/10, where EUR 2. 600 was granted for 5 years and 5 months delay for one instance and for the violation of articles 6 and 13 of the Convention, Vatikiotis decision of 5.2.2015, appl. No. 9453/10, where the amounts of EUR 1
800 and EUR 2 300 were granted for delays of 4 years and of 4 years and 10 months for one instance and the violation of articles 6 and 13 of the Convention)
.
This sum, which is to cover any pecuniary and non - pecuniary damage as well as costs and expenses, is free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case
».
18.
La partie requérante n’a pas soumis d’observations à cet égard. La Cour considère ce silence comme un refus implicite des termes de la déclaration unilatérale du Gouvernement (
Załuska et Rogalska et autres c.
Pologne
(déc.), n
os
53491/10, 72286/10 et 398
autres, § 48, 20 juin 2017).
19.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
20.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
21.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c.
Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007,
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007, et
Załuska et Rogalska et autres c. Pologne
(déc.), n
os
53491/10, 72286/10 et 398 autres, §§
36-37 et 52, 20 juin 2017).
22.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Grèce, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII,
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V,
Majewski c.
Pologne
, n
o
52690/99, 11 octobre 2005, et
Michelioudakis c.
Grèce,
n
o
54447/10, §§ 37
‑
54, 3 avril 2012).
23.
Eu égard aux circonstances particulières de l’affaire, à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c).
24.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
in fine
).
25.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 5 juillet 2018.
Renata Degener
Kristina Pardalos
Greffière adjointe
Présidente