- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 iunie 2020
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Bugaj împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
Comunicat la 20 iunie 2020 Publicat la 6 iulie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 45951/13 Pelagia Kazimiera BUGAJ și Zdzisław Antoni BUGAJ împotriva Poloniei depusă la 5 iulie 2013 DECLARAREA FACTElor O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de către solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 octombrie 2014, avocatul reclamantului a informat Curtea că a doua reclamantă, Z. Bugaj, a murit la 16 noiembrie 2013 și că soția sa, P. Bugaj, care este prima reclamantă, și fiica lor, W. Gościńska, doresc să urmărească cererea – aceasta din urmă, în locul celui de-al doilea reclamant. Certificatul de moștenire nr. 1442/2014 livrat la 20 Octombrie 2014, care a fost depusă Curtea, confirmă că ambele femei sunt primele moștenitoare juridice ale reclamantului.
Reclamanții erau pensionari ai căror venit total în 2012 era de aproximativ 653 euro (EUR) pe lună. Reclamanții trăiau de mulți ani ca chiriași într-un apartament deținut de municipalitatea Szczecin ( Gmina ). Acest apartament a măsurat 74 mp și a fost situat la etajul de jos. Holul apartamentului reclamantului a fost împărtășit cu vecinul lor, cu care reclamanții au fost în conflict. Apartamentul era în stare proastă. A fost echipat cu o bucătărie de cărbune și încălzitoare de cărbune. Zona în care apartamentul era situat nu era sigur. Reclamanții au susținut că costurile de întreținere au fost disproporționat ridicate în comparație cu standardul apartamentului și au depășit foarte mult mijloacele financiare.
În mai 2001 reclamanții au cumpărat apartamentul cu 75% legal Valoarea de piață a apartamentului a fost estimată la 129.762 zloti polonezi (PLN, aproximativ 32.440). Reclamanții l-au cumpărat pentru PLN 22.708 (aproximativ 5.677). Contractul de vânzare nu conține nicio clauză care se referă la art. 68 din Legea din 21 august 1997 privind administrarea terenurilor (Ustawa o gospodarce nieruchomościami; „Legea din 1997”, care a reglementat condițiile de atribuire și revocare a reducerii în cauză. Reclamanții au susținut că nu au fost informați că, în cazul în care apartamentul a fost vândut în termen de 5 ani și nu a fost utilizat în scopuri de locuință în sensul articolului 68 alineatele (1) 7 și (2) din Legea din 1997, reclamanții ar trebui să returneze suma reducerii cu ajustări.
În iulie 2001, reclamanții au semnat un contract cu o terță parte, schimbând apartamentul pentru un apartament cu un standard mai mare și situat într-un cartier mai bun. Nu au fost efectuate plăți suplimentare în scopul acestei tranzacții. Reclamanții au locuit în apartamentul în cauză de atunci. 10. În septembrie 2001, noii proprietari au primit permisul de a transforma vechiul apartament al reclamanților într-un magazin. Cererea în acest sens a fost depusă de noi proprietari în august 2001. 11. La 25 mai 2010, primarul Szczecin ( Prezydent ) a ordonat reclamanților să returneze PLN. 133.943 (aproximativ 33.485) EUR, care a corespuns reducerii cu ajustări. Plata a fost efectuată în termen de 14 zile.
12. Reclamanții nu au respectat ordinul și municipalitatea le-a interzis pentru plată, susținând că prin încheierea contractului de schimb cu terțul, reclamanții au încălcat condițiile de reducere prevăzute la art. 68 alineatele (1) și (2) din Legea 1997. 13. La 18 noiembrie 2011, Curtea Regională Szczecin (Sīd Okręgowy) ) a respins acțiunea municipalității, susținând că reclamanții nu au fost obligați să returneze reducerea. În primul rând, reclamanții au schimbat apartamentele pentru a îmbunătăți condițiile lor de locuință. Astfel, ei au respectat scopul dispoziției în cauză.
În al doilea rând, acțiunea municipalității a fost împotriva principiilor de coexistență cu alții ( zasady współżycia Społecznego La 22 februarie 2012, Curtea de Apel Szczecin ( Sād Apelacyjny ) a schimbat hotărârea de primă instanță și a ordonat reclamanților să plătească valoarea ajustată a reducerii, și anume PLN 108.123 (aproximativ 27,030), cu dobânzi plătibile începând cu 12 iunie 2010. Curtea a refuzat să permită plata în tranșe. 15. Curtea de apel a susținut că art. 68 din Legea din 1997 nu ar fi trebuit să fie interpretat în funcție de scopul său, ci mai degrabă, strict în funcție de formularea sa efectivă. În acest sens, instanța de apel a formulat următoarele observații.
16. În conformitate cu textul articolului 68 din Legea din 1997, după caz în momentul material, de fiecare dată când proprietarul proprietarului proprietarului i-a transferat proprietatea unui terț (care nu era „persoană apropiată”) înainte de expirarea timpului legal, a apărut o cerere de a primi reducerea returnată. Numai în amendamentul din 2007 al Legii din 1997 au fost prevăzute excepții la principiul că o cerere ar putea fi făcută pentru returnarea reducerii ajustate. Schimbarea unui apartament pentru un alt apartament sau pentru o altă proprietate rezidențială a fost o astfel de excepție. Venderea apartamentului și utilizarea profiturilor pentru a cumpăra un alt apartament sau proprietate rezidențială a fost o altă excepție.
Scopul de a satisface nevoile rezidențiale ale cuiva a fost, prin urmare, luat în considerare de către legislator doar în 2007 18. Amendamentul din 2007 nu conține nici o dispoziție tranzitorie. 19. A urmat că până la modificarea din 2007, secțiunea 68 ar fi trebuit să fie interpretată strict, în conformitate cu textul său, în timp util, și nu în conformitate cu scopul implicit. 20. Înainte de modificarea anului 2007, condiția pentru revocarea reducerii a fost „utilizarea proprietății în contradicție cu motivul acordării reducerii.” Cu toate acestea, în cazul în care proprietatea a fost transferată către altcineva decât o „persoană apropiată”, dreptul de a solicita reducerea a apărut în toate cazurile, care este indiferent de motivul sau scopul tranzacției.
Această incoerență a fost rectificată prin amendamentul din 2007. 21. În ciuda faptului că, în conformitate cu art. 68, după cum a fost înaintea modificării din 2007, afirmația de a fi returnată a fost opțională și nu obligatorie, nu a fost necesară includerea unei clauze în acest sens într-un contract de vânzare. Cu alte cuvinte, o astfel de afirmație nu a apărut dintr-un contract, ci direct din lege, în cazul în care anumite condiții au fost îndeplinite în viitor. 22. Solicitarea returnării reducerii nu a fost contrar principiilor coexistentei cu altele. art. 5 din Codul Civil necesită circumstanțe excepționale care ar fi flagrant inacceptabile din punct de vedere social. Neîndeplinirea instruirii reclamanților cu privire la posibilitatea de a solicita returnarea reducerii nu a căzut în această categorie.
În plus, modificarea legii și liberalizarea condițiilor de reducere mai târziu în timp nu au putut, în și de sine, constitui motive pentru a lua în considerare afirmația municipalității de a fi în încălcarea articolului 5 din Codul Civil. 23. art. 5 din Codul Civil nu a putut fi invocat în mod valabil de către persoanele care au acționat în mod contrar principiilor coexistenței cu alții. Oferirea reducerii a avut drept scop statutar asigurarea stabilității reclamanților, a securității locuințelor și a unui centru pentru viața lor de ani de zile. Reclamanții au acționat în mod nedrept și nedrept. Ei pretinseră că apartamentul își îndeplinea nevoile locuințelor, în timp ce nu aveau nici o intenție de a-l păstra pentru ei înșiși, și au transferat foarte repede la o terță parte.
Astfel de conduită nu putea fi acceptată în lumina principiilor coexistării cu alții, chiar dacă, la sfârșitul zilei, reclamanții au găsit alte mijloace de a satisface nevoile lor de locuință. 24. La 6 decembrie 2012, Curtea Supremă a refuzat să dispună de recursul de casare al reclamanților.
Această decizie a fost înaintata avocatului reclamantului la 7 ianuarie 2013. Legea internă relevantă 25. În temeiul articolului 68 din Legea din 21 august 1997 privind administrarea terenurilor (Ustawa o gospodarce nieruchomościami ; „Legea 1997” , după caz la momentul material , dacă cumpărătorul unui apartament de locație cu reducere vândut sau altfel dispus din proprietate în termen de cinci ani în alte scopuri decât locuințe , vânzătorul a trebuit să plătească suma reducerii . Obligația de a răsplăti reducerea nu a apărut în cazul în care proprietatea a fost transferată la o „persoană apropiată” (osoba bliska ) cum ar fi o rudă . Textul prevederii impugate, în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „1) Autoritatea competentă este liberă de a acorda (...) o reducere a prețului (...), în cazul în care proprietatea este vândută: ... (7) ca unitate rezidențială ( Lokal mieszkalny ... 2) Organul competent este liber de a solicita returnarea cantității de reducere cu ajustări, dacă cumpărătorul de proprietăți (...) eliminat de proprietate sau folosit, înainte de expirarea de cinci ani [de la data achiziției proprietății] pentru alte scopuri decât cele prevăzute la alineatul (7). [Acesta] este inaplicabilă [dacă proprietatea a fost transferată] la o persoană apropiată…
” 26. Începând cu anul 2001 secțiunea 68 din Legea din 1997 a fost modificată de nouă ori. 27. Amendamentul care a intrat în vigoare la 22 octombrie 2007 a schimbat textul articolului 68 din Legea din 1997, în continuare, în măsura în care este cazul. „1) Autoritatea competentă este liberă de a acorda (...) o reducere a prețului (...), în cazul în care proprietatea este vândută: ... (7) ca unitate rezidențială ... 2) Cumpărătorul imobiliar este sub obligația de a returna reducerea ajustată, în cazul în care cumpărătorul ... eliminat de unitatea rezidențială sau a utilizat-o, înainte de expirarea de cinci ani [de la data achiziției sale] pentru alte scopuri decât cele care justificase acordarea reducerii…
2 litera (a) Alineatul 2 nu se aplică în cazul în care: ... (4) schimbul unității rezidențiale pentru o altă unitate rezidențială sau proprietate destinată sau utilizată în scopuri rezidențiale; ...” COMPLAINT Reclamanții se plângeau în esență în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că obligația de a returna reducerea ajustată constituia o sancțiune financiară disproporționată, care se bazează pe o lege ambiguă și pe interpretarea eronată a acesteia de către instanțe interne. A existat o interferență cu bucuria pașnică a reclamanților de bunuri, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Dacă este cazul, a fost că interferența necesară pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general, în conformitate cu legea și fără a impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDH 1999-V)?
Părțile sunt invitate să furnizeze Curții exemple de jurisprudență internă care existau în momentul material în contextul unor situații similare cu cele ale reclamanților în cazul instantaneu și art. 68 din Legea din 21 august 1997 privind administrarea terenurilor, în cazul tranzacțiilor care au avut loc în 2001 (Ustawa o gospodarce nieruchomościami Reclamanții sunt invitați să informeze Curtea dacă - și dacă da, ce sumă - au fost făcute pentru a plăti din cauza obligației de a returna reducerea în cauză. Apendice nr. Anul de naștere al reclamantului Anul de naștere Nationalitate Locul de reședință Pelagia Kazimiera BUGAJ 1942 Polonez Szczecin Zdzisław Antoni BUGAJ 1937 Polonez SzczecinJ 1937
Communicated on 20 June 2020 Published on 6 July 2020
FIRST SECTION
Application no. 45951/13 Pelagia Kazimiera BUGAJ and Zdzisław Antoni BUGAJ against Poland lodged on 5 July 2013
STATEMENT OF FACTS
A list of the applicants is set out in the appendix. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
The applicants were spouses. On 20 October 2014, the applicants’ lawyer informed the Court that the second applicant, Z. Bugaj, had passed away on 16 November 2013 and that his wife, P. Bugaj – who is the first applicant, and their daughter, Ms W. Gościńska, wished to pursue the application – the latter, in the second applicant’s stead. The inheritance certificate no. 1442/2014 delivered on 20 October 2014, which had been submitted to the Court, confirms that both women are the first applicant’s legal heirs.
The applicants were pensioners whose total income in 2012 was around 653 euros (EUR) per month.
The applicants lived for many years as tenants in an apartment which was owned by Szczecin Municipality ( Gmina ). That apartment measured 74 sq. m. and was situated on the ground floor. The hallway of the applicants’ apartment was shared with their neighbour, with whom the applicants had been in conflict. The apartment was in poor condition. It was equipped with a coal kitchen stove and coal heaters. The area in which the apartment was located was not safe. The applicants submitted that the maintenance costs had been disproportionately high in comparison to the standard of the apartment and greatly exceeded their financial means.
In May 2001 the applicants bought the apartment with the statutory 75% discount (and an additional 30% discount). The market value of the apartment was estimated to be 129,762 Polish zlotys (PLN, approximately EUR 32,440). The applicants bought it for PLN 22,708 (approximately EUR 5,677).
The sale contract did not contain any clause referring to section 68 of the Law of 21 August 1997 on Land Administration ( Ustawa o gospodarce nieruchomościami; “the 1997 Law”), which regulated the conditions for awarding and revoking the discount in question.
The applicants submitted that they had not been made aware that in the event that the apartment was sold within 5 years and not used for housing purposes within the meaning of section 68 (1) 7 and (2) of the 1997 Law, the applicants would have to return the amount of the discount with adjustments.
In July 2001 the applicants signed a contract with a third party, exchanging their apartment for an apartment of a higher standard and located in a better neighbourhood. No additional payments were effected for the purpose of this transaction.
The applicants have been living in the apartment in question ever since.
In September 2001 the new owners were granted a permit to transform the applicants’ old apartment into a store. The request to that effect had been filed by the new owners in August 2001.
On 25 May 2010 the Szczecin Mayor ( Prezydent ) ordered the applicants to return PLN 133,943 (approximately EUR 33,485), which corresponded to the discount with adjustments. The payment was to be made within 14 days.
The applicants did not comply with the order and the municipality sued them for payment, arguing that by entering into the exchange contract with the third party the applicants had breached the conditions for the discount provided for by section 68 (1) and (2) of the 1997 Law.
On 18 November 2011the Szczecin Regional Court ( Sąd Okręgowy ) dismissed the municipality’s action, holding that the applicants were not under a duty to return the discount. Firstly, the applicants had switched apartments in order to improve their housing conditions. They had thus complied with the purpose of the provision in question. Secondly, the municipality’s action went against the principles of co-existence with others ( zasady współżycia społecznego ) as protected by Article 5 of the Civil Code.
On 22 February 2012 the Szczecin Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) changed the first-instance judgment and ordered the applicants to pay back the adjusted amount of discount, namely PLN 108,123 (approximately EUR 27,030), with interest payable as from 12 June 2010. The court refused to allow payment in instalments.
The appellate court held that section 68 of the 1997 Law should not have been interpreted in the light of its purpose but rather, strictly in the light of its actual wording. To that end, the appellate court made the following observations.
According to the text of section 68 of the 1997 Law, as applicable at the material time, each time the discounted property owner transferred the ownership of that property to a third party (who was not his or her “close person”) prior to the lapse of the statutory time, a claim arose to have the discount returned. The lawmaker had not set out any other conditions in that context.
It was only in the 2007 amendment of the 1997 Law that exceptions had been provided to the principle that a request could be made for return of the adjusted discount. Exchanging an apartment for another apartment or for another residential property was one such exception. Selling the apartment and using the profits to buy another apartment or residential property was another exception. The purpose of meeting someone’s residential needs was therefore taken into consideration by the lawmaker only in 2007.
The 2007 amendment did not contain any transitional provisions.
It followed that until the 2007 amendment, section 68 should have been interpreted strictly, according to its text as it stood at the material time, and not according to its implied purpose.
Prior to the 2007 amendment the condition for claiming back the discount had been “the use of the property contrary to the reason for the award of the discount.” However, in the event that the property had been transferred to someone other than a “close person”, the right to claim the discount back arose in all cases, that is irrespective of the reason or purpose of the transaction. That inconsistency was rectified by the 2007 amendment.
Despite the fact that according to section 68 as it stood before the 2007 amendment, the claim to have the discount returned was optional and not mandatory, it was not necessary to include a clause to that effect in a sale contract. In other words, such a claim did not arise from a contract but directly from the law, in the event certain conditions were met in the future.
Claiming the return of the discount was not against the principles of co-existence with others. Article 5 of the Civil Code required exceptional circumstances which would be flagrantly unacceptable socially. Failure to instruct the applicants about the possibility of claiming the return of the discount did not fall into that category. Moreover, the change in the law and the liberalisation of the conditions for the discount later on in time could not, in and of itself, constitute grounds for considering the municipality’s claim to be in breach of Article 5 of the Civil Code.
Article 5 of the Civil Code could not be validly relied on by persons who themselves acted contrary to the principles of co-existence with others. Granting the discount had a statutory aim of providing the applicants with stability, housing security and with a centre to their life for years to come. The applicants had acted disloyally and dishonestly. They had pretended that the apartment satisfied their housing needs whereas they had not had any intention of keeping it for themselves, and they had very quickly transferred it to a third party. Such conduct could not be accepted in the light of the principles of co-existence with others even though, at the end of the day, the applicants had found other means to meet their housing needs.
On 6 December 2012 the Supreme Court refused to entertain the applicants’ cassation appeal. That decision was served on the applicants’ lawyer on 7 January 2013. Relevant domestic law
Under section 68 of the Law of 21 August 1997 on Land Administration ( Ustawa o gospodarce nieruchomościami ; “the 1997 Law”), as applicable at the material time, if the buyer of a discounted tenancy apartment sold or otherwise disposed of the property within five years for purposes other than housing, the seller had to repay the amount of the discount. The obligation to repay the discount did not arise if the property was transferred to a “close person” ( osoba bliska ) such as a relative. The text of the impugned provision, in so far as relevant, read as follows: “1) The competent authority is free to grant (...) a discount from the price (...), if the property is sold: ... (7) as a residential unit ( lokal mieszkalny ) ... 2) The competent organ is free to claim the return of the amount of discount with adjustments, if the property buyer (...) disposed of the property or used it, prior to the lapse of five years [from the date of the property’s purchase] for purposes other than those set out in paragraph 1(7). [This] is inapplicable [if the property has been transferred] to a close person… ”
Since 2001 section 68 of the 1997 Law has been amended nine times.
The amendment which entered into force on 22 October 2007 changed the wording of section 68 of the 1997 law in the following way, in so far as relevant. “1) The competent authority is free to grant (...) a discount on the price (...), if the property is sold: ... (7) as a residential unit ... 2) The property buyer is under a duty to return the adjusted discount, in the event that the buyer ... disposed of the residential unit or used it, prior to the lapse of five years [from the date of its purchase] for purposes other than those which had justified the grant of the discount… 2(a) Paragraph 2 is not applicable in the event: ... (4) exchanging of the residential unit for a different residential unit or property destined or used for residential purposes; ...” COMPLAINT The applicants essentially complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, that the obligation to return the adjusted discount constituted a disproportionate financial sanction, which was based on an ambiguous law and its erroneous interpretation by the domestic courts.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? 2. If so, was that interference necessary to control the use of property in accordance with the general interest, in accordance with the law and without imposing an excessive individual burden on the applicant (see Immobiliare Saffi v. Italy, [GC], no. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V)? 3. The parties are asked to provide the Court with examples of domestic case-law which existed at the material time in the context of situations similar to that of the applicants in the instant case and section 68 of the Law of 21 August 1997 on Land Administration as applicable to transactions which occurred in 2001 ( Ustawa o gospodarce nieruchomościami ). 4. The applicants are asked to inform the Court whether or not - and if yes, what amount - they were made to pay on account of the obligation to return the discount in question.
APPENDIX No. Applicant’s Name Birth year Nationality Place of residence 1 Pelagia Kazimiera BUGAJ 1942 Polish Szczecin 2 Zdzisław Antoni BUGAJ 1937 Polish Szczecin