BUGAJ v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
BUGAJ v. POLAND (CtEDO, 2020)
Comunicat la 20 iunie 2020 Publicat la 6 iulie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 45951/13 Pelagia Kazimiera BUGAJ și Zdzisław Antoni BUGAJ împotriva Poloniei depusă la 5 iulie 2013 DECLARAREA FACTElor O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de către solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 octombrie 2014, avocatul reclamantului a informat Curtea că a doua reclamantă, Z. Bugaj, a murit la 16 noiembrie 2013 și că soția sa, P. Bugaj, care este prima reclamantă, și fiica lor, W. Gościńska, doresc să urmărească cererea – aceasta din urmă, în locul celui de-al doilea reclamant. Certificatul de moștenire nr. 1442/2014 livrat la 20 Octombrie 2014, care a fost depusă Curtea, confirmă că ambele femei sunt primele moștenitoare juridice ale reclamantului. Reclamanții erau pensionari ai căror venit total în 2012 era de aproximativ 653 euro (EUR) pe lună. Reclamanții trăiau de mulți ani ca chiriași într-un apartament deținut de municipalitatea Szczecin ( Gmina ). Acest apartament a măsurat 74 mp și a fost situat la etajul de jos. Holul apartamentului reclamantului a fost împărtășit cu vecinul lor, cu care reclamanții au fost în conflict. Apartamentul era în stare proastă. A fost echipat cu o bucătărie de cărbune și încălzitoare de cărbune. Zona în care apartamentul era situat nu era sigur. Reclamanții au susținut că costurile de întreținere au fost disproporționat ridicate în comparație cu standardul apartamentului și au depășit foarte mult mijloacele financiare. În mai 2001 reclamanții au cumpărat apartamentul cu 75% legal Valoarea de piață a apartamentului a fost estimată la 129.762 zloti polonezi (PLN, aproximativ 32.440). Reclamanții l-au cumpărat pentru PLN 22.708 (aproximativ 5.677). Contractul de vânzare nu conține nicio clauză care se referă la art. 68 din Legea din 21 august 1997 privind administrarea terenurilor (Ustawa o gospodarce nieruchomościami; „Legea din 1997”, care a reglementat condițiile de atribuire și revocare a reducerii în cauză. Reclamanții au susținut că nu au fost informați că, în cazul în care apartamentul a fost vândut în termen de 5 ani și nu a fost utilizat în scopuri de locuință în sensul articolului 68 alineatele (1) 7 și (2) din Legea din 1997, reclamanții ar trebui să returneze suma reducerii cu ajustări. În iulie 2001, reclamanții au semnat un contract cu o terță parte, schimbând apartamentul pentru un apartament cu un standard mai mare și situat într-un cartier mai bun. Nu au fost efectuate plăți suplimentare în scopul acestei tranzacții. Reclamanții au locuit în apartamentul în cauză de atunci. 10. În septembrie 2001, noii proprietari au primit permisul de a transforma vechiul apartament al reclamanților într-un magazin. Cererea în acest sens a fost depusă de noi proprietari în august 2001. 11. La 25 mai 2010, primarul Szczecin ( Prezydent ) a ordonat reclamanților să returneze PLN. 133.943 (aproximativ 33.485) EUR, care a corespuns reducerii cu ajustări. Plata a fost efectuată în termen de 14 zile. 12. Reclamanții nu au respectat ordinul și municipalitatea le-a interzis pentru plată, susținând că prin încheierea contractului de schimb cu terțul, reclamanții au încălcat condițiile de reducere prevăzute la art. 68 alineatele (1) și (2) din Legea 1997. 13. La 18 noiembrie 2011, Curtea Regională Szczecin (Sīd Okręgowy) ) a respins acțiunea municipalității, susținând că reclamanții nu au fost obligați să returneze reducerea. În primul rând, reclamanții au schimbat apartamentele pentru a îmbunătăți condițiile lor de locuință. Astfel, ei au respectat scopul dispoziției în cauză. În al doilea rând, acțiunea municipalității a fost împotriva principiilor de coexistență cu alții ( zasady współżycia Społecznego La 22 februarie 2012, Curtea de Apel Szczecin ( Sād Apelacyjny ) a schimbat hotărârea de primă instanță și a ordonat reclamanților să plătească valoarea ajustată a reducerii, și anume PLN 108.123 (aproximativ 27,030), cu dobânzi plătibile începând cu 12 iunie 2010. Curtea a refuzat să permită plata în tranșe. 15. Curtea de apel a susținut că art. 68 din Legea din 1997 nu ar fi trebuit să fie interpretat în funcție de scopul său, ci mai degrabă, strict în funcție de formularea sa efectivă. În acest sens, instanța de apel a formulat următoarele observații. 16. În conformitate cu textul articolului 68 din Legea din 1997, după caz în momentul material, de fiecare dată când proprietarul proprietarului proprietarului i-a transferat proprietatea unui terț (care nu era „persoană apropiată”) înainte de expirarea timpului legal, a apărut o cerere de a primi reducerea returnată. Numai în amendamentul din 2007 al Legii din 1997 au fost prevăzute excepții la principiul că o cerere ar putea fi făcută pentru returnarea reducerii ajustate. Schimbarea unui apartament pentru un alt apartament sau pentru o altă proprietate rezidențială a fost o astfel de excepție. Venderea apartamentului și utilizarea profiturilor pentru a cumpăra un alt apartament sau proprietate rezidențială a fost o altă excepție. Scopul de a satisface nevoile rezidențiale ale cuiva a fost, prin urmare, luat în considerare de către legislator doar în 2007 18. Amendamentul din 2007 nu conține nici o dispoziție tranzitorie. 19. A urmat că până la modificarea din 2007, secțiunea 68 ar fi trebuit să fie interpretată strict, în conformitate cu textul său, în timp util, și nu în conformitate cu scopul implicit. 20. Înainte de modificarea anului 2007, condiția pentru revocarea reducerii a fost „utilizarea proprietății în contradicție cu motivul acordării reducerii.” Cu toate acestea, în cazul în care proprietatea a fost transferată către altcineva decât o „persoană apropiată”, dreptul de a solicita reducerea a apărut în toate cazurile, care este indiferent de motivul sau scopul tranzacției. Această incoerență a fost rectificată prin amendamentul din 2007. 21. În ciuda faptului că, în conformitate cu art. 68, după cum a fost înaintea modificării din 2007, afirmația de a fi returnată a fost opțională și nu obligatorie, nu a fost necesară includerea unei clauze în acest sens într-un contract de vânzare. Cu alte cuvinte, o astfel de afirmație nu a apărut dintr-un contract, ci direct din lege, în cazul în care anumite condiții au fost îndeplinite în viitor. 22. Solicitarea returnării reducerii nu a fost contrar principiilor coexistentei cu altele. art. 5 din Codul Civil necesită circumstanțe excepționale care ar fi flagrant inacceptabile din punct de vedere social. Neîndeplinirea instruirii reclamanților cu privire la posibilitatea de a solicita returnarea reducerii nu a căzut în această categorie. În plus, modificarea legii și liberalizarea condițiilor de reducere mai târziu în timp nu au putut, în și de sine, constitui motive pentru a lua în considerare afirmația municipalității de a fi în încălcarea articolului 5 din Codul Civil. 23. art. 5 din Codul Civil nu a putut fi invocat în mod valabil de către persoanele care au acționat în mod contrar principiilor coexistenței cu alții. Oferirea reducerii a avut drept scop statutar asigurarea stabilității reclamanților, a securității locuințelor și a unui centru pentru viața lor de ani de zile. Reclamanții au acționat în mod nedrept și nedrept. Ei pretinseră că apartamentul își îndeplinea nevoile locuințelor, în timp ce nu aveau nici o intenție de a-l păstra pentru ei înșiși, și au transferat foarte repede la o terță parte. Astfel de conduită nu putea fi acceptată în lumina principiilor coexistării cu alții, chiar dacă, la sfârșitul zilei, reclamanții au găsit alte mijloace de a satisface nevoile lor de locuință. 24. La 6 decembrie 2012, Curtea Supremă a refuzat să dispună de recursul de casare al reclamanților. Această decizie a fost înaintata avocatului reclamantului la 7 ianuarie 2013. Legea internă relevantă 25. În temeiul articolului 68 din Legea din 21 august 1997 privind administrarea terenurilor (Ustawa o gospodarce nieruchomościami ; „Legea 1997” , după caz la momentul material , dacă cumpărătorul unui apartament de locație cu reducere vândut sau altfel dispus din proprietate în termen de cinci ani în alte scopuri decât locuințe , vânzătorul a trebuit să plătească suma reducerii . Obligația de a răsplăti reducerea nu a apărut în cazul în care proprietatea a fost transferată la o „persoană apropiată” (osoba bliska ) cum ar fi o rudă . Textul prevederii impugate, în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „1) Autoritatea competentă este liberă de a acorda (...) o reducere a prețului (...), în cazul în care proprietatea este vândută: ... (7) ca unitate rezidențială ( Lokal mieszkalny ... 2) Organul competent este liber de a solicita returnarea cantității de reducere cu ajustări, dacă cumpărătorul de proprietăți (...) eliminat de proprietate sau folosit, înainte de expirarea de cinci ani [de la data achiziției proprietății] pentru alte scopuri decât cele prevăzute la alineatul (7). [Acesta] este inaplicabilă [dacă proprietatea a fost transferată] la o persoană apropiată. ...” 26. Începând cu anul 2001 secțiunea 68 din Legea din 1997 a fost modificată de nouă ori. 27. Amendamentul care a intrat în vigoare la 22 octombrie 2007 a schimbat textul articolului 68 din Legea din 1997, în continuare, în măsura în care este cazul. „1) Autoritatea competentă este liberă de a acorda (...) o reducere a prețului (...), în cazul în care proprietatea este vândută: ... (7) ca unitate rezidențială ... 2) Cumpărătorul imobiliar este sub obligația de a returna reducerea ajustată, în cazul în care cumpărătorul ... eliminat de unitatea rezidențială sau a utilizat-o, înainte de expirarea de cinci ani [de la data achiziției sale] pentru alte scopuri decât cele care justificase acordarea reducerii. ... 2 litera (a) Alineatul 2 nu se aplică în cazul în care: ... (4) schimbul unității rezidențiale pentru o altă unitate rezidențială sau proprietate destinată sau utilizată în scopuri rezidențiale; ...” COMPLAINT Reclamanții se plângeau în esență în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că obligația de a returna reducerea ajustată constituia o sancțiune financiară disproporționată, care se bazează pe o lege ambiguă și pe interpretarea eronată a acesteia de către instanțe interne. A existat o interferență cu bucuria pașnică a reclamanților de bunuri, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Dacă este cazul, a fost că interferența necesară pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general, în conformitate cu legea și fără a impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDH 1999-V)? Părțile sunt invitate să furnizeze Curții exemple de jurisprudență internă care existau în momentul material în contextul unor situații similare cu cele ale reclamanților în cazul instantaneu și art. 68 din Legea din 21 august 1997 privind administrarea terenurilor, în cazul tranzacțiilor care au avut loc în 2001 (Ustawa o gospodarce nieruchomościami Reclamanții sunt invitați să informeze Curtea dacă - și dacă da, ce sumă - au fost făcute pentru a plăti din cauza obligației de a returna reducerea în cauză. Apendice nr. Anul de naștere al reclamantului Anul de naștere Nationalitate Locul de reședință Pelagia Kazimiera BUGAJ 1942 Polonez Szczecin Zdzisław Antoni BUGAJ 1937 Polonez SzczecinJ 1937