CASE OF CELAL ALTUN v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

23.06.2020

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 10 - Freedom of expression-{general} (Article 10-1 - Freedom of expression)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF CELAL ALTUN v. TURKEY (CtEDO, 2020)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CELAL ALTUN c. TURCIA (Cercetarea nr. 25119/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 23 iunie 2020 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Celal Altun c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Valeriu Gritsco, președinte, Arnfinn Bårdsen, Peeter Roosma, judecători, și din grefierul adjunct Hasan Bakć, grefier adjunct din secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 26 mai 2020, se pronunță pronunțarea hotărârii, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 259/11) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Cell Altun, a sesizat Curtea la 22 februarie 2011 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (adică Convenția privind protecția drepturilor omului). Reclamantul a fost reprezentat de dl B. Kolbüken, avocat care desfășoară activități în Ankara. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. La 28 septembrie 2017, cererea a fost comunicată guvernului. După ce a examinat cererea unui comitet, Curtea a respins-o. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA LASPÈCE Reclamantul s-a născut în 1976. El a fost reținut la centrul penitenciar din Șanlulfa la data de introducere a cererii. La 11 martie 2009, fiind acuzat de comiterea de infracțiuni în cadrul unui eveniment organizat la 19 octombrie 2008 la Șanläurfa, reclamantul a fost pus în detenție provizorie. Printr-un act de punere sub acuzare din 15 aprilie 2009, procurorul Republicii Diyarbakýr l-a inculpat pe reclamant în numele unei organizații ilegale, fără a fi membru și propagandă în favoarea unei organizații teroriste din cauza participării sale la protestul din 19 aprilie 2009. Octombrie 2008, care ar fi fost organizată la cererea PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan, organizație ilegală armată), și sloganuri pe care le-ar fi scandat. La 10 noiembrie 2009, curtea Diyarbakarr ( A recunoscut reclamantul vinovat de infracțiuni și l-a condamnat la șase ani și trei luni de închisoare pentru șeful comisiei de judecată în numele unei organizații ilegale, fără a fi membru al acesteia, în conformitate cu art. 314 alineatele (2) din Codul penal ( 6 din același cod, precum și la 10 luni de închisoare pentru șeful propagandei în favoarea unei organizații teroriste, în conformitate cu art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. În acest sens, aceasta a arătat că, potrivit înregistrărilor video și fotografii obținute din demonstrația din 19 octombrie 2008, reclamantul a participat la această demonstrație, scandat cu alți demonstranți sloganii. Öcalan, Öcalan La 13 iulie 2010, Curtea de Casație, sesizată cu un recurs în casare formulat de reclamant, a confirmat condamnarea la închisoare pentru infracțiunile menționate anterior. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 23 septembrie 2010. 10. La 7 septembrie 2012, instanța de judecată în litigiu, sesizată cu o cerere formulată de avocatul reclamantului, a reanalizat pedeapsa aplicată reclamantului pentru încălcarea dreptului comunitar în numele unei organizații ilegale, fără a fi membru al acesteia, având în vedere modificarea prevăzută la art. 220 6 din CP prin legea nr. 6352 pentru a reduce această pedeapsă la jumătate (punctul 11 de mai sus) și a condamnat în cele din urmă la o pedeapsă cu închisoarea cu trei ani, o lună și 15 zile de închisoare a acestui șef. În plus, având în vedere cuantumul pedepselor aplicate reclamantului și durata pe care acesta a petrecut-o deja în detenție, aceasta a decis eliberarea sa. II. DREPTUL INTERNĂ PERTINENT Codul penal 11. La art. 220 alineatul (6) din CP (Legea 5237 din 26 septembrie 2004, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2005), titlul "Constituție a unei organizații în vederea comiterii de infracțiuni" se citește după cum urmează, după modificarea adusă de Legea nr. 6352 care a intrat în vigoare la 5 iulie 2012 (...) Oricine comite o infracțiune în numele unei organizații criminale, fără a fi membru al acesteia, este condamnat, de asemenea, de către șeful unei organizații ilegale. Pedeapsa aplicată pentru apartenența la o organizație criminală poate fi redusă până la jumătatea acesteia. (...) 12. La art. 314 din CP, intitulată "organizație armată" este astfel formulată. Oricine constituie sau conduce o organizație care urmărește să comită infracțiunile prevăzute în a patra și a cincea secțiune a prezentului capitol se pedepsește cu o pedeapsă cuprinsă între 10 și 15 ani de închisoare. Orice membru al unei organizații, astfel cum este definită la primul paragraf, are o pedeapsă cuprinsă între 5 și 10 ani de închisoare. Celelalte dispoziții referitoare la dreptul de a înființa o organizație care are drept obiectiv comiterea de infracțiuni sunt aplicabile și în cazul infracțiunilor. Legea nr. 3713 (13) La art. 7 alin. (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, intrată în vigoare la 12 aprilie 1991, prevedea următoarele: Oricine acordă asistență organizațiilor menționate mai sus și face propagandă în favoarea lor va fi condamnat la o pedeapsă de un an până la cinci ani de închisoare, precum și la o pedeapsă de 50 până la 100 de milioane de lire turcești (...)14. După ce a fost modificat prin Legea nr. 5532, intrată în vigoare la 18 iulie 2006, art. 7a alineatul (2) din Legea nr. 3713 dispunea că: Oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste va fi condamnat la o pedeapsă între un an și cinci ani de închisoare (...) 15. De la modificarea efectuată prin Legea nr. 6459, care a intrat în vigoare la 30 aprilie 2013, art. 7 din Legea nr. 3713 este astfel formulat în părțile sale relevante. (2) Oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste prin legitimarea metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a acestui tip de organizații, prin efectuarea aptologiei lor sau prin stimularea utilizării lor, va fi condamnat la o pedeapsă de un an până la cinci ani de închisoare (...) Cu privire la persoanele care nu fac parte dintr-o organizație teroristă în numele unei organizații teroriste fără a fi membru al acesteia, nu se poate aplica o pedeapsă suplimentară pentru încălcarea dispozițiilor art. 220 alin. (6) din Legea nr. 5237. Reclamantul susține că condamnarea sa penală a încălcat articolele 6, 7, 9, 10 și 11 din convenție. 17. Curtea ia notă de faptul că, în speță, prin prezentarea ăstora menionată anterior, recurentul se plânge de condamnarea sa penală din cauza actelor, cum ar fi scindarea sloganurilor în timpul unei manifestări, care se referea în principal la exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare. Prin urmare, având în vedere calificarea juridică a faptelor, Curtea consideră că este necesar să se examineze faptele denunțate numai din punctul de vedere al articolului 10 din Convenție. În ceea ce privește prima excepție, guvernul constată că art. 8 din Legea nr. 6459, care a intrat în vigoare la 30 aprilie 2013, a introdus art. 7 din Legea nr. 3713 O modificare conform căreia o persoană condamnată pentru propagandă în favoarea unei organizații teroriste nu va fi pedepsită în plus pentru infracțiunea prevăzută la art. 220 6 din CP (punctul 15 de mai sus), dar că reclamantul nu a prezentat instanței de judecată o cerere de revizuire a pedepsei care i-a fost aplicată pentru judecată în numele unei organizații ilegale, fără a fi membru al acesteia, pentru a beneficia de această modificare legislativă. În ceea ce privește a doua excepție, acesta susține că actele reproșate reclamantului de către autoritățile naționale în sprijinul condamnării la închisoare au fost de natură să incite la violență și, prin urmare, nu au beneficiat de protecția articolului 10 din convenție și, prin urmare, cauza este în mod evident nefondată. 19. În ceea ce privește excepția privind neobosirea căilor de atac interne, Curtea amintește că un solicitant nu este obligat să epuizeze faptul că căile de atac efective și susceptibile de a remedia încălcarea pe care o face (Paksas c. Lituania [GC], nr 34932/04, § 75, CEDH 2011 (extras)). Aceasta remarcă faptul că, în speță, la data intrării în vigoare a modificării aduse articolului 7 din Legea nr 3713, și anume la 30 aprilie 2013 (punctul 15 de mai sus) menționată de guvern, reclamantul fusese deja eliberat la 7 septembrie 2012 după ce a fost achitat trei ani și șase luni de închisoare, având în vedere cuantumul pedepselor aplicate și perioada pe care a petrecut-o în detenție (punct 10 de mai sus). Prin urmare, depunerea de către solicitant a unei cereri de revizuire, în temeiul acestei modificări, a pedepsei aplicate pentru judecată în numele unei organizații ilegale fără a fi membru al acesteia nu ar putea avea nici o utilitate pentru redresarea pârâtului; prin urmare, această excepție ar trebui respinsă. 21. În ceea ce privește excepia reieșită din lipsa vădită de temei a ui, Curtea consideră că argumentul prezentat în această excepie ridică întrebări care solicită o examinare pe fond a t ă ii întemeiate din art. 10 din Convenie și nu doar o examinare a admisibilităii acesteia. 22. Constatând, pe de altă parte, că nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (2) litera (a) din Convenie. (a) Convenției și, pe lângă aceasta, nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz, Curtea o declară admisibilă. Pe fond Argumentele părților 23. Reclamantul susține că a fost condamnat penal pentru acte prin intermediul cărora își exercitase dreptul la libertatea de exprimare, fără a recurge la violență. 24. Guvernul consideră că, în speță, el nu a avut nici o interferență în exercitarea de către reclamant a dreptului său la libertatea de exprimare. În cazul în care existența unei astfel de ingerințe ar fi acceptată de Curte, guvernul susține că această interferență era prevăzută la articolele 220 6 și 314 alineatul (2) și 3 din CP și la art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713, care, în opinia sa, au îndeplinit cerințele de claritate, de accesibilitate și previzibilitate și au urmărit obiectivele legitime ale protecției securității naționale, ale protejării securității publice, ale protecției drepturilor de autor, ale apărării ordinii și ale prevenirii infracțiunilor. De asemenea, consideră că, în ceea ce privește sloganurile scandate de solicitant de natură să încurajeze, în opinia sa, violența, cu ocazia unui protest care ar fi fost organizat la cererea PKK, era necesară o lingură în litigiu într-o societate democratică și proporțională cu obiectivele legitime urmărite. Aprecierea Curții de Justiție cu privire la o interferență 25. Curtea constată că reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de șase ani și trei luni, redusă ulterior la trei. o lună și 15 zile, în numele unei organizații ilegale, fără a fi membru al acesteia, pe de o parte, și la o pedeapsă de 10 luni de închisoare a șefului propagandei în favoarea unei organizații teroriste, pe de altă parte, din cauza sloganurilor pe care le scandase și a aplauzelor pe care le dăduse în timpul unui protest pe care autoritățile au crezut că l-au organizat la instigarea PKK (punctele 8-10 de mai sus). În continuare, Comisia observă că a executat trei ani și șase luni de închisoare din cauza acestei condamnări penale (punctul 10 de mai sus). În exercitarea de către reclamant a acestui drept. Justificarea de ingerință 26. O astfel de interferență încalcă art. 10, cu excepția cazului în care aceasta este prevăzută de legea mai sus, inspirată de unul sau mai multe dintre scopurile legitime menționate la alineatul (2) și Curtea consideră că este oportun să se examineze problema justificării injurisdicționării în litigiu separat și succesiv pentru condamnarea penală a reclamantului șefului comisiei de arbitraj în numele unei organizații ilegale, fără a fi membru al acesteia, pe de o parte, și pentru condamnarea penală a șefului propagandei în favoarea unei organizații teroriste pe de altă parte. Cu privire la condamnarea penală a recurentului șefului comisiei de arbitraj din care face parte o organizație ilegală fără a fi membru al acesteia 28. Curtea constată că nu este de acord cu controversa dintre părți că condamnarea penală a reclamantului asupra șefului comisiei de judecată din partea unei organizații ilegale fără a fi membru al acesteia a fost prevăzută de lege, mai precis de art. 220 § 6 și 314 § 2 și 3 din CP. 29. În această privință, Comisia reamintește că a avut deja ocazia să constate într-o cauză similară care privea o condamnare a reclamanților în temeiul dispozițiilor penale menționate anterior că art. 220 § 6 din CP nu era previzibil pe motiv că, din cauza domeniului de aplicare al expresiilor incluse în aceasta, nu a asigurat reclamanților o garanție fiabilă împotriva urmăririlor arbitrare și că aplicarea sa practică nu a remediat această deficiență (Iș 41226/09, §§ 56-70, 14 noiembrie 2017). În acest caz, aceasta nu vede niciun motiv de a se înălța de această abordare. 30. Prin urmare, Curtea consideră că ingerința în cauză nu era prevăzută de lege □ în sensul alineatului (2) din art. 10 din Convenție. Având în vedere această concluzie, Comisia consideră că nu este necesar să se verifice dacă celelalte condiții impuse de acest alineat, și anume existența unui scop legitim și necesitatea unei ingerințe într-o societate democratică au fost respectate în speță. 31. Prin urmare, Curtea concluzionează încălcarea articolului 10 din Convenție. Cu privire la condamnarea penală a reclamantului șefului propagandei în favoarea unei organizații teroriste 32, având în vedere constatarea unei încălcări la care a ajuns mai sus (punctul 31), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze problema justificării condamnării penale a reclamantului pentru propagandă în favoarea unei organizații teroriste în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 (pentru o abordare similară, a se vedea Iș El nu prezintă niciun document în sprijinul acestei cereri și solicită, de asemenea, 250 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care îl consideră a fi suferit. 34. Guvernul susține că cererea depusă pentru prejudiciul material este netaiată și excesivă. În ceea ce privește cererea privind prejudiciul moral, acesta consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea respinge cererea privind prejudiciul material, care nu este pe deplin susținută. Pe de altă parte, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 5 000 EUR pentru prejudiciul moral. PE ACESURI, CURȚIA, ÎN L nu este necesar să se examineze problema justificării condamnării penale a reclamantului pentru propagandă în favoarea unei organizații teroriste în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 5 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului) de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 23 iunie 2020, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Hasan Bak