Comunicat la 23 iunie 2020 Publicat la 15 iulie 2020 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 19904/17 Ciprian Sorin VESE împotriva României, introdusă la 7 martie 2017 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG îngrijirea reclamantului la spitalul Oradea unde a fost tratat în septembrie 2008 de către dr. H.D.G. pentru o problemă oculară. Deoarece prezența unui corp străin în ochiul drept nu a fost detectat, reclamantul a suferit leziuni oculare semnificative și ochiul a trebuit să fie îndepărtat. În cadrul unei proceduri disciplinare, Colegiul medicilor din România a decis, la 28 septembrie 2012, să aplice H.D.G. sancțiunea de avertizare pentru nerespectarea standardelor profesionale. O procedură penală a fost, de asemenea, declanșată în decembrie 2008. Reclamantul și-a constituit o parte civilă. O primă decizie de clasare a cauzei de către Parchet a fost anulată în septembrie 2015 de către Tribunalul de Primă Instanță din Oradea ( În decembrie 2015, Parchetul a decis din nou clasificarea, printr-o decizie definitivă din 7 decembrie 2015. În octombrie 2016, Tribunalul a hotărât că H.D.G. a comis o eroare și că comportamentul său era un element constitutiv al unei daune corporale neintenționate, dar a constatat că faptele erau prescrise. Instanța a adăugat că reclamantul păstra posibilitatea de a forma o acțiune civilă separată. articolele 6, 8 și 17 din Convenție, reclamantul se plânge de o gravă lipsă de eficacitate a anchetei penale, precum și de durata acesteia și critică în special atitudinea pasivă a autorităților de urmărire penală. , consideră că durata procedurii penale la. a împiedicat să obțină satisfacția pretențiilor sale civile și să se plângă că în dreptul intern nu dispune de o acțiune pentru a se plânge de durata procedurii. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a epuizat căile de atac interne, așa cum este prevăzut la art. 35 alin. (1) din Convenție În special, sistemul juridic național a pus la dispoziția sa o acțiune civilă care, independent de procedurile penale și disciplinare, ar fi putut permite obținerea unei despăgubiri adecvate pentru prejudiciul suferit din cauza presupusei abateri medicale (a se vedea Kanal c. Turcia, nr. 55303/12, § 32 in fine, 15 ianuarie 2019 și, mutatis mutandis, Lopes de Sousa Fernandes c. Portugalia [GC], nr. 56080/13, § 215 și 235, 19 decembrie 2017)? A fost această cale de atac eficientă, având în vedere în special faptul că Ordinul medicilor din România a reținut o abatere disciplinară din partea medicului care l-a tratat pe reclamant la spitalul din Oradea Guvernul este invitat să prezinte exemple relevante de jurisprudență internă. A fost încălcat dreptul la respectarea vieții private al reclamantului astfel cum este protejat prin art. 8 din convenție (Codarcea c. România, n 31675/04, §§ 101-103, 2 iunie 2009) • În special, având în vedere obligația pe teren prevăzută la art. 8 din Convenție, a existat în România la momentul respectiv un sistem judiciar efectiv și independent capabil să stabilească cauza prejudiciului său fizic și, dacă este cazul, să oblige eventualii responsabili să răspundă pentru acțiunile lor (a se vedea Jurica c. Croația, nr. 303661/13, § 84, 2 mai 2017 și, mutatis mutandis Lopes de Souda Fernandes, citată anterior, § 214)? În această privință, ancheta penală desfășurată în speță a fost efectivă în sensul articolului 8 din convenție, ținând seama, în special, de durata sa și de executarea prescripției penale (a se vedea mutatis mutandis Nicolae Virgiliu Tănase c. România [GC], nr. 41720/13, § 171, 25 iunie 2019 cu referirea menționată)
Communiquée le 23 juin 2020
Publié le 15 juillet 2020
Requête n
o
19904/17
Ciprian Sorin VESE
contre la Roumanie
introduite le 7 March 2017
La requête concerne l’enquête relative à
la prise en charge du requérant à l’hôpital d’Oradea où il a été soigné en septembre 2008 par la docteur H.D.G. pour un problème oculaire. Puisque la présence d’un corps étranger dans l’œil droit n’avait pas été détectée, le requérant a subi des lésions oculaires importantes et son œil a dû être enlevé.
Dans le cadre d’une procédure disciplinaire, le Collège des médecins de Roumanie a décidé, le 28 septembre 2012, d’appliquer à H.D.G. la sanction de l’avertissement pour avoir méconnu les normes d’éthique professionnelle.
Une procédure pénale a aussi été déclenchée en décembre 2008. Le requérant s’est constitué partie civile. Une première décision de classement de l’affaire par le parquet a été annulée en septembre 2015 par le tribunal de première instance d’Oradea («
le tribunal
») qui a demandé un supplément d’enquête. En décembre 2015, le parquet a décidé de nouveau le classement. Par une décision définitive du 7
octobre 2016, le tribunal a jugé que H.D.G. avait commis une faute et que son comportement était constitutif de dommage corporel non intentionnel, mais a constaté que les faits étaient prescrits. Le tribunal a ajouté que le requérant gardait la possibilité de former une action civile séparée. L’intéressé ne précise pas s’il a formé une telle action.
Invoquant
les articles 6, 8 et 17 de la Convention
, le requérant se plaint d’un prétendu défaut d’effectivité de l’enquête pénale ainsi que de la durée de celle-ci et critique notamment l’attitude passive des autorités de poursuite. Citant
l’article 13 de la Convention
, il estime que la durée de la procédure pénale l’a empêché d’obtenir la satisfaction de ses prétentions civiles et se plaint qu’en droit interne il ne dispose pas d’un recours pour se plaindre de la durée de la procédure.
1.
Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes tel qu’exigé par l’article 35 § 1 de la Convention
? En particulier, le système juridique national mettait-il à sa disposition un recours civil qui, indépendamment de l’issue des procédures pénale et disciplinaire, aurait pu permettre d’obtenir une réparation adéquate pour le dommage subi en raison de la faute médicale alléguée (voir,
Kanal c. Turquie
, n
o
55303/12, § 32
in fine
, 15
janvier 2019, et,
mutatis mutandis
,
Lopes de Sousa Fernandes c.
Portugal
[GC], n
o
56080/13, §§ 215 et 235, 19
décembre 2017)
? Cette voie de recours était-elle efficace vu notamment que l’Ordre des médecins de Roumanie avait retenu une faute disciplinaire de la part du médecin qui a soigné le requérant à l’hôpital d’Oradea
?
Le Gouvernement est invité à produire des exemples pertinents de jurisprudence interne.
2.
Y a-t-il eu atteinte au droit au respect de la vie privée du requérant tel qu’il est protégé par l’article 8 de la Convention (
Codarcea c. Roumanie
, n
o
31675/04, §§ 101-103, 2 juin 2009)
? En particulier, eu égard à l’obligation procédurale sur le terrain de l’article 8 de la Convention, y avait-il en Roumanie à l’époque des faits un système judiciaire effectif et indépendant apte à établir la cause de son dommage corporel et, le cas échéant, à obliger les responsables éventuels à répondre de leur actes (voir,
Jurica c. Croatie
, n
o
30376/13, § 84, 2 mai 2017 et,
mutatis mutandis
,
Lopes de Sousa Fernandes
, précité, §
214)
? À cet égard, l’enquête pénale menée en l’espèce a-t-elle été effective au sens de l’article 8 de la Convention, compte tenu notamment de sa durée et de l’intervention de la prescription pénale (voir,
mutatis mutandis
,
Nicolae Virgiliu Tănase c.
Roumanie
[GC], n
o
41720/13, § 171, 25 juin 2019 avec la référence citée)
?