ARNAR HELGI LARUSSON v. ICELAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ARNAR HELGI LARUSSON v. ICELAND (CtEDO, 2020)
Comunicat la 23 iunie 2020 Publicat la 15 iulie 2020 CINTIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 23077/19 Arnar Helgi LARUSSON împotriva Islandei depusă la 23 aprilie 2019 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la dificultățile cu care se confruntă persoanele cu handicap fizic să aibă acces la clădiri deschise publicului. Reclamantul, care folosește un scaun cu rotile, a depus un caz civil, împreună cu o asociere pentru persoanele cu leziuni vertebrale, împotriva municipiului “R” și a unei companii de proprietate “E”. Ei au cerut ca R și E să fie obligați să ia anumite măsuri pentru îmbunătățirea accesibilității celor două clădiri. Prima clădire este deținută de R și adăpostește un centru de arte și cultură. A doua clădire este deținută de E și închiriată de R. Acesta are un centru social și cultural pentru tineret. Reclamanții au cerut, de asemenea, ca R și E să fie obligați să plătească daune reclamantului pentru prejudiciul personal suferit, datorită accesibilității slabe a clădirilor. Prin hotărârea din 24 noiembrie 2016, Curtea de District din Reykjanes a respins cererile reclamanților. Prin hotărârea din 25 octombrie 2018, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de District. Reclamantul se plâng în conformitate cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 8, că lipsa accesibilității clădirilor face discriminare împotriva lui, ca persoană cu handicap, în comparație cu alții în bucuria vieții sale private. Reclamantul susține că nu există niciun scop legitim în spatele acestei discriminări și că nu a fost făcută nicio echilibrare a drepturilor sale împotriva intereselor opuse de către instanțele naționale. Raportul hotărârilor și hotărârilor 1998 I și Glaisen c. Elveția [dec.], 25 iunie 2019, §§ 47-55, nr. 40477/13)? 2. Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8? Statul a luat măsuri rezonabile de cazare pentru a permite reclamantului să își bucure în mod egal de drepturile față de alții (a se vedea, printre altele, Çam v. Turcia, nr. 51500/08, §§§ 54, 65-67, 23 februarie 2016; și Enver Șahin v. Turcia; , nr. 23065/12, §§ 67-69, 30 ianuarie 2018)?