Arnar Helgi Larusson împotriva Islandei

Comunicat la 23 iunie 2020 Publicat la 15 iulie 2020 CINTIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 23077/19 Arnar Helgi LARUSSON împotriva Islandei depusă la 23 aprilie 2019 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la dificultățile cu care se confruntă persoanele cu handicap fizic să aibă acces la clădiri deschise publicului. Reclamantul, care folosește un scaun cu rotile, a depus un caz civil, împreună cu o asociere pentru persoanele cu leziuni vertebrale, împotriva municipiului “R” și a unei companii de proprietate “E”. Ei au cerut ca R și E să fie obligați să ia anumite măsuri pentru îmbunătățirea accesibilității celor două clădiri. Prima clădire este deținută de R și adăpostește un centru de arte și cultură. A doua clădire este deținută de E și închiriată de R. Acesta are un centru social și cultural pentru tineret.

Reclamanții au cerut, de asemenea, ca R și E să fie obligați să plătească daune reclamantului pentru prejudiciul personal suferit, datorită accesibilității slabe a clădirilor. Prin hotărârea din 24 noiembrie 2016, Curtea de District din Reykjanes a respins cererile reclamanților. Prin hotărârea din 25 octombrie 2018, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de District. Reclamantul se plâng în conformitate cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 8, că lipsa accesibilității clădirilor face discriminare împotriva lui, ca persoană cu handicap, în comparație cu alții în bucuria vieții sale private. Reclamantul susține că nu există niciun scop legitim în spatele acestei discriminări și că nu a fost făcută nicio echilibrare a drepturilor sale împotriva intereselor opuse de către instanțele naționale.

Raportul hotărârilor și hotărârilor 1998 I și Glaisen c. Elveția [dec.], 25 iunie 2019, §§ 47-55, nr. 40477/13)? 2. Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8? Statul a luat măsuri rezonabile de cazare pentru a permite reclamantului să își bucure în mod egal de drepturile față de alții (a se vedea, printre altele, Çam v. Turcia, nr. 51500/08, §§§ 54, 65-67, 23 februarie 2016; și Enver Șahin v. Turcia; , nr. 23065/12, §§ 67-69, 30 ianuarie 2018)?

Communicated on 23 June 2020 Published on 15 July 2020

FIFTH SECTION

Application no. 23077/19 Arnar Helgi LARUSSON against Iceland lodged on 23 April 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the difficulties faced by persons with physical disabilities to have access to buildings open to the public. The applicant, who uses a wheelchair, filed a civil case, together with an association for persons with spinal injury, against the municipality “R” and a property company “E”. They demanded that R and E be obliged to take certain measures to improve the accessibility of two buildings. The first building is owned by R and houses an arts and culture centre. The second building is owned by E and rented by R. It houses a youth social and cultural centre. The plaintiffs also demanded that R and E be obliged to pay the applicant damages for personal injury suffered, due to the poor accessibility of the buildings.

By a judgment of 24 November 2016, the District Court of Reykjanes rejected the plaintiffs’ demands. By a judgment of 25 October 2018, the Supreme Court upheld the District Court’s judgment. The applicant complains under Article 14 of the Convention, in conjunction with Article 8, that the lack of accessibility of the buildings discriminates against him, as a person with disabilities, compared to others in the enjoyment of his private life. The applicant submits that there is no legitimate aim behind this discrimination and that no balancing of his rights against opposing interests was done by the national courts.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the issue of the accessibility of the buildings in question fall under the scope of the term ‘private life’ under Article 8 (see, inter alia , Botta v. Italy , 24 February 1998, §§ 31-39, Reports of Judgments and Decisions 1998 ‑ I and Glaisen v. Switzerland [dec.], 25 June 2019, §§ 47-55, no. 40477/13)? 2. Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8? Did the State take reasonable measures of accommodation to enable the applicant to enjoy his rights equally to others (see, inter alia , Çam v. Turkey , no. 51500/08, §§ 54, 65-67, 23 February 2016; and Enver Șahin v. Turkey , no. 23065/12, §§ 67-69, 30 January 2018)?